ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1148/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1148/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului penal de față:

Prin sentința penală

nr. 235 din 04 decembrie 2012 pronunțată

de Tribunalul Bihor, secția penală, s-au hotărât următoarele:

S-a

respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A.A.,

din infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit.

c) C. pen. și art. 176 lit. c) C. pen., în infracțiunea de loviri cauzatoare de

moarte prev. de art. 183 C. pen.

În baza art.

174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 176 lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37

lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.A.,

cu antecedente penale, la o pedeapsă

principală de 25 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o

durată de 10 ani pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art.

319 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat

la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de profanare de

morminte.

În baza art.

208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. d) și e) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C.

pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art.

61 C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate a restului de 2982

zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 167/1998 a Judecătoriei Huedin, rest care

a fost contopit cu fiecare din pedepsele aplicate în cauză, rezultând o

pedeapsă de 25 ani închisoare și două pedepse de 2982 zile.

În baza art.

33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite mai sus în

pedeapsa cea mai grea, de 25 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1

an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 26 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art.

71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art.

88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și a

arestării preventive de la 18 iunie 2012 la zi.

În baza art.

350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului, măsură dispusă prin încheierea nr. 34 din 19 iunie 2012 a

Tribunalului Bihor în baza căruia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.

21 din 19 iunie 2012.

În latură

civilă,

s-a constatat că

partea vătămată B.I.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art.

118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a bunurilor

ridicate conform procesului - verbal de cercetare la fața locului din 14 iunie 2012.

În baza art.

118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 10 lei.

S-a

dispus restituirea către moștenitorii victimei A.T. a telefonului mobil marca A.

ridicat cu ocazia cercetării la fața locului din 16 iunie 2012 (f. 54 dos.

u.p.) și a bunurilor ridicate cu ocazia cercetării la fața locului din 18 iunie

2012, respectiv un briceag, un cuțit cu plasele vișinii și 4-5 fotografii ale

victimei.

S-a

dispus restituirea către numitul C.J.A. a scaunului din lemn pentru vioară

ridicat conform dovezii de la f. 101 dosar u.p.

În baza art.

13 din H.G. 25/2011 raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008

s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii

profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art.

189 C. proc. pen. s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției a

onorariului în cuantum de 200 lei pentru avocatul din oficiu M.C. din cadrul

Baroului Bihor.

În baza

art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de

4.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a

pronunța această hotărâre,

instanța

de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În

cursul zilei de joi, 14 iunie 2012, martorul L.O. a sesizat organele de poliție

cu privire la faptul că în cursul acelei zile, în jurul orei 15,30, numiții C.G.

și C.G.S. au descoperit un cadavru uman pe marginea drumului comunal dintre

orașul Aleșd și satul Ortiteag, cadavrul fiind incendiat.

Cu

ocazia cercetării la fața locului efectuate în data de 14 iunie 2012, între

orele 17,00 și 21,30, s-a constatat că pe drumul dintre Halta CFR Aștileu și

satul Ortiteag (corn. Măgești) (DC 170), la aproximativ 700 m de intersecția cu

dramul care duce spre localitățile Chiștag - Aștileu, la cea. 15 metri de linia

ferată Oradea - Cluj-Napoca, în spatele unui arbust (măcieș) se afla un cadavru

uman carbonizat, culcat pe partea dreaptă, având picioarele flexate din

genunchi la unghi de 90 de grade, piciorul stâng sub cel drept, mâna dreaptă

sub cadavru, mâna stângă ușor flexată din cot, iar palma pe sol.

Peste

cadavru era aruncat un pantalon din fâș de culoare roșie, ce avea ars cracul

piciorului drept. De asemenea, peste cadavru era aruncată o fustă cu fermoar în

partea posterioară, de culoare bleumarin-vernil, și o bucată de mochetă de

culoare gri, toate acestea prezentând urme de ardere.

Cadavrul

avea pe degetul mijlociu al mâinii drepte un inel (ghiul) cu aspect zincat, cu

partea superioară în format dreptunghiular, pe care erau gravate linii

orizontale și verticale și inițialele „TD

”

.

Cadavrul

prezenta mai multe leziuni la nivelul capului și feței, respectiv plăgi la nivel

parietal-occipital drept, temporal dreapta, mentonier și zona nazală (posibil

fracturi de craniu și eschile osoase).

