ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 1461/P/2008 din 2

decembrie 2008, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus, în

temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de P.N. - judecător, Președintele Înaltei Curți de

Casație și Justiție, N.B.I. și L.D. - judecători la Curtea de Apel București, R.L. - judecător la Tribunalul București, E.Ș. și I.M. - avocați la Baroul Deva, I.L. și M.S. - avocați la Baroul București, G.I. - judecător la Curtea de Apel Iulia, S.D. - avocat la Baroul Alba, pentru infracțiunile prev. de art. 246 C.

pen. și art. 247 C. pen.

Pentru a dispune în

acest sens, procurorul a reținut următoarele:

Prin cererea adresată

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, și înregistrată sub nr. 3089/1/2008,

petiționarul I.A. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de persoanele

sus-menționate, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C.

pen. și art. 247 C. pen., fiind nemulțumit de modul în care i-au fost soluționate

numeroasele cereri prin care a solicitat să i se asigure asistență juridică

gratuită în mai multe cauze civile și penale aflate pe rolul diferitelor instanțe

de judecată, inclusiv la CEDO.

Prin sentința penală nr.

1708 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în temeiul disp. art. 222 alin. (7) C. proc. pen., plângerea a fost

trimisă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

urmărire penală și criminalistică, fiind înregistrată sub nr. 1461/P/2008 din 26

noiembrie 2008.

Din actele dosarului

rezultă că, începând cu anul 2003, petentul I.A. a generat o multitudine de

dosare penale sau civile care au fost înregistrate pe rolul diferitelor

instanțe de judecată.

Pe parcursul soluționării

cauzelor, petentul a invocat disp. art. 68 din Legea nr. 51/1995, solicitând

asistență juridică  gratuită deoarece nu are mijloace materiale pentru

angajarea unui avocat.

Din actele dosarului

rezultă, că cererile privind acordarea de asistență juridică gratuită i-au fost

aprobate, însă petiționarul a avut un comportament șicanatoriu față de avocați,

desemnați să-l reprezinte.

De asemenea, relațiile

solicitate de petiționar de la instanțele de judecată cu privire la situația

cauzelor civile sau penale aflate pe rolul acestora i-au fost comunicate petiționarului.

Urmare verificărilor

efectuate s-a constatat că, în sarcina făptuitorilor nu se poate reține săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 247 C. pen., faptele sesizate neputând

fi interpretate ca fiind acte de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor și, respectiv, de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi,

întrucât simplele suspiciuni ale petiționarului nu au ca temei vreun suport

probator, acestea nefiind indicii concrete cu privire la săvârșirea faptelor

invocate.

Soluția dispusă de

procuror i-a fost comunicată petiționarului I.A. la data de 15 decembrie 2008, iar

acesta a formulat plângere.

Potrivit disp. art. 277

și art. 278 C. proc. pen., procurorul șef al Secției de urmărire penală și

criminalistică este obligat să rezolve plângerea în termen de 20 de zile de la primirea

ei și să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea, modul în care a

fost rezolvată.

Prin rezoluția nr. 79/191/II/2/2009

din 21 ianuarie 2009, procurorul șef al Secției de urmărire penală și

criminalistică a respins, ca neîntemeiată, plângerea persoanei vătămate.

Comunicarea rezoluției

s-a făcut la 4 februarie 2009 (fila 6 dosar urmărire penală).

În conformitate cu

disp. art. 187 alin. (2) C. proc. pen., cu excepția căilor de atac, actul

efectuat de procuror este considerat ca făcut în termen, dacă la data la care a

fost trecut în registrul de ieșire al parchetului este înăuntrul termenului cerut

de lege pentru efectuarea actului.

În raport de datele dosarului

și în conformitate cu textul de lege arătat, Înalta Curte constată că plângerea

persoanei vătămate împotriva rezoluției nr. 1461/P/2008 din 2 decembrie 2008 a fost soluționată peste termenul de 20 de zile prev. de art. 277 C. proc. pen.

Codul de procedură

penală prevede, în conținutul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., că după

respingerea plângerii conform art. 275 - 278 C. proc. pen., împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a

rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a

urmăririi penale, dată de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte

persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere, în

termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de

rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la instanța căreia i-ar reveni,

potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Alin. (2) al

aceluiași articol stabilește că, în cazul în care prim procurorul parchetului

sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel,

procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul

prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării

termenului inițial de 20 de zile.

Rezultă că, termenul

până la care persoana vătămată

I.A. putea formula plângere la instanță este data de 24

ianuarie 2009.

Întrucât plângerea

formulată la instanță de către petiționar a fost primită la data de 6 ianuarie

2010 (fila 2 dosar instanță), Înalta Curte constată că aceasta este tardivă și

urmează să o respingă, ca atare.

Petiționarul I.A. va

fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând și disp. art. 278

1

pct. 8 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca tardivă,

plângerea formulată de petiționarul I.A. împotriva rezoluției nr. 1461/P/2008

din 2 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul

la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 februarie 2010.