ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1681/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. (fostă Ș.) V.,

constatarea calității pârâtei de colaborator al Securității.

Hotărârea instanței

de fond

Prin sentința civilă

nr. 747 din 19 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității

acțiunii, invocată de pârâta C. (fostă Ș.) V. și, în consecință, a respins ca

inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității.

Pentru a hotărî

astfel, instanța fondului a reținut că reclamantul a procedat la verificarea

din oficiu a calității pârâtei de lucrător sau colaborator al Securității, în

conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, raportat

la dispozițiile art. 3 lit. c) din același act normativ.

Acest demers al

reclamantului s-a întemeiat pe aprecierea că funcția de director al Muzeului

Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj – Napoca reprezintă o funcție de

director în Ministerul Culturii și Patrimoniului Național care impune efectuarea

verificării din oficiu, care în speță s-a concretizat în întocmirea notei de constatare

din 07 iunie 2012.

Curtea a constatat, în

esență, că muzeul la care pârâta ocupă funcția de director a fost în permanență

o unitate aflată în subordinea ministerului, și, în consecință, pârâta nu se încadrează

în ipoteza avută în vedere de dispozițiile art. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 24/2008,

ci în dispozițiile art. 3 lit. ș) din O.U.G. nr. 24/2008, deținând o funcție pentru

care, potrivit art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G. nr. 24/2008, nu se face verificarea

din oficiu, de către CNSAS, a calității de lucrător al Securității ori de colaborator

al acesteia.

În consecință, reclamantul

nu era abilitat să procedeze la verificarea din oficiu a calității pârâtei de lucrător

sau colaborator al Securității, în temeiul art. 5 alin. (1) teza a II–a și art.

3 lit. c) din O.U.G. nr. 24/2008, având în vedere că funcția de director al Muzeului

Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj Napoca nu este asimilată funcției de

director în Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței

nr. 747 din 19 februarie 2013 a formulat recurs reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității solicitând modificarea acesteia, respingerea excepției

inadmisibilității și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru

motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9, precum și ale art. 304¹ C.

proc. civ.

Recurentul a argumentat,

în esență, că sesizarea din oficiu în privința intimatei este legală, întrucât

art. 3 lit. c) este aplicabil persoanelor a căror funcție este asimilabilă funcției

de director în Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, care, astfel, sunt

verificate din oficiu, în timp ce art. 3 lit. ș) se referă la celelalte persoane

care conduc instituții de cultură (incluzând instituții subordonate autorităților

locale).

Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând actele și înscrisurile

dosarului, prin prisma criticilor aduse în recurs și raportat la dispozițiile legale

incidente, Înalta Curte apreciază recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele

ce vor fi arătate în continuare.

Recurentul-reclamant Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios

administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind

accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect

constatarea calității de lucrător a intimatei-pârâte.

Verificările au fost efectuate

din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, raportat

la dispozițiile art. 3 lit. c) din același act normativ.

Prima instanță a reținut,

în mod corect, că pârâta nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de dispozițiile

art. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 24/2008, și astfel nu sunt incidente, în situația

sa, dispozițiile art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, dispozițiile

art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 prevăd că persoanele care au fost numite

în una dintre demnitățile ori funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h¹) fac

o declarație pe propria răspundere, în sensul că au avut sau nu calitatea de lucrător

al Securității sau de colaborator al acesteia, în situația lor verificarea calității

de lucrător al Securității ori de colaborator al acesteia efectuându-se din oficiu.

Dispozițiile art. 3

lit. c) din același act normativ stabilesc că pentru a asigura dreptul de acces

la informații de interes public, orice cetățean român, cu domiciliul în țară sau

în străinătate, precum și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice, organizațiile

neguvernamentale legal constituite, autoritățile și instituțiile publice au dreptul

de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau inexistența calității

de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanțe

de urgență, a candidaților la alegerile prezidențiale, generale, locale și pentru

Parlamentul European, precum și a persoanelor care ocupă următoarele demnități sau

funcții: membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat, secretar general,

secretar general adjunct din Guvern și din ministere, director în minister și asimilați

ai acestor funcții, Comisar European.

Reclamantul a avut în

vedere împrejurarea că pârâta ocupă funcția de director în cadrul Ministerului Culturii

și Patrimoniului Național – Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj

– Napoca, apreciind că, raportat la funcția deținută, sunt incidente dispozițiile

art. 3 lit. c) și art. 5 alin. (1) teza a II–a din O.U.G. nr. 24/2008.

Instanța de fond a apreciat

în mod corect că Muzeul Național de Istorie al Transilvaniei din Cluj – Napoca intră

în categoria organelor de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiilor

publice de cultură de importanță națională, finanțate din venituri proprii și din

subvenții acordate de la bugetul de stat, aflate în subordinea ministerului, iar

funcția de director al acestei instituții nu poate fi asimilată funcției de director

în minister.

În mod evident funcția

de director în minister la care se referă art. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 24/2008

are în vedere funcțiile de conducere la nivelul structurilor existente în cadrul

ministerului, conform organigramei acestuia vizând persoanele care ocupă funcții

de conducere în cadrul direcțiilor, compartimentelor aflate în structura ministerului,

iar nu persoanelor care ocupă funcții de conducere în cadrul unităților aflate în

subordinea ministerului, simpla relație de subordonare existentă între aceste unități

și minister nefiind de natură să confere directorului unei astfel de unități calitatea

de director în minister.

Dispozițiile legale invocate

sunt clare, sub acest aspect, criticile recurentului fiind nefondate.

Mai mult, prevederile

art. 3 lit. ș) din O.U.G. nr. 24/2008 enumeră mai multe funcții, printre care și

funcția de director în instituțiile de cultură, la nivel național, județean, municipal

și local, care, însă, sunt exceptate de la ipoteza verificării din oficiu instituite

de art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G. nr. 24/2008.

În fine, din examinarea

cauzei sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., a rezultat

că nu subzistă în cauză nici un alt motiv de nelegalitate care să impună casarea

sau modificarea hotărârii atacate.

În consecință, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat

de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva

sentinței civile nr. 747 din 19 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 aprilie 2014.