Sub

cadavru s-a găsit o bucată de cărămidă tip șamotă cu dimensiunile de 15 x 16 x

6,5 cm, ruptă, iar la picioarele cadavrului s-a găsit o bucată de cărămidă

roșie format neregulat, ambele bucăți prezentând mânjituri de substanță

brun-roșcată.

La

capătul arbuștilor înspre halta Aștileu, în iarbă, s-a găsit o pălărie de fetru

(stofa) de culoare neagră având borurile înguste și murdare de praf și noroi.

Pe

marginea bălții de lângă cadavru, din drum, pe partea înspre terenurile

agricole, era prezentă o urmă de adâncime imprimată în noroi, de formă

dreptunghiular-pătrată, una dintre laturi fiind incompletă, cu aspect de

dislocare recentă. Prin poziționarea bucății de cărămidă din șamotă descoperită

sub cadavru peste această urmă de adâncime, s-a constatat o potrivire a

planurilor.

În ziua

de vineri, 15 iunie 2012, a fost efectuată autopsia cadavrului, din raportul de

constatare medico-legală nr. 1635/111/203 din 15 iunie 2012 al Serviciului de

Medicină Legală Oradea rezultând că moartea victimei A.T. a fost violentă și

s-a datorat contuziei și dilacerării meningo-cerebrale consecința unui

politraumatism cu fracturi craniene multiple multieschiloase.

În

cuprinsul aceluiași raport s-a arătat că moartea victimei putea data din 14

iunie 2012, identificarea doar parțială a semnelor morții reale și prezența

leziunilor distractive tegumentare permițând o apreciere a vechimii cadavrului

de 6-12 ore în raport cu momentul examinării la fața locului, începând cu orele

19,00. Pe corpul victimei s-au găsit mai multe leziuni de tipul plăgilor

confuze, unele cu dimensiuni importante, care au fost produse prin loviri cu

corpuri dure cu suprafețe neregulate, posibil unele de formă alungită iar

altele cu muchii și colțuri (posibil fragmente de cărămidă ca și cel prezentat

drept corp delict). S-au mai constatat excoriații și hematoame produse prin

loviri cu corpuri dure, unele cu suprafețe rugoase. Fracturile costale s-au

putut produce prin lovire cu corp dur. Leziunile de la nivelul membrului

inferior drept s-au putut produce printr-un mecanism de comprimare între două

planuri dure (posibil picior - sol). Leziunile distractive de tip arsuri de

gradul II-IV de la nivelul toracelui, abdomenului, membrelor și feței s-au

produs sub acțiunea flăcărilor, postmortem.

Totodată,

s-a arătat că între leziunile de la nivel cranio - cerebral și decesul victimei

există o legătură de cauzalitate directă, necondiționată.

În urma

investigațiilor specifice victima a fost identificată în persoana numitului A.T.

din comuna Bratca, jud. Bihor, în vârstă de 72 ani, zis, - T.”, cunoscut lăutar

din zonă întrucât cânta la vioara cu goarnă.

Din

probele administrate în cauză a rezultat că, în cursul zilei de miercuri, 13

iunie 2012, inculpatul s-a deplasat la locuința fratelui său T., din comuna

Bratca, fiind văzut de către martorii C.F. și B.I.

Cei doi

frați au rămas peste noapte în locuința victimei iar dimineața s-au trezit și

s-au deplasat în Halta CFR Bratca, unde au fost văzuți împreună, la ora 04,52,

de către martorul C.M., impiegat de mișcare. în aceeași haltă, cei doi au fost

văzuți de către martorul M.I. care a văzut că inculpatul purta un baston,

acesta având dificultăți la deplasare.

Apoi

s-au deplasat cu trenul până la Halta CFR Aleșd unde au ajuns la ora 06,04,

conform graficului mersului trenurilor, din declarațiile inculpatului rezultând

că victima i-ar fi propus să se deplaseze împreună până în colonia de țigani

din satul Ortiteag, pentru a-și căuta o concubină.

Cei doi

s-au deplasat apoi pe jos pe drumul comunal spre Ortiteag, paralel cu calea

ferată Oradea - Cluj-Napoca, ajungând într-un loc care conform descrierii

inculpatului (după o baltă mare de apă din dram, pe partea stângă a drumului,

lângă o cultură de grâu și un tufiș de măcieșe/ porumbele) corespunde cu locul

în care în cursul după-amiezii acelei zile a fost descoperit cadavrul victimei.

