ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 332/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul Ministerul

Administrației și Internelor a chemat în judecată pe pârâtul D.G., solicitând anularea

Ordinului M.A.I. nr. II/4069 din 01 noiembrie 2010 și a tuturor actelor administrative

subsecvente ordinului anterior menționat, ca nelegale, în condițiile în care actele

administrative atacate nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil

și au produs efecte juridice.

Prin sentința civilă

nr. 2108 din 21 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Ministerul Administrației

și Internelor - prin Direcția Generală Juridică, în contradictoriu cu pârâții D.G.,

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul pentru Situații

de Urgență „General I.G.” al județului Galați și Direcția Generală de Poliție a

Municipiului București și a anulat Ordinul M.A.I. nr. II/4069 din 01 noiembrie 2010

și actele administrative subsecvente acestuia, respectiv Ordinul inspectorului general

al I.G.S.U. nr. S/1858/IG din 01 noiembrie 2010; Ordinul M.A.I. nr. S/231120/I din

01 noiembrie 2010; Dispoziția directorului general al D.G.P.M.B. nr. 3922 din

08 decembrie 2010; Dispoziția directorului general al D.G.P.M.B. nr. 5539 din

30 august 2011; Dispoziția directorului general al D.G.P.M.B. nr. 6226 din 14

octombrie 2011.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâtul D.G., fără a preciza motivele de nelegalitate pe care

se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Cererea de recurs formulată

de pârâtul D.G. la data de 5 iulie 2013 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe

care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții:

„cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității (...) c) motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele

vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Astfel, din actele și

lucrările dosarului rezultă că sentința atacată a fost comunicată pârâtului la data

de 22 iulie 2013, dar motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de

recurs nu au fost depuse la dosarul cauzei nici până la data de 30 ianuarie 2015.

Potrivit art. 301 C. proc.

civ.: „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune

altfel.”

De asemenea, conform dispozițiilor

art. 306 alin. (1) C. proc. civ. „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul

legal”, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu

motive de casare de ordine publică.

Or, în cauză nu există

motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanță.

Astfel fiind, față de

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și ale

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea

de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și

nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâtul D.G. împotriva sentinței civile nr. 2108 din 21 iunie 2013 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 ianuarie 2015.