ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4157/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul S.V. a

chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj solicitând instanței

ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i recunoască

calitatea de refugiat pentru perioada de 1 an, 3 luni și 6 zile aferentă

intervalului 15 noiembrie 1943 - 06.13.1945, în loc de 4 luni și 16 zile cum în

mod greșit s-a stabilit.

Pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, prin întâmpinare, a invocat excepția tardivității și cea a

autorității de lucru judecat, solicitând respingerea acțiunii formulate de

reclamant.

Prin Decizia nr. 434

din 7 septembrie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și

fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul S.V., în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, ca urmare a admiterii excepției

autorității de lucru judecat

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că prin Sentința civilă nr. 64/2004,

pronunțată în Dosar 8173/2003, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea formulată

de reclamantul S.V. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, a

dispus anularea Hotărârii nr. 11421/2003, iar pârâta a fost obligată să-i

recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 noiembrie 1943 -

1 aprilie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea 189/2000, începând cu data de 1 septembrie 2003.

Sentința civilă nr.

64/2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj a rămas irevocabilă la data de 19

ianuarie 2005, prin Decizia nr. 256/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție.

În vederea punerii

acestor hotărâri judecătorești în executare, Casa Județeană de Pensii a emis

Hotărârea nr. 11421/2006 prin care a admis cererea formulată de reclamant

stabilind calitatea acestuia de beneficiar al Legii nr. 189/2000.Totodată a

dispus acordarea drepturilor bănești cuvenite reclamantului, în baza acestui

act normativ, începând cu data de 1 septembrie 2003 doar pentru perioada

refugiului, recunoscută și validată prin Sentința civilă nr. 64/2004 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj.

Instanța de fond a

apreciat că prin prezentul demers judiciar, reclamantul a înțeles să atace

refuzul Casei Județene de Pensii de a-i recunoaște statutul de refugiat pentru

o perioadă de 1 an, 3 luni și 6 zile aferentă intervalului 15 noiembrie 1943 -

6 martie 1945, refuz pe care îl consideră nejustificat.

Toate aceste critici

urmăresc reformarea unor aspecte ce au fost dezlegate prin Sentința nr. 64/2004

a Curții de Apel Cluj, or, acest lucru este inadmisibil atâta timp cât ceea ce

a fost o dată judecat, trebuie considerat drept adevărat și trebuie admis ca

atare.

Noua cerere de

chemare în judecată este între aceleași părți și se întemeiază pe aceeași

cauză. Prin promovarea ei, reclamantul a urmărit să obțină protecția aceluiași

drept pentru realizarea căruia s-a adresat justiției în Dosarul nr. 8173/2003

al Curții de Apel.

Prin urmare,

autoritatea de lucru judecat, rezultă implicit din dispozitivul Sentinței

civile nr. 64/2004 pronunțată de Curtea de Apel.

Împotriva Deciziei

nr. 434/2011, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, S.V. a declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că instanța de fond în mod greșit nu i-a recunoscut

statutul de refugiat pentru perioada legală respectiv pentru intervalul 15

noiembrie 1943 - 6 martie 1945.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile

legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Prin Sentința civilă

nr. 64/2004 a Curții de Apel Cluj, rămasă definitivă și irevocabilă prin

decizia nr. 256/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj a fost obligată să-i recunoască reclamantului calitate

de refugiat și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru 15

noiembrie 1943 - 1 aprilie 1944.

În prezenta cauză,

reclamantul solicită ca drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 să-i fie

recunoscute pentru intervalul 15 noiembrie 1943 - 6 martie 1945.

Înalta Curte constată

că instanța de fond în mod corect a admis excepția autorității de lucru

judecat.

În conformitate cu dispozițiile

art. 1201 C. civ., „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată

are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași

părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”.

Din prevederile

legale citite, rezultă că elementele care caracterizează instituția autorității

de lucru judecat sunt identitatea de părți, de obiect și de cauză.

Pentru a ne afla în

prezența primului element, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acțiune

să fie identic cu cel din prima acțiune, pentru aceasta fiind suficient ca din

cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de parte este identic.

Această condiție, în

situația în care acțiunea ulterioară are mai multe capete de cerere, se

consideră îndeplinită cu privire la acel capăt de cerere care a format, deja,

obiectul unei judecăți, altminteri putându-se ajunge la situația în care partea

interesată să formuleze ulterior o cerere de chemare în judecată în mod formal,

cu mai multe capete de cerere, pentru evitarea consecințelor autorității de

lucru judecat.

Cauza reprezintă

situația de fapt calificată juridic existând identitate cu privire la acest

element atunci când, în justificarea pretențiilor, în cuprinsul celor două

cereri, au fost invocate aceleași motive de fapt și de drept.

De asemenea, este

îndeplinită condiția privind identitatea de părți, care se apreciază din

punctul de vedere juridic iar nu fizic, al participării în proces a părților,

chiar dacă poziția procesuală, activă ori pasivă, a acestora s-a schimbat în

cadrul celei de-a doua acțiuni și chiar și atunci când reclamanta, care a

pierdut procesul, introduce - în cadrul celei de-a doua acțiuni - alături de

pârâtul din prima acțiune, un al doilea pârât.

Or, din analiza celor

două acțiuni formulate de reclamant, rezultă, în mod evident, identitatea de

obiect, și de părți, ambele cereri de chemare în judecată având ca finalitate

recunoașterea unor drepturi.

În ceea ce privește

cel de-al treilea element al autorității de lucru judecat, care se referă la

identitatea de cauză a celor două cereri, se constată, de asemenea, că și

acesta este întrunit, atât prima acțiune, cât și cea de-a doua acțiune fiind

justificate prin aceeași motivare în fapt și în drept.

Înalta Curte, în

acord cu cele reținute de instanța de fond, constată că există autoritate de

lucru judecat, acțiunea formulată de reclamant având același obiect și aceeași

cauză și fiind între aceleași părți ca și cererea formulată, anterior, care a

format obiectul Dosarului nr. 8173/2003, soluționat de Curtea de Apel Cluj, în

primă instanță.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.V. împotriva Deciziei civile nr. 434 din 7 septembrie 2011 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 16 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM