ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3864/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii judiciare, Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 16 ianuarie 2012, reclamanta SC T.S.I. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții M.A.E. și D.C.E. - D. A.N.C.E.X., ca prin hotărârea ce se va pronunța: - să se constatate nulitatea parțială a actelor administrative individuale - licența de import din 6 octombrie 2011 (cu valabilitate până la 5 octombrie 2012) și licența de import din 6 octombrie 2011 (cu valabilitate până la 5 octombrie 2012), sub aspectul modificării unilaterale de către D. A.N.C.E.X.

a cantităților de produse și, respectiv, al neacordării licenței pentru produsul cartuș cu glonț și, în consecință, să fie obligați pârâții la emiterea licențelor individuale de import astfel cum au fost inițial formulate; - să fie obligați pârâții la repararea pagubei cauzate prin refuzul acordării licențelor de import în condițiile pe care le-a solicitat, respectiv la plata sumei de 39.860,64 lei (echivalentul a 9.227,00 euro) cu titlu de despăgubiri pentru beneficiul nerealizat ca urmare a necomercializării produselor pe care reclamanta intenționează să le importe; - să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 7915 din 18 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC T.S.I.

SRL, în contradictoriu cu pârâtul M.A.E., ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut, în esență următoarele: În ceea ce privește limitarea cantității de muniție aprobată prin licența 211358, interpretarea reclamantei potrivit căreia pârâta nu ar avea posibilitatea să reducă cantitatea solicitată a fi importată, este eronată, întrucât textul art. 21 alin. (2) lit. h) din O.U.G. nr. 158/1999 nu face vorbire de o astfel de competență. Textul de lege vorbește de competența de a examina și aproba cererile de licență, legiuitorul nefăcând altceva decât să confere intimatei competența în soluționarea cererilor, fără a-i limita libertatea de apreciere. Intimata, în procedura de soluționare a cererilor de licență, are deplină libertate să admită, să respingă sau să admită în parte aceste cereri, neexistând nici un text care să îi limiteze aceste opțiuni.

Interpretarea reclamantei ar conduce la concluzia, absurdă, că intimata nu ar putea nici măcar să respingă o cerere de licență pe motiv că textul legii vorbește doar de examinarea și aprobarea acestor cereri. Referitor la motivele pentru care se poate aproba doar în parte o cerere de licență, respectiv prin limitarea cantității de muniție ce se poate importa, Curtea a reținut că în materia importului de armament autorităților competente trebuie să li se recunoască o marjă largă de apreciere, în condițiile în care, art. 8 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

158/1999 prevede că „Regimul de control al exporturilor, importurilor și altor operațiuni cu produse militare se realizează cu respectarea: b) intereselor de securitate națională și economice ale României;” În speță, intimata a aprobat cererea de licență de import doar pentru o parte din cantitatea de cartușe cu glonț în considerarea faptului că din înscrisurile prezentate nu rezultă în ce mod se dorea comercializarea acestui produs, existând suspiciunea că se urmărește comercializarea către instituții din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Această suspiciune a rezultat din lipsa unor informații concrete cu privire la destinatarul final al produselor și din indicarea ca destinatari finali a persoanelor juridice care dețin arme pe bază de licență individuală de import.

Or, pentru instituțiile din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională controlul tranzacțiilor se face după norme diferite de cele cuprinse în Legea nr. 295/2004, iar livrarea se face direct către aceste instituții. În opinia Curții, din punct de vedere formal este nerelevant modul în care s-a procedat la limitarea cantității de cartușe ce pot fi importate, în condițiile în care, formularul tipizat nu dispune de o rubrică distinctă pentru situația neaprobării unui produs sau unei anumite cantități din produsul solicitat, aspect care nu poate duce la concluzia nerațională că autoritatea publică pârâtă are obligația, întotdeauna să aprobe integral cererea de licență.

Referitor la Licență, Curtea a constatat că și în acest caz autoritatea publică a respins cererea de licență pentru cantitatea de 500 cartușe cu glonț datorită unor imprecizii în documentația prezentată de reclamantă, apreciind, în limitele marjei sale de apreciere, că în condițiile unei contradicții între datele prezentate de solicitant și cele cuprinse în factura proforma a furnizorului extern se impune respingerea cererii de licență. 3. Calea de atac exercitată de reclamanta SC T.S.I. SRL. Împotriva sentinței Curții de apel a formulat recurs reclamanta invocând incidența dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta-reclamantă arată că D. A.N.C.E.X.

a emis licențele solicitate fie cu limitarea cantităților solicitate, fie cu neaprobarea poziției referitoare la muniția în calibrul, încălcându-și obligația legală de a motiva refuzul emiterii licențelor în condițiile licitate și analizând cererile cu depășirea termenului legal de emitere, motive principale care conduc la nulitatea actelor respective. Susține recurenta că în domeniul operațiunilor cu arme și muniții pentru piața civilă, precum și al autorizării și funcționării operatorilor economici pentru desfășurarea activităților specifice unui armurier, D.D. A.N.C.E.X. nu are competență legală, neexistând nici un act normativ care să confere acesteia atribuțiile pe care singură și le-a arogat.

