ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1681/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Obiectul cererii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. (fostă Ș.) V., constatarea calității pârâtei de colaborator al Securității. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 747 din 19 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta C. (fostă Ș.) V. și, în consecință, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că reclamantul a procedat la verificarea din oficiu a calității pârâtei de lucrător sau colaborator al Securității, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, raportat la dispozițiile art. 3 lit. c) din același act normativ. Acest demers al reclamantului s-a întemeiat pe aprecierea că funcția de director al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj – Napoca reprezintă o funcție de director în Ministerul Culturii și Patrimoniului Național care impune efectuarea verificării din oficiu, care în speță s-a concretizat în întocmirea notei de constatare din 07 iunie 2012. Curtea a constatat, în esență, că muzeul la care pârâta ocupă funcția de director a fost în permanență o unitate aflată în subordinea ministerului, și, în consecință, pârâta nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de dispozițiile art. 3 lit. c) din O.U.G.

nr. 24/2008, ci în dispozițiile art. 3 lit. ș) din O.U.G. nr. 24/2008, deținând o funcție pentru care, potrivit art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G. nr. 24/2008, nu se face verificarea din oficiu, de către CNSAS, a calității de lucrător al Securității ori de colaborator al acesteia. În consecință, reclamantul nu era abilitat să procedeze la verificarea din oficiu a calității pârâtei de lucrător sau colaborator al Securității, în temeiul art. 5 alin. (1) teza a II–a și art. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 24/2008, având în vedere că funcția de director al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj Napoca nu este asimilată funcției de director în Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 747 din 19 februarie 2013 a formulat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității solicitând modificarea acesteia, respingerea excepției inadmisibilității și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9, precum și ale art. 304¹ C. proc. civ. Recurentul a argumentat, în esență, că sesizarea din oficiu în privința intimatei este legală, întrucât art. 3 lit. c) este aplicabil persoanelor a căror funcție este asimilabilă funcției de director în Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, care, astfel, sunt verificate din oficiu, în timp ce art. 3 lit. ș) se referă la celelalte persoane care conduc instituții de cultură (incluzând instituții subordonate autorităților locale).

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și înscrisurile dosarului, prin prisma criticilor aduse în recurs și raportat la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător a intimatei-pârâte. Verificările au fost efectuate din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008, raportat la dispozițiile art. 3 lit. c) din același act normativ. Prima instanță a reținut, în mod corect, că pârâta nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de dispozițiile art. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 24/2008, și astfel nu sunt incidente, în situația sa, dispozițiile art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G. nr. 24/2008. Astfel, dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 prevăd că persoanele care au fost numite în una dintre demnitățile ori funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h¹) fac o declarație pe propria răspundere, în sensul că au avut sau nu calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în situația lor verificarea calității de lucrător al Securității ori de colaborator al acesteia efectuându-se din oficiu.

Dispozițiile art. 3 lit. c) din același act normativ stabilesc că pentru a asigura dreptul de acces la informații de interes public, orice cetățean român, cu domiciliul în țară sau în străinătate, precum și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice, organizațiile neguvernamentale legal constituite, autoritățile și instituțiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, a candidaților la alegerile prezidențiale, generale, locale și pentru Parlamentul European, precum și a persoanelor care ocupă următoarele demnități sau funcții: membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat, secretar general, secretar general adjunct din Guvern și din ministere, director în minister și asimilați ai acestor funcții, Comisar European.

Reclamantul a avut în vedere împrejurarea că pârâta ocupă funcția de director în cadrul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național – Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj – Napoca, apreciind că, raportat la funcția deținută, sunt incidente dispozițiile art. 3 lit. c) și art. 5 alin. (1) teza a II–a din O.U.G. nr. 24/2008. Instanța de fond a apreciat în mod corect că Muzeul Național de Istorie al Transilvaniei din Cluj – Napoca intră în categoria organelor de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiilor publice de cultură de importanță națională, finanțate din venituri proprii și din subvenții acordate de la bugetul de stat, aflate în subordinea ministerului, iar funcția de director al acestei instituții nu poate fi asimilată funcției de director în minister.

În mod evident funcția de director în minister la care se referă art. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 24/2008 are în vedere funcțiile de conducere la nivelul structurilor existente în cadrul ministerului, conform organigramei acestuia vizând persoanele care ocupă funcții de conducere în cadrul direcțiilor, compartimentelor aflate în structura ministerului, iar nu persoanelor care ocupă funcții de conducere în cadrul unităților aflate în subordinea ministerului, simpla relație de subordonare existentă între aceste unități și minister nefiind de natură să confere directorului unei astfel de unități calitatea de director în minister. Dispozițiile legale invocate sunt clare, sub acest aspect, criticile recurentului fiind nefondate.

Mai mult, prevederile art. 3 lit. ș) din O.U.G. nr. 24/2008 enumeră mai multe funcții, printre care și funcția de director în instituțiile de cultură, la nivel național, județean, municipal și local, care, însă, sunt exceptate de la ipoteza verificării din oficiu instituite de art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G. nr. 24/2008. În fine, din examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., a rezultat că nu subzistă în cauză nici un alt motiv de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea hotărârii atacate. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 747 din 19 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2014.