Inculpatul

a susținut că în acel loc fratele său s-ar fi supărat brusc pentru că îl duce

în satul Ortiteag la „panarame", conduită inexplicabilă întrucât chiar

victima propusese acest lucru.

A mai

susținut că întrucât fratele său l-ar fi înjurat, scuipat și lovit cu palma

ușor peste față, s-a enervat, i-a smuls victimei bâta din mână și l-a lovit cu

ea în tâmplă. în urma acestei lovituri, victimei i-a sărit pălăria din cap în

drum și a început să sângereze.

Inculpatul

a recunoscut că a luat apoi de pe marginea drumului, de lângă balta mare de

apă, o piatră, cărămidă sau șamotă, cu care l-a lovit pe fratele său în cap, în

zona

urechii, ținând

piatra/ cărămida în mână. Victima a căzut pe iarbă, pe marginea stângă a

drumului, după care inculpatul a recunoscut că l-a mai lovit încă o dată sau de

două ori cu cărămida tot în cap, la nivelul urechii.

Inculpatul

a precizat că ulterior a aruncat piatra/cărămida lângă corpul victimei, iar

apoi a aruncat peste acesta o jumătate de țigară aprinsă, nerecunoscând

incendierea cadavrului.

După ce

l-a lovit astfel pe fratele său, inculpatul a luat de pe jos telefonul mobil al

acestuia și pantofii, susținând că le-a luat pentru a nu fi sustrase de alte

persoane. însușirea acestor bunuri ale victimei dovedește clar că aceasta era

decedată și în mod evident nu mai avea nevoie de telefon și pantofi.

Inculpatul

a declarat că, după ce a deținut și folosit telefonul victimei 3 zile, l-a

vândut unei persoane necunoscute din județul Sălaj, telefonul nemaifiind găsit,

iar pantofii i-a dus la locuința sa din comuna Bulz, unde au fost identificați

cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în data de 20 iunie 2012.

După

comiterea faptelor, inculpatul s-a îndreptat spre Halta CFR Aleșd,

deplasându-se pe jos pe linia de cale ferată, fiind ajuns din urmă de martorii

C.F. și C.V., care se deplasau împreună pe aceeași bicicletă dinspre satul

Ortiteag spre Halta CFR Aleșd. Conform martorului C.F., el și cumnatul său C.V.

au plecat de acasă la ora 06,30 iar pe inculpat l-au ajuns din urmă, acesta

deplasându-se pe jos pe calea ferată dinspre Ortiteag spre Aleșd. Martorul C.V.

l-a recunoscut pe inculpat și l-a întrebat unde merge, inculpatul răspunzând că

merge acasă. Martorul C.F. a declarat că nu a văzut foc sau fum pe marginea

drumului.

Având în

vedere că martorii veneau pe drumul comunal dinspre Ortiteag pe bicicletă și

l-au ajuns pe inculpat din urmă după ce acesta parcursese pe jos doar cea. 200

de metri de la locul faptei, rezultă că martorii ar fi trebuit să observe alte

persoane prin zonă imediat după altercația dintre cei doi frați, în cazul în

care o altă persoană decât inculpatul ar mai fi avut timp să vină în zonă, să

aibă o nouă altercație cu victima, să îl omoare și să îl tragă din drum în

spatele tufei de măceș. Ori, nici martorii menționați și nici inculpatul nu au

mai văzut în zonă alte persoane în acea perioadă.

Martora

S.C. l-a văzut pe inculpat într-un bar din piața din Aleșd între orele 11.00 -

13.00 când a plecat spunând că e grăbit pentru că merge la Timișoara.

De

asemenea, și martorul C.C. a declarat că, în data de 14 iunie 2012,l-a întâlnit

pe inculpat, în jurul orei 12,00, în centrul orașului Aleșd, îndreptându-se

spre Halta CFR Aleșd, cei doi salutându-se întrucât se cunoșteau.

După

comiterea faptelor, inculpatul A.A. s-a deplasat cu trenul de ora 15,23 în care

a urcat în Halta C.F.R. Aleșd, până în comuna Bratca, la locuința victimei unde

bunurile au fost găsite răvășite fără a se putea stabili dacă a luat vreun bun.

