ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 332/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul Ministerul Administrației și Internelor a chemat în judecată pe pârâtul D.G., solicitând anularea Ordinului M.A.I. nr. II/4069 din 01 noiembrie 2010 și a tuturor actelor administrative subsecvente ordinului anterior menționat, ca nelegale, în condițiile în care actele administrative atacate nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice.

Prin sentința civilă nr. 2108 din 21 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Ministerul Administrației și Internelor - prin Direcția Generală Juridică, în contradictoriu cu pârâții D.G., Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „General I.G.” al județului Galați și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și a anulat Ordinul M.A.I. nr. II/4069 din 01 noiembrie 2010 și actele administrative subsecvente acestuia, respectiv Ordinul inspectorului general al I.G.S.U. nr. S/1858/IG din 01 noiembrie 2010; Ordinul M.A.I. nr. S/231120/I din 01 noiembrie 2010; Dispoziția directorului general al D.G.P.M.B.

nr. 3922 din 08 decembrie 2010; Dispoziția directorului general al D.G.P.M.B. nr. 5539 din 30 august 2011; Dispoziția directorului general al D.G.P.M.B. nr. 6226 din 14 octombrie 2011. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul D.G., fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Cererea de recurs formulată de pârâtul D.G.

la data de 5 iulie 2013 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziții: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității (...) c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că sentința atacată a fost comunicată pârâtului la data de 22 iulie 2013, dar motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs nu au fost depuse la dosarul cauzei nici până la data de 30 ianuarie 2015. Potrivit art. 301 C. proc.

civ.: „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune altfel.” De asemenea, conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică. Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanță. Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și ale art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul D.G. împotriva sentinței civile nr. 2108 din 21 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2015.