ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1679/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă

nr. 5083 din 19 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, și, în consecință, a

constatat calitatea pârâtului P.Ș. de lucrător al Securității.

Pentru a hotărî

astfel, instanța fondului a reținut, în esență, că, potrivit notei de

constatare din 07 martie 2012, întocmită de Direcția Investigații a CNSAS,

pârâtul P.Ș. a avut gradul de căpitan în cadrul IJS Mureș, Serviciul I,

respectiv maior în cadrul ISJ Mureș, Serviciul I/B și că, în această calitate a

luat măsuri și a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit

drepturi și libertăți fundamentale ale omului, anume dreptul la viață privată

și dreptul la secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice.

Calea de atac

exercitată

Împotriva sentinței

nr. 5083 din 19 septembrie 2012 a formulat recurs pârâtul P.Ș., solicitând

casarea acesteia și respingerea cererii reclamantului CNSAS, pentru motive

încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9, precum și ale art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul a criticat

hotărârea instanței de fond ca insuficient motivată și conținând, pe de altă

parte, motive contradictorii, fără a se răspunde la excepțiile și argumentele

invocate de pârâtul-recurent prin întâmpinare sau precizările depuse.

S-a susținut că

instanța de fond a realizat o interpretare eronată a situației de fapt,

întrucât recurentul-pârât nu a realizat, practic, îngrădirea drepturilor și

libertăților persoanelor vizate prin măsurile luate în condițiile în care

decizia privind selectarea persoanelor și aprobarea finală a măsurilor nu îi

aparținea și că instanța fondului a aplicat eronat și cu rea-credință

prevederile O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul a mai

invocat excepția necompetenței materiale a instanței, excepția lipsei de

interes, excepția lipsei calității de reprezentant a CNSAS și implicit lipsa

calității procesuale active a acestuia, criticând O.U.G. nr. 24/2008 și efectul

acesteia.

Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând actele și

înscrisurile dosarului, prin prisma criticilor aduse în recurs și raportat la

dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază recursul nefondat și îl

va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Intimatul-reclamant

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța

de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu

o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător a

recurentului-pârât.

Verificările au fost

efectuate ca urmare a cererii formulate în acest sens de către M.Ș., în temeiul

art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prima instanță a

reținut în mod corect, pe baza documentației prezentate de Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, că recurentul-pârâta avut calitatea de

ofițer al Securității și că, prin activitatea desfășurată, a îngrădit

exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, și aceasta este

și concluzia instanței de recurs.

Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității are calitate procesuală activă de a

promova acțiunea în constatarea calității de „lucrător” al securității

împotriva pârâtului, fiindu-i conferită această calitate de dispozițiile O.U.G.

nr. 24/2008, art. 9-11, criticile fiind nefondate și sub acest aspect.

Recurentul nu a

motivat și susținut excepția lipsei de interes, astfel că și această critică se

privește ca neîntemeiată.

Susținerile

recurentului – pârât asupra fondului cauzei reprezintă, astfel după cum

constată Înalta Curte, în cea mai mare parte, considerații personale asupra

scopului O.U.G. nr. 24/2008, reflecții subiective cu privire la activitățile

desfășurate de foștii ofițeri ai securității și interpretări proprii a

dispozițiilor legale de deconspirare a activității acestora care a adus

atingere unor drepturi fundamentale ale omului recunoscute la legislația în

vigoare la acea dată, prin suprimarea sau îngrădirea acestora, fără a

reprezenta veritabile critici la adresa sentinței atacate.

Analizând cele

prezentate de recurent prin prisma dispozițiilor legale indicate de acesta, se

constată că nu sunt incidente cauzei dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

întrucât sentința recurată este corespunzător și temeinic motivată, fără a

cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii, în sensul acestui

text și nici ale art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece nu s-a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății, nu s-a schimbat natura sau înțelesul

lămurit sau neîndoielnic al acestuia, așa cum prevede acest text invocat de

recurent.

Motivele de recurs

formulate de pârât privind neexercitarea unor acțiuni, activități care să fi

suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale se încadrează în dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că, verificând hotărârea și prin prisma

dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat.

Potrivit art. 2 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008 „lucrător al securității” este orice persoană care,

având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau al Miliției cu

atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 –

1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și

libertăți fundamentale ale omului.

Recurentul – pârât P.Ș.

îndeplinește acest condiții, deoarece a avut gradele căpitan în cadrul IJS

Mureș, Serviciul I, respectiv maior în cadrul ISJ Mureș, Serviciul I/B.

Înscrisurile depuse

la dosar dovedesc cu prisosință imixtiunile recurentului în viața privată a

unor persoane prin măsuri dispuse sau aprobate de recurentul – pârât, care au

încălcat drepturi sau libertăți fundamentale cum ar fi dreptul la viață privată

și dreptul la secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice.

Recurentul, ca

lucrător al Securității, a făcut parte dintr-un mecanism pus la cale de către

un guvern considerat acum totalitar, care a pus în aplicare legi și decrete, al

căror scop era limitarea și îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale anului.

O.U.G. nr. 24/2008,

stabilește condițiile care trebuie întrunite de o persoană pentru a fi

calificată lucrător al Securității. În acest fel, aceste persoane sunt

consemnate public pentru activitatea de poliție politică comunistă, fără să

antreneze o altă răspundere decât cea morală.

Din acest punct de

vedere, cele reținute de reclamanta CNSAS, precum și de instanța de fond

privind activitatea recurentului prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi

și libertăți fundamentale ale omului, reprezintă un „minim necesar de

gravitate” pentru a intra în domeniul de aplicare a art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008.

În acord cu cele

judicios arătate și reținute și de prima instanță, Înalta Curte apreciază că nu

pot fi primite apărările recurentului-pârât în sensul că măsurile dispuse în

dosarele de urmărire informativă se înscriau în conținutul prevederilor legale

în vigoare la acel moment câtă vreme toate acțiunile demonstrate ale pârâtului,

vizând punerea sub lupă a vieții private dar și profesionale a persoanelor

urmărite pentru opiniile lor referitoare la regimul comunist, pentru intenția

de părăsire a țării, au suprimat, respectiv au îngrădit efectiv drepturi și

libertăți fundamentale consacrate legislativ în epocă.

În fine, din

examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc.

civ., a rezultat că nu subzistă în cauză nici un alt motiv de nelegalitate care

să impună casarea sau modificarea hotărârii atacate.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de pârâtul P.Ș. împotriva sentinței civile nr. 5083 din 19 septembrie

2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 aprilie 2014.