ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2193/2016

DECIZIA nr. 2193/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17 aprilie 2013, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând să se constate calitatea de colaborator al Securității a pârâtului.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 2258 din 5 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.

A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A.

S-a constatat că pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securității.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, în esență pârâtul - recurent a arătat următoarele:

În ceea ce privește excepția invocată, instanța a interpretat în mod absolut subiectiv și neîntemeiat dispozițiile art. 3, lit. f) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că funcția de director adjunct este aceea de conducător al unui serviciu public deconcentrat, și nu, în mod corect, cum ar fi trebuit, ca această calitate de conducător o are doar directorul executiv.

În raport cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 340/2004, funcția de director adjunct nu este asimilată celei de conducător al instituției.

H.G. nr. 585/2002 privind aprobarea standardelor naționale de protecția informațiilor clasificate, care, la art. 29, alin 4, prevede că șeful structurii de securitate, respectiv funcționarul de securitate, este un adjunct al conducătorului persoanei juridice.

Încadrarea personalului de conducere din cadrul Direcției Județene de Statistică la alin. (3), pct. t) din O.U.G. nr. 24/2008, este în totalitate greșită, chiar dacă acesta este un serviciu public deconcentrat, având în vedere că președintele Institutului Național de Statistică INS este încadrat la alin. (3), pct. o), adică nu este verificat din oficiu, cum, pe cale de consecință ar trebui să se întâmple și cu personalul de conducere din structurile subordonate.

Referitor la fondul cauzei, se arată că:

Din actele și lucrările dosarului rezultă cu pregnanță că, cel puțin una dintre condițiile ce trebuiau îndeplinite cumulativ pentru a fi constatată calitatea de colaborator al Securității nu este îndeplinită în speța de față, și se referă aici la cea care privește efectele furnizării informațiilor, în sensul ca au vizat îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului.

Se arată că nici una dintre informațiile furnizate de recurent nu a contribuit la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, având în vedere următoarele:

- în ce mod am îngrădit drepturile lui B., care după informarea făcută de mine "a reușit să fugă în RFG"?

- faptul că am informat despre poziția ostilă a colegei mele C. referitoare la faptul că autoritățile îndemnau femeile să facă cât mai mulți copii, nu avea cum să aibă un asemenea efect, nicio o femeie din România nefiind obligată să facă un anumit număr de copii!;

- despre ce îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului poate fi vorba când a făcut o informare privind un cetățean pe nume D. care a venit să vândă la statistică obiecte de proveniență străină!

În același registru se înscriu și informările privind intenția fiicei colegei E. de a se căsători cu un cetățean străin, care deși "i-au fost îngrădite drepturile", și-a materializat intenția (însă, chiar dacă nu s-ar fi întâmplat acest lucru, nu avea cum să se datoreze în niciun caz informării făcute de recurent, întrucât autoritățile statului de la vremea respectivă nu aveau efectiv nicio posibilitate să împiedice producerea acestui eveniment!).

A arătat recurentul faptul că în permanență a încercat să se sustragă de la îndeplinirea sarcinilor trasate de ofițerul de securitate, furnizând informații cu valoare operativă scăzută, acesta fiind și singurul motiv al încetării colaborării cu acesta.

În cauză nu se poate reține îndeplinirea celei de-a treia condiții prevăzută cumulativ de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât CNSAS nu a făcut dovada susținerilor sale, instanța de fond fiind în imposibilitate să stabilească dacă aceste informări au avut ca rezultat producerea unui asemenea efect.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:

- Motivul de recurs privind greșita soluționare de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului

Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a soluționat excepția lipsei calității procesual pasive. Astfel, nu pot fi reținute argumentele recurentului privind aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 22 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului precum și a prevederilor art. 29 alin. (4) din H.G. nr. 585/2002 privind aprobarea standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate.

Temeiul verificării recurentului de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității au fost dispozițiile art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 24/2008 coroborate cu art. 5 alin. (1) teza a II-a în sensul că, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător sau de colaborator al Securității, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b)- h). În speță situația recurentului se încadrează la lit. f) a art. 3) și privește "directorii în prefectură, conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale, organizate la nivel local."

Recurentul A. este director adjunct în cadrul Direcției Județene de Statistică Teleorman, se încadrează în dispozițiile arătate mai sus, cum în mod corect a dezlegat și instanța de fond.

Nu poate fi primită apărarea recurentului în sensul că președintele Institutului Național de Statistică - INS - este încadrat la lit. o) adică nu este verificat din oficiu și așa ar trebui să se întâmple și cu personalul de conducere din structurile subordonate.

Și președintele INS care se încadrează la lit. o) și recurentul care se încadrează la lit. f) a art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 - sunt verificați din oficiu de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, recurentul fiind deci în eroare.

Împrejurarea că recurentul în calitate de director executiv adjunct al Direcției Județene de Statistică Teleorman nu a făcut niciodată parte din Colegiul Prefectural Teleorman și invocarea prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 340/2004 nu are legătură cu cauza dedusă judecății.

