ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1679/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 5083 din 19 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, și, în consecință, a constatat calitatea pârâtului P.Ș. de lucrător al Securității. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut, în esență, că, potrivit notei de constatare din 07 martie 2012, întocmită de Direcția Investigații a CNSAS, pârâtul P.Ș. a avut gradul de căpitan în cadrul IJS Mureș, Serviciul I, respectiv maior în cadrul ISJ Mureș, Serviciul I/B și că, în această calitate a luat măsuri și a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, anume dreptul la viață privată și dreptul la secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 5083 din 19 septembrie 2012 a formulat recurs pârâtul P.Ș., solicitând casarea acesteia și respingerea cererii reclamantului CNSAS, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9, precum și ale art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca insuficient motivată și conținând, pe de altă parte, motive contradictorii, fără a se răspunde la excepțiile și argumentele invocate de pârâtul-recurent prin întâmpinare sau precizările depuse. S-a susținut că instanța de fond a realizat o interpretare eronată a situației de fapt, întrucât recurentul-pârât nu a realizat, practic, îngrădirea drepturilor și libertăților persoanelor vizate prin măsurile luate în condițiile în care decizia privind selectarea persoanelor și aprobarea finală a măsurilor nu îi aparținea și că instanța fondului a aplicat eronat și cu rea-credință prevederile O.U.G.

nr. 24/2008. Recurentul a mai invocat excepția necompetenței materiale a instanței, excepția lipsei de interes, excepția lipsei calității de reprezentant a CNSAS și implicit lipsa calității procesuale active a acestuia, criticând O.U.G. nr. 24/2008 și efectul acesteia. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și înscrisurile dosarului, prin prisma criticilor aduse în recurs și raportat la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător a recurentului-pârât. Verificările au fost efectuate ca urmare a cererii formulate în acest sens de către M.Ș., în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008. Prima instanță a reținut în mod corect, pe baza documentației prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, că recurentul-pârâta avut calitatea de ofițer al Securității și că, prin activitatea desfășurată, a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, și aceasta este și concluzia instanței de recurs. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității are calitate procesuală activă de a promova acțiunea în constatarea calității de „lucrător” al securității împotriva pârâtului, fiindu-i conferită această calitate de dispozițiile O.U.G.

nr. 24/2008, art. 9-11, criticile fiind nefondate și sub acest aspect. Recurentul nu a motivat și susținut excepția lipsei de interes, astfel că și această critică se privește ca neîntemeiată. Susținerile recurentului – pârât asupra fondului cauzei reprezintă, astfel după cum constată Înalta Curte, în cea mai mare parte, considerații personale asupra scopului O.U.G. nr. 24/2008, reflecții subiective cu privire la activitățile desfășurate de foștii ofițeri ai securității și interpretări proprii a dispozițiilor legale de deconspirare a activității acestora care a adus atingere unor drepturi fundamentale ale omului recunoscute la legislația în vigoare la acea dată, prin suprimarea sau îngrădirea acestora, fără a reprezenta veritabile critici la adresa sentinței atacate.

Analizând cele prezentate de recurent prin prisma dispozițiilor legale indicate de acesta, se constată că nu sunt incidente cauzei dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât sentința recurată este corespunzător și temeinic motivată, fără a cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii, în sensul acestui text și nici ale art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece nu s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, nu s-a schimbat natura sau înțelesul lămurit sau neîndoielnic al acestuia, așa cum prevede acest text invocat de recurent. Motivele de recurs formulate de pârât privind neexercitarea unor acțiuni, activități care să fi suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., astfel că, verificând hotărârea și prin prisma dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 „lucrător al securității” este orice persoană care, având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 – 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Recurentul – pârât P.Ș. îndeplinește acest condiții, deoarece a avut gradele căpitan în cadrul IJS Mureș, Serviciul I, respectiv maior în cadrul ISJ Mureș, Serviciul I/B.

Înscrisurile depuse la dosar dovedesc cu prisosință imixtiunile recurentului în viața privată a unor persoane prin măsuri dispuse sau aprobate de recurentul – pârât, care au încălcat drepturi sau libertăți fundamentale cum ar fi dreptul la viață privată și dreptul la secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice. Recurentul, ca lucrător al Securității, a făcut parte dintr-un mecanism pus la cale de către un guvern considerat acum totalitar, care a pus în aplicare legi și decrete, al căror scop era limitarea și îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale anului. O.U.G. nr. 24/2008, stabilește condițiile care trebuie întrunite de o persoană pentru a fi calificată lucrător al Securității.

În acest fel, aceste persoane sunt consemnate public pentru activitatea de poliție politică comunistă, fără să antreneze o altă răspundere decât cea morală. Din acest punct de vedere, cele reținute de reclamanta CNSAS, precum și de instanța de fond privind activitatea recurentului prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, reprezintă un „minim necesar de gravitate” pentru a intra în domeniul de aplicare a art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În acord cu cele judicios arătate și reținute și de prima instanță, Înalta Curte apreciază că nu pot fi primite apărările recurentului-pârât în sensul că măsurile dispuse în dosarele de urmărire informativă se înscriau în conținutul prevederilor legale în vigoare la acel moment câtă vreme toate acțiunile demonstrate ale pârâtului, vizând punerea sub lupă a vieții private dar și profesionale a persoanelor urmărite pentru opiniile lor referitoare la regimul comunist, pentru intenția de părăsire a țării, au suprimat, respectiv au îngrădit efectiv drepturi și libertăți fundamentale consacrate legislativ în epocă. În fine, din examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., a rezultat că nu subzistă în cauză nici un alt motiv de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea hotărârii atacate.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de pârâtul P.Ș. împotriva sentinței civile nr. 5083 din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2014.