În

cursul anchetei s-a stabilit că victima A.T. avea un telefon mobil marca N. de

culoare neagră cu numărul de apel x.

Acest

telefon a fost însușit de inculpat de la victimă în dimineața zilei de 14 iunie

2012 și folosit apoi pentru a efectua convorbiri telefonice.

S-a mai

reținut că din probele administrate a rezultat că victima și inculpatul au

ajuns cu trenul în Halta CFR Aleșd în dimineața zilei de 14 iunie 2012, la ora

06,04, iar pe

baza

listingurilor telefonice a rezultat că la ora 06,33 inculpatul A.A. a folosit

telefonul victimei pentru a efectua un apel, rezultând astfel că omorul a fost

comis între orele 06,04-06,33.

Din

listingurile telefonice ale numărului de apel al victimei rezultă că în

dimineața zilei de joi, 14 iunie 2012, de pe telefonul mobil al victimei a fost

efectuat un prim apel la ora 06:33:28 către numărul de apel x, convorbirea

durând 183 de secunde. în urma cercetărilor s-a stabilit că acest ultim număr

de telefon aparține martorei B.M., care însă nu a putut confirma acest apel,

aspect explicabil întrucât martora este cunoscută cu afecțiuni psihice.

Martora, care domiciliază în comuna Bucium, jus. Sălaj, a relatat că a primit

numărul de telefon al inculpatului doar în ziua de 14 iunie 2012, când a

circulat cu trenul venind din județul Bihor, de la cumnata ei B.I. și l-a

cunoscut pe inculpat. Ori, martora B.I. a declarat că B.M. a vizitat-o în ziua

de 7 iunie 2012, ceea ce înseamnă că în data de 14 iunie 2012 inculpatul și

martora B.M. se cunoșteau de cea. o săptămână, iar convorbirea din dimineața

zilei de 14 iunie 2012 a fost efectuată, aspect confirmat cu certitudine de

listingurile telefonice.

Tot din

listinguri a mai rezultat că în dimineața zilei de joi, 14 iunie 2012, la ora

09,28, a fost efectuat un apel la numărul x, care aparținea martorului R.G..

Acesta a declarat că cel care l-a sunat atunci a fost inculpatul A.A., pe care

martorul îl cunoștea din anul 1983, acesta spunându-i că are de vânzare două

aparate pentru amplificarea sunetului la vioare cu goarne.

Martora G.V.

a declarat că, în seara de 14 iunie 2012, a venit inculpatul la locuința ei din

comuna Bratca, sat Lorău, jud. Bihor și a rugat-o să îl lase să își încarce un

telefon mobil. Martora a primit de la inculpat un telefon mobil de culoare închisă,

marca N., pe care apoi l-a pus la încărcat la încărcătorul universal pentru

telefoane N. Întrebându-l pe inculpat de unde are telefonul, având în vedere că

în ziua anterioară inculpatul o mai vizitase pe martoră, dar nu avea telefon,

acesta i-a răspuns doar că a primit telefonul de la cineva.

Faptul

că telefonul victimei s-a aflat asupra inculpatului în ziua de 14 iunie 2012 a

fost confirmat și de martorii B.I.A. și B.C.T., nepoții victimei, care au

declarat că seara, după ora 22,00, l-au sunat pe T. pentru a vedea ce face, iar

la apel a răspuns inculpatul, care imediat a închis.

În data

de 25 iunie 2012 a fost efectuată o reconstituire, ocazie cu care inculpatul a indicat

locul exact în care L-a atacat pe fratele său și l-a abandonat la pământ,

constatându-se că locul corespunde cu cel în care a fost descoperită victima

decedată. Inculpatul a recunoscut și alte detalii pe care doar criminalul le

putea cunoaște: faptul că a luat o piatră sau bucată de cărămidă ori șamotă de

pe marginea drumului, de lângă o baltă; că l-a lovit apoi pe fratele său și

acestuia i-a căzut pălăria din cap în baltă; că l-a lovit pe fratele său căzut

pe iarbă, pe partea stângă a drumului, în zona urechii; că a aruncat apoi

piatra/cărămida/șamota lângă cadavru.

