ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 14/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 14/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
S-a luat în examinare recursul declarat
de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 476 din 23
aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios
administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat intimatul
– reclamant L.O.I., lipsind recurenta – pârâtă Casa Județeană de Pensii Cluj.
Procedura completă.
Intimatul – reclamant a solicitat
respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și
temeinică.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 20 martie
2003 reclamantul L.O.I a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj,
solicitând anularea Hotărârii nr.8109/28 februarie 2003, prin care i s-a
respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea
drepturilor prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 aprobată prin Legea
nr. 189/2000.
În motivarea cererii reclamantul arată că
s-a arătat că, deși a justificat cu acte că s-a refugiat împreună cu părinții
săi, cererea i-a fost respinsă.
Curtea de Apel Cluj – Secția comercială
și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 476 din 23 aprilie
2003 a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta să-i
recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 6 septembrie 1940 –
6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești cuvenite.
Împotriva acestei soluții a declarat
recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând în esență că reclamantul
nu a făcut dovada refugiului, în sensul prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
127/2002.
Recursul este nefondat.
Cu actul eliberat de Chestura Poliției
Arad (fila 14 dosar 2183/2003) și declarațiile autentice ale martorilor S.E. și
K.M., reclamantul a făcut dovada refugierii în anul 1944, mai întâi în Germania
și apoi în Cehoslovacia, revenind în România la 15 mai 1946.
Locuind cu părinții în orașul Cernăuți, a
fost nevoit să se refugieze pentru a scăpa de persecuția exercitată de regimul
instaurat în România începând cu 6 septembrie 1940.
Hotărârea instanței de fond fiind legală
și temeinică, recursul declarat de pârâtă se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr.476 din 23 aprilie 2003
a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, ca
nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13
ianuarie 2004.