ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 14/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 14/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 476 din 23 aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal s-a prezentat intimatul – reclamant L.O.I., lipsind recurenta – pârâtă Casa Județeană de Pensii Cluj. Procedura completă. Intimatul – reclamant a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 20 martie 2003 reclamantul L.O.I a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea Hotărârii nr.8109/28 februarie 2003, prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii reclamantul arată că s-a arătat că, deși a justificat cu acte că s-a refugiat împreună cu părinții săi, cererea i-a fost respinsă. Curtea de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 476 din 23 aprilie 2003 a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești cuvenite. Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând în esență că reclamantul nu a făcut dovada refugiului, în sensul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 127/2002. Recursul este nefondat.
Cu actul eliberat de Chestura Poliției Arad (fila 14 dosar 2183/2003) și declarațiile autentice ale martorilor S.E. și K.M., reclamantul a făcut dovada refugierii în anul 1944, mai întâi în Germania și apoi în Cehoslovacia, revenind în România la 15 mai 1946. Locuind cu părinții în orașul Cernăuți, a fost nevoit să se refugieze pentru a scăpa de persecuția exercitată de regimul instaurat în România începând cu 6 septembrie 1940. Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârâtă se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr.476 din 23 aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2004.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.