În fața

primei instanțe, la termenul de judecată din 11 septembrie 2012, inculpatul A.A.

a solicitat judecarea sa conform procedurii simplificate prev. de art. 320

1

C. proc. pen., arătând că recunoaște comiterea faptelor astfel cum au fost

descrise în

actul de

sesizare, cerere care a fost respinsă de instanță în baza art. 320

1

alin.

(7) teza finală C. proc. pen.

Fiind

audiat în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a arătat că, în ziua de

referință, în jurul orei 04,00 dimineața, a plecat împreună cu fratele său de

la locuința acestuia spre gara din Bratca unde au luat trenul până la Halta

Aleșd, cu intenția de a-i căuta fratelui său o concubină în colonia de romi,

iar aici au decis ca în acest scop să se ducă la Ortiteag. Pe drum au avut o

altercație verbală legată de căutarea concubinei, pe fondul căreia fratele său l-a

înjurat, l-a scuipat și l-a lovit cu palma, motiv pentru care i-a luat acestuia

din mână bâta pe care se sprijinea și l-a lovit cu ea în cap, astfel că fratele

său a căzut la pământ. Apoi s-a întors spre Halta Aleșd și întrucât fratele său

a aruncat cu pantofii după el, i-a luat încălțările, precum și telefonul mobil

care era căzut lângă o baltă. De pe marginea drumului a luat două bucăți de

cărămidă sau șamotă și s-a întors la fratele său, având câte o bucată în

fiecare mână și l-a lovit cu acestea în cap. De asemenea, a aruncat cu o țigară

aprinsă lângă fratele său care nu era mort și nu crede ca aceasta să fi dus la

incendiere. S-a întors în Aleșd la piață unde a băut la un bar cu niște

prieteni după care, înjurai orelor 15,00, s-a urcat în tren și a mers la Stâna

de Vale unde locuia. De pe telefonul fratelui său a vorbit cu mai multe

persoane printre care R.G., B.M. și T.L. (fila 13 dosar instanță).

În

cursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii G.V., C.F. și M.I. care

au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, astfel cum au fost

relevate anterior (f. 24, 35, 43 dos. instanță).

La

solicitarea inculpatului a fost audiat martorul L.Ș., vecin cu victima A.T.,

care a arătat că inculpatul îl vizita pe fratele său mai rar și nu a auzit

niciodată ca aceștia doi să se certe (f 36 dos. instanță).

În urma

cercetării judecătorești, prima instanță a apreciat că vinovăția inculpatului a

fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză, respectiv:

fotografia de recunoaștere a victimei A.T. (f. 1); proces-verbal de consemnare

a denunțului oral (f. 2); proces-verbal de cercetare la fața locului din data

de 14 iunie 2012, procesul-verbal de folosire a câinelui de serviciu și planșa

foto (f. 3-34); declarațiile martorilor (f 35-36, 39-47, 49-51, 63-67, 69,

72-79, 102, 113-125, 127, 178-180, 190-191 dos. u.p. și f 24, 35, 43 dos.

instanță); concluzii medico-legale provizorii nr. 1635/111/203 din 15 iunie 2012

(f. 37); adresa nr. 425399 din 18 iunie 2012 a I.P.J. Bihor - Serviciul

Criminalistic (f. 80); raport de constatare medico-legală nr. 1635/111/203 din

15 iunie 2012 al S.M.L. Bihor (f. 86-99); graficul mersului trenurilor în zona

infracțională (f. 100); listinguri telefonice ale numărului de apel al victimei

(f. 128-130); proces-verbal de percheziție domiciliară din data de 20 iunie 2012

și planșa foto (f. 185-186); proces-verbal de reconstituire din data de 25

iunie 2012 și planșa foto (f. 192-200) și declarațiile inculpatului A.A. (f

144-149, 154-156, 164, 213-215 dos. u.p. și f 13 dos. instanță).

Totodată,

prima instanță a apreciat ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării

juridice formulată de inculpat, din infracțiunea de omor deosebit de grav prev.

de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 176 lit. c) C. pen., în

infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., reținând

că, întrucât inculpatul a lovit victima cu cărămizi sau șamote pe care le avea

în ambele mâini, aplicându-i lovituri

repetate

în zona capului, care este o zonă vitală, iar ulterior a abandonat victima pe

un drum care nu era foarte circulat, aceasta a acționat cu intenția chiar dacă

indirectă de a ucide și nu doar de a produce o vătămare corporală victimei.