De asemenea nu este corectă nici argumentarea referitoare la prevederile art. 29 alin. (4) din H.G. nr. 585/2002 (care nu are relevanță în prezenta speță). Recurentul este adjunct al conducătorului, dar în această calitate face parte din organele de conducere, este vorba de o funcție executivă și nu de execuție, este funcția imediat subordonată titularului, ajutorul, locțiitorul lui.

Nu are relevanță faptul că recurentul a primit avizul de Securitate, în trei rânduri pentru a fi numit funcționar de Securitate pentru Direcția Teleorman întrucât acesta se acordă în baza completării formularului și a declarațiilor pe proprie răspundere, iar obiectul cercetării este diferit, de altfel acest aspect nu face obiectul analizei cererii de chemare în judecată, fiind atinse incidental.

Prin urmare, față de cele arătate mai sus, rezultă că excepția lipsei calității procesuale pasive a fost corect respinsă de instanța de fond, O.U.G. nr. 24/2008 fiind suficient de clară astfel încât nu este nevoie de comparații și susțineri cu argumente din alte acte normative.

Pe fondul recursului

Se reține că recurentul recunoaște că a colaborat cu organele fostei Securități, dar dă o altă conotație acesteia, respectiv, acesta a arătat că a fost sub presiune atunci când a semnat angajamentul de colaborator, fiind în pericol să-și piardă slujba.

De remarcat însă că în mod concret pe de o parte recurentul nu probează că s-ar putea încadra în ipoteza prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 în sensul că nu a fost o persoană care a dat informații în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată; pentru care legiuitorul face distincție și ca atare acea persoană nu este considerată colaborator al Securității.

Pe de altă parte, toate persoanele cercetate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității invocă în apărare starea de teamă, de presiune exercitată de organele fostei Securități.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 267/2009 se arată că scopul reglementării este "continuarea într-un mecanism nou a procesului de devoalare a activităților exercitate de regimul comunist, care a exercitat, în special prin intermediul Securității "o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și a libertăților lor fundamentale. Aceasta îndreptățește accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității prin consemnarea publică a abuzurilor și contribuie la o mai bună înțelegere a prezentului și la o proiectare adecvată a viitorului societății românești".

- Prin urmare, întreaga societate românească s-a aflat sub teroarea comunistă prin intermediul Securității, legiuitorul făcând referire la anumite condiții care dovedesc calitatea de colaborator al Securității, arătate în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

- Referitor la lipsa consecințelor delațiunilor recurentului prin prisma condițiilor legii, respectiv informațiile care vizau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

- Se reține de Înalta Curte că în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că recurentul - pârât a furnizat un număr mare de note informative cu multe informații despre acțiuni/aptitudini potrivnice regimului comunist și politicii partidului și de asemenea au fost date informații despre multe persoane, scopul pentru care angajamentul de colaborare cu organele Securității a fost încheiat a fost îndeplinit, ofițerii de Securitate apreciind activitatea acestuia (Notele privind analiza activității informatorului "*Iordănescu" din datele de 10 decembrie 1977, 25 decembrie 1979, 23 februarie 1982, 29 noiembrie 1982, 5 decembrie 1983).

- Cât privește îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului prin informațiile furnizate

Desigur acum recurentul are altă accepțiune asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, dar în societatea românească comunistă a încerca să pleci din țară sau să fugi ilegal avea repercursiuni grave asupra vieții de familie, asupra vieții profesionale și libertății persoanelor. Dacă acea persoană a reușit să fugă nu se șterge pericolul la care a fost expusă prin deconspirarea intențiilor sale care erau potrivnice regimului comunist.

De asemenea, susținerea că nicio femeie din România nu a fost obligată să facă un anumit număr de copii este lipsită de consistență și de veridicitate.

Este foarte cunoscută situația femeilor din România care prin adoptarea decretului antiavort, Decretul nr. 770/1966, abrogat în 25 decembrie 1989, au fost forțate să nască copii nedoriți sau să facă avorturi ilegale care au pus în pericol viața multora dintre acestea. Practic, o femeie avea dreptul legal să facă avort doar dacă avea peste 40 ani sau 4 copii în întreținere. Regimul comunist a interzis toate mijloacele de contracepție, deci femeile erau forțate să fie mame. Prin urmare, s-a încălcat un drept fundamental la viața privată, iar recurentul trebuia să conștientizeze acest lucru.

Informările despre comerțul cu produse de proveniență străină se încadrau de asemenea în politica partidului comunist de a sancționa orice atitudine neagreată, consideră potrivnică regimului.

- Nu are relevanță nici motivul pentru care recurentul a fost scos din rețeaua informativă câtă vreme existau până la acea dată, 26 august 1988 note care consemnează informații care denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Temeiul legal al soluției date de instanța de recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 2258 din 5 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2016.

Procesat de GGC - GV