ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 866/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea ce a format obiectul Dosarului nr.

2975/112/2006 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, reclamanta SC D.T.I. SRL

Bistrița prin administrator asociat S.S., a acționat în judecată pe pârâtul H.I.

în contradictoriu cu care a solicitat următoarele: 1) să se constate că pârâtul

este retras din societate începând cu data de 13 august 2006; 2) să se constate

că societatea își continuă activitatea ca SRL în condițiile art. 31 pct. 2 din

actul constitutiv; 3) că începând cu data de 13 august 2006 calitatea de

administrator a pârâtului a încetat ca urmare a retragerii; 4) să i se

stabilească asociatului retras drepturile cuvenite printr-o expertiză; să se

dispună înscrierea mențiunilor corespunzătoare la O.R.C. de pe lângă Tribunalul

Bistrița-Năsăud, cu cheltuieli de judecată aferente.

Pârâtul H.