În

consecință, pe baza probelor administrate, prima instanță a apreciat că fapta

inculpatului A.A. care, la data de 14 iunie 2012, l-a ucis pe fratele său A.T.

pe drumul comunal dintre Halta CFR Aleșd și satul Ortiteag, prin aplicarea

repetată de lovituri în cap cu corpuri contondente dure (cărămidă și șamotă),

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și

deosebit de grav prev. de art. 174-175 lit. c) - art. 176 lit. c) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia 1-a condamnat pe

inculpat la o pedeapsă principală de 25 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

Totodată,

fapta inculpatului A.A. care, la data de 14 iunie 2012, după ce l-a ucis pe fratele

său A.T., a incendiat cadavrul acestuia, a fost apreciată ca întrunind

elementele constitutive ale infracțiunii de profanare de morminte prev. de art.

319 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia

instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare; iar fapta

inculpatului A.A. care, la data de 14 iunie 2012, după ce l-a ucis pe fratele

său A.T., și-a însușit de la victimă telefonul mobil și pantofii, a fost

reținută ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt

calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. d) și e) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia instanța l-a

condamnat la o pedeapsă 4 ani închisoare.

La

individualizarea pedepselor, prima instanță a avut în vedere criteriile

generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă

prevăzute de lege, circumstanțele reale ale comiterii faptei, modul și

mijloacele folosite, relația dintre inculpat și victimă, urmarea produsă,

precum și persoana inculpatului care are antecedente penale, fiind la al

treilea omor, dar și atitudinea acestuia de recunoaștere a faptei, cu unele

nuanțări.

Deopotrivă,

s-a avut în vederea împrejurarea că faptele deduse judecății au fost comise de

către inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind săvârșite în

termenul de liberare condiționată, reținându-se în acest sens că din fișa de

cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost pentru prima dată condamnat la o

pedeapsă de 20 de ani închisoare prin sentința penală nr. 310 din 28 august 1970

a Tribunalului Județean Timiș pentru infracțiunea de omor deosebit de grav

prev. de art. 174-176 lit. d) C. pen., ulterior a mai fost apoi condamnat

pentru mai multe infracțiuni de furt calificat, iar prin sentința penală nr. 70

din 27 februarie 1998 a Tribunalului Bihor a fost condamnat pentru al doilea

omor deosebit de grav prev. de art. 174-176 lit. d) C. pen. la o pedeapsă de

doar 20 de ani închisoare, fiind arestat la data de 18 iulie 1997 și liberat

condiționat la data de 19 mai 2009, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 2.982

zile.

În

consecință, reținând că faptele au fost comise în termenul de liberare

condiționată, în baza art. 61 C. pen., prima instanță a revocat beneficiul

liberării condiționate a restului de 2982 zile închisoare rămas neexecutat din

pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 167/1998 a Judecătoriei

Huedin, rest pe care l-a

contopit

cu fiecare din pedepsele aplicate în cauză, rezultând astfel o pedeapsă de 25

ani închisoare și două pedepse de 2982 zile.

În baza art.

33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite mai sus în

pedeapsa cea mai grea, de 25 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1

an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 26 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art.

71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art.

88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării

preventive de la 18 iunie 2012 la zi.

Totodată,

în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., prima instanță a menținut măsura

arestării preventive a inculpatului, reținând în acest sens că se mențin în

continuare temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.

Împotriva

acestei hotărâri,

în

termen legal, a declarat apel inculpatul A.A. care a solicitat admiterea căii

de atac, desființarea sentinței apelate, iar în rejudecare, reducerea

corespunzătoare a cuantumului pedepselor ca urmare a reținerii în favoarea sa a

beneficiului prevederilor articolului 320

1

C. proc. pen. și a

aplicării disp. art. 72, 74 și 76 din C. pen.

Prin

decizia penală

nr. 26/A

din 14 februarie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.A.

împotriva sentinței penale nr. 235 din 04 decembrie 2012 pronunțată de către

Tribunalul Bihor, inculpatul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Prin

aceeași hotărâre, în baza art. 160

b

C. proc. pen., a fost menținută

măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa rezultantă

arestul preventiv la zi.

Pentru a

pronunța această hotărâre,

instanța

de apel a apreciat că toate criticile formulate de inculpat sunt nefondate.

S-a

reținut în acest sens că solicitarea inculpatului de a-i fi aplicate

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. este nelegală întrucât

reținerea în sarcina acestuia a agravantei prevăzută de art. 176 lit. c) C.

pen., respectiv omorul deosebit de grav săvârșită de către o persoană care a

mai săvârșit un omor și care se pedepsește cu detențiunea pe viață sau cu

închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi, atrage incidența art.

320 alin. (7) C. proc. pen. potrivit cărora dispozițiile privind această

procedură specială nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o

infracțiune care se pedepsește cu detențiunea pe viață.

Cât

privește solicitarea inculpatului de a se reține în favoarea sa circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., acestea a fost apreciată ca

neîntemeiată, instanța de apel reținând în acest sens că, raportat la modalitatea

de comitere a faptei - inculpatul și-a ucis fratele aplicându-i multiple

lovituri în zona capului prin care i-a cauzat politraumatism cu fracturi

craniene multiple, circumstanțele săvârșirii acesteia - pe corpul victimei s-au

găsit leziuni de tipul plăgilor contuze, unele cu dimensiuni importante care au

fost produse prin lovituri cu corpuri dure, cu suprafețe neregulate, ce au

cauzat fracturi costale, leziuni la nivelul membrului inferior și conduita

ulterioară a inculpatului - după ce a ucis victima, inculpatul a și

incendiat-o, cauzându-i arsuri de gradul 2 - 4 la nivelul toracelui,

abdomenului, membrelor și feței, acțiunea flăcărilor producându-se postmortem,

inculpatului nu-i pot fi aplicate disp. art. 74 C. pen.

Deopotrivă,

verificând din oficiu individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de apel a

reținut că în cauză au fost respectate criteriile generale de individualizare a

pedepselor prevăzute de articolul 72 din C. pen., avându-se în vedere atât

persoana inculpatului - fără ocupație și loc de muncă, cu antecedente penale -

dar și gradul de pericol social extrem de ridicat al faptelor,

Împotriva

acestei decizii,

în

termen legal, a declarat recurs inculpatul A.A., fără a motiva în scris calea

de atac.

La

termenul de dezbateri din 2 aprilie 2013, apărătorul recurentului inculpat a

susținut că motivele recursului se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și vizează greșita individualizare judiciară a pedepselor

aplicate inculpatului, urmare unei injuste valorificări a circumstanțelor

personale favorabile ale acestuia.

În

argumentare, apărătorul a arătat că atitudinea procesuală sinceră a

inculpatului, de recunoaștere a faptelor, și în raport de care partea a invocat

și beneficiul disp. art. 320

1

C. proc. pen., trebuia reținută ca și

circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. c) C. proc. pen. și

valorificată, în conformitate cu disp. art. 76 C. pen., prin reducerea

pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în

sarcina inculpatului.

Verificând

decizia atacată pe baza materialului probator administrat în cauză, în raport

cu motivele invocate de recurentul inculpat, precum și din oficiu, conform art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat, în virtutea următoarelor considerente:

Unica

critică formulată de inculpat în recurs, privind greșita individualizare

judiciară a pedepselor aplicate, prin raportare la conduita sa procesuală

sinceră, este neîntemeiată pentru următoarele argumente:

Operațiunea

de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului s-a făcut în

considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., instanțele de fond și de apel având

în vedere gradul de pericol social concret al fiecăreia dintre infracțiunile

comise, împrejurările în care acestea au fost comise, precum și elementele care

țin de circumstanțierea persoanei inculpatului.

În acest

context, raportat la valorile sociale fundamentale încălcate prin infracțiunile

săvârșite de inculpat - dreptul la viață, relațiile firești de conviețuire

socială și dreptul patrimonial, numărul faptelor comise - o infracțiune de omor

deosebit de grav urmată de infracțiunile de profanare de morminte și furt

calificat, circumstanțele comiterii acestora, astfel cum au fost detaliat

prezentate anterior, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care

anterior a mai săvârșit două omoruri deosebit de grave pentru care a fost

condamnat la pedepse de câte 20 de ani închisoare prin sentința penală nr. 310

din 28 august 1970 a Tribunalului Județean Timiș și prin sentința penală nr. 70

din 27 februarie 1998 a Tribunalului Bihor, împrejurare în raport de care se

impune concluzia că inculpatul a

manifestat

perseverență infracțională în comiterea unor fapte de același gen, prin

atitudinea sa relevând un profil infracțional deosebit de agresiv, se constată

că pedepsele aplicate de instanța fondului pentru fiecare dintre infracțiunile

săvârșite de inculpat, menținute de instanța de control judiciar, sunt menite,

prin natură, cuantum și modalitate de executare, să asigure îndeplinirea

funcțiilor pedepsei așa cum sunt circumstanțiate prin dispozițiile art. 52 C.

pen., fiecare dintre pedepsele stabilite răspunzând adecvat principiului

proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol ai faptei săvârșite.

În

aceeași sferă de analiză, se constată că, deși declarațiile de recunoaștere ale

inculpatului au contribuit la aflarea adevărului în cauză, în condițiile în

care faptele au fost comise în lipsa unor martori oculari, instanțele de fond

și de apel au apreciat just că atitudinii procesuale sincere a acuzatului nu i

se pot recunoaște efecte circumstanțiale în raport cu gravitatea deosebită a

faptelor săvârșite asupra propriului frate, modalitatea de săvârșire a

acestora, amplu detaliată în cuprinsul prezentei hotărâri, urmările produse și

datele personale ale inculpatului care, aflându-se în stare de recidivă

postcondamnatorie, a săvârșit, în concurs real, 3 infracțiuni din care una de

omor deosebit de grav.

Totodată,

se constată că opțiunea instanței de fond de condamnare a inculpatului la

pedeapsa de 25 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor

deosebit de grav prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 176 lit.

c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare

pentru comiterea infracțiunii de profanare de morminte prev. de art. 319 C.

pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și la pedeapsa de 4 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209

alin. (1) lit. d) și e) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., respectiv de

aplicare a unui spor de 1 an la pedeapsa rezultantă de 25 de ani, răspunde

exigențelor principiului proporționalității pedepsei cu natura și gradul de

pericol al faptei săvârșite, datele concrete ale speței, atât strict factuale,

cât și cele privind persoana inculpatului evidențiind faptul că pentru

asigurarea securității sociale a valorilor ocrotite de legea penală, în special

a valorii supreme a vieții, se impune eliminarea pe o perioadă îndelungată din

societatea civilă deschisă a inculpatului A.A., fiind evident faptul că

pedepsele anterioare aplicate acestuia nu și-au atins scopul.

Modalitatea

în care a acționat inculpatul

-

fără a avea o motivație în comiterea faptelor -, ușurința cu care acesta, deși

cunoștea rigorile legii, la numai 3 ani de la liberarea condiționată din

executarea celei de a doua pedepse ce îi fusese aplicată pentru săvârșirea unui

alt omor deosebit de grav - și-a ucis fratele aplicându-i multiple lovituri în

zona capului, prin care i-a cauzat poli-traumatisme cu fracturi craniene

multiple, pe corpul victimei identificându-se și leziuni de tipul plăgilor

contuze, unele cu dimensiuni importante care au fost produse prin lovituri cu

corpuri dure, cu suprafețe neregulate, ce au cauzat fracturi costale și leziuni

la nivelul membrului inferior, dar și conduita acestuia - după ce a ucis

victima, inculpatul a și incendiat-o, cauzându-i arsuri de gradul 2 - 4 la

nivelul toracelui, abdomenului, membrelor și feței, acțiunea flăcărilor

producându-se postmortem, însușindu-și, totodată, telefonul mobil și pantofii

victimei, conturează profilul unui ucigaș cu sânge rece și denotă o

periculozitate socială deosebită, determinând concluzia că inculpatul A.A.

constituie un pericol foarte grav pentru societate care justifică și impune

excluderea lui din societate o perioadă determinată, pentru a se preîntâmpina

pierderea de noi vieți omenești.

În

consecință, constatând neîntemeiate criticile formulate, Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.A. împotriva deciziei

penale nr. 26/A/2013 din 14 februarie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală

și pentru cauze cu minori, și va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

durata reținerii și arestării preventive de la 18 iunie 2012 la 02 aprilie

2013.

Totodată,

în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la

plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.A. împotriva deciziei penale nr.

26/A/2013 din 14 februarie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de

la 18 iunie 2012 la 02 aprilie 2013.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi

02 aprilie 2013.