ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 1461/P/2008 din 2 decembrie 2008, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de P.N. - judecător, Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, N.B.I. și L.D. - judecători la Curtea de Apel București, R.L. - judecător la Tribunalul București, E.Ș. și I.M. - avocați la Baroul Deva, I.L. și M.S. - avocați la Baroul București, G.I. - judecător la Curtea de Apel Iulia, S.D. - avocat la Baroul Alba, pentru infracțiunile prev. de art. 246 C. pen.

și art. 247 C. pen. Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reținut următoarele: Prin cererea adresată Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, și înregistrată sub nr. 3089/1/2008, petiționarul I.A. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de persoanele sus-menționate, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 247 C. pen., fiind nemulțumit de modul în care i-au fost soluționate numeroasele cereri prin care a solicitat să i se asigure asistență juridică gratuită în mai multe cauze civile și penale aflate pe rolul diferitelor instanțe de judecată, inclusiv la CEDO. Prin sentința penală nr. 1708 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în temeiul disp.

art. 222 alin. (7) C. proc. pen., plângerea a fost trimisă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, fiind înregistrată sub nr. 1461/P/2008 din 26 noiembrie 2008. Din actele dosarului rezultă că, începând cu anul 2003, petentul I.A. a generat o multitudine de dosare penale sau civile care au fost înregistrate pe rolul diferitelor instanțe de judecată. Pe parcursul soluționării cauzelor, petentul a invocat disp. art. 68 din Legea nr. 51/1995, solicitând asistență juridică gratuită deoarece nu are mijloace materiale pentru angajarea unui avocat. Din actele dosarului rezultă, că cererile privind acordarea de asistență juridică gratuită i-au fost aprobate, însă petiționarul a avut un comportament șicanatoriu față de avocați, desemnați să-l reprezinte.

De asemenea, relațiile solicitate de petiționar de la instanțele de judecată cu privire la situația cauzelor civile sau penale aflate pe rolul acestora i-au fost comunicate petiționarului. Urmare verificărilor efectuate s-a constatat că, în sarcina făptuitorilor nu se poate reține săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 247 C. pen., faptele sesizate neputând fi interpretate ca fiind acte de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și, respectiv, de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, întrucât simplele suspiciuni ale petiționarului nu au ca temei vreun suport probator, acestea nefiind indicii concrete cu privire la săvârșirea faptelor invocate. Soluția dispusă de procuror i-a fost comunicată petiționarului I.A.

la data de 15 decembrie 2008, iar acesta a formulat plângere. Potrivit disp. art. 277 și art. 278 C. proc. pen., procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică este obligat să rezolve plângerea în termen de 20 de zile de la primirea ei și să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea, modul în care a fost rezolvată. Prin rezoluția nr. 79/191/II/2/2009 din 21 ianuarie 2009, procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică a respins, ca neîntemeiată, plângerea persoanei vătămate. Comunicarea rezoluției s-a făcut la 4 februarie 2009 (fila 6 dosar urmărire penală). În conformitate cu disp. art. 187 alin. (2) C. proc. pen., cu excepția căilor de atac, actul efectuat de procuror este considerat ca făcut în termen, dacă la data la care a fost trecut în registrul de ieșire al parchetului este înăuntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului.

În raport de datele dosarului și în conformitate cu textul de lege arătat, Înalta Curte constată că plângerea persoanei vătămate împotriva rezoluției nr. 1461/P/2008 din 2 decembrie 2008 a fost soluționată peste termenul de 20 de zile prev. de art. 277 C. proc. pen. Codul de procedură penală prevede, în conținutul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., că după respingerea plângerii conform art. 275 - 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Alin. (2) al aceluiași articol stabilește că, în cazul în care prim procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile. Rezultă că, termenul până la care persoana vătămată I.A. putea formula plângere la instanță este data de 24 ianuarie 2009. Întrucât plângerea formulată la instanță de către petiționar a fost primită la data de 6 ianuarie 2010 (fila 2 dosar instanță), Înalta Curte constată că aceasta este tardivă și urmează să o respingă, ca atare.

Petiționarul I.A. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând și disp. art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca tardivă, plângerea formulată de petiționarul I.A. împotriva rezoluției nr. 1461/P/2008 din 2 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2010.