Instanța de fond a împărtășit fără nicio rezervă susținerile pârâtului M.A.I. fără a ține seama de faptul că legislația în vigoare nu prevede ca licențele să fie aprobate trunchiat sau cu limitări ale cantităților, or, fiind vorba de o situație de excepție în care se recunoaște unei entități administrative posibilitatea de a interveni în operațiuni comerciale și de a le cenzura, nu poate opera ceea ce instanța de fond a numit „libertate de apreciere” a respectivei entități. Apreciază reclamanta că emiterea cu limitări a licenței echivalează cu refuzul licențierii produsului respectiv, în condițiile solicitate, refuz ce trebuie motivat conform prevederilor Normelor metodologice pentru aplicarea O.U.G.

nr. 158/1999. Referindu-se în particular la licența din 6 octombrie 2011, elementele de siguranță publică și siguranță națională nu sunt prevăzute în legislație ca motiv de refuz. În ceea ce privește licența din 6 octombrie 2011, instanța de fond a reținut existența unor „imprecizii în documentația prezentată”. Într-o astfel de situație, pârâta avea posibilitatea să solicite clarificări conform art. 31 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 158/1999, iar invocarea de către instanța de fond a existenței așa numitelor „imperative de siguranță națională” este străină de respectarea principului legalității. 4. Apărările intimatului M.A.E. Prin întâmpinarea depusă la data de 10 octombrie 2014, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând criticilor invocate de recurenta-reclamantă.

În legătură cu licența din 2011, SC T.S.I. SRL nu a prezentat niciun contract sau comandă care să justifice aprobarea cantității de 250.000 cartușe cu glonț calibrul. Când utilizatorul final este o instituție din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, solicitantul de licență livrează direct destinatarului produsele militare comandate și nu mai poate invoca dispozițiile Legii nr. 295/2004 pentru revânzare și trebuie să prezinte declarația destinatarului final. În ceea ce privește licența din 2011, intimatul arată că datele privind muniția obiect al cererii de licență, sunt prezentate diferit de recurenta-reclamantă în cererea de licență față de P.I. a exportatorului brazilian, aceste discrepanțe generând suspiciuni privind buna-credință a solicitantului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, precum și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente. Recurenta-reclamantă în calitate de armurier autorizat, în condițiile Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor a solicitat emiterea licențelor individuale de import pentru 200.000 cartușe cu glonț (cererea din 23 august 2011) și de asemenea, pentru importul produsului „cartuș cu glonț”. Prin Licența din 2011 a fost limitată cantitatea de muniție aprobată cu referire la cartușele cu glonț, cu motivarea că din înscrisurile prezentate nu rezultă în ce mod se dorea comercializarea acestui produs și cine este destinatarul final.

De asemenea, s-a reținut că au fost indicați drept destinatari finali, persoane juridice care dețin arme pe baza licenței individuale de import. Argumentul invocat de recurentă în susținerea nelegalității actului (nulității parțiale a Licenței din 2011) este acela că nu există nici un temei legal care să permită autorității pârâte să limiteze cantitatea de produse prin licență individuală de import. Concret recurenta susține ca având în vedere Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/1999 aprobate prin Ordinul nr. 59/2005 al președintelui D. A.N.C.E.X., cererea de licență poate fi aprobată doar în forma în care a fost solicitată sau poate fi respinsă în integralitate. Înalta Curte nu poate împărtăși această interpretare a recurentei-reclamante, respectiv că autoritatea pârâtă nu poate reduce cantitatea solicitată a fi importată motivat de faptul că dispozițiile legale nu-i conferă o astfel de competență, considerând-o eronată.

Dispozițiile art. 21 alin. (2) lit. h) din O.U.G. nr. 158/1999 prevăd că pârâta „examinează și aprobă cu avizul conform al Consiliului interministerial cererile de licență privind exportul, importul, transferul, intermedierea și asistența tehnică de produse militare, precum și cererile de reexport referitoare la produse militare. Rezultă că intimata, în cadrul procedurii de examinare a cererilor de licență poate admite în integralitate sau în parte solicitările reclamantei sau le poate respinge, având o marjă largă de apreciere pornind de la dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 158/1999, care prevăd că regimul de control al exporturilor, importurilor și altor operațiuni cu produse militare se realizează cu respectarea intereselor de securitate națională și economică ale României.

Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că autoritatea pârâtă, în procedura de eliberare a Licenței nr. 21158/2011 a procedat conform competențelor legale și fără exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004. De asemenea, cerința motivării soluției de limitare a cantității de import pentru cartușul cu glonț, este îndeplinită în cauză, având în vedere mențiunea din cuprinsul licenței de la pct. 23. În ceea ce privește Licența nr. 211360/2011, recurenta-reclamantă a solicitat aprobarea importului unor cartușe de 9 mm, precum și a 500 cartușe cu glonț, însă întrucât datele din cererea de eliberare a licenței nu erau în concordanță cu P.I. emisă de la C.B.S.

ce efectua exportul, cererea de licență pentru cantitatea de 500 cartușe a fost respinsă. Critica recurentei vizează împrejurarea că în condițiile în care D. A.N.C.E.X. a constatat neconcordanțele din documentația prezentată, avea posibilitatea să solicite clarificări conform dispozițiilor art. 36 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 158/1999. Având în vedere motivele ce au justificat soluția de respingere a cererii de eliberare a licenței, anume neconcordanțe între datele din cererea depusă de reclamant și cele din P.I. eliberată de societatea exportatoare, precum și faptul că din datele publice puse la dispoziție de producătorul brazilian C.B.C., tipul de muniție în discuție, nu se regăsește la secțiunea vânătoare, solicitarea de clarificări de la societatea reclamantă ar fi fost lipsită de utilitate practică.

Temeiul juridic al soluției de recurs Pentru motivele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D EC I D E

Respinge recursul declarat de

SC T.S.I. SRL

împotriva sentinței nr. 7915 din 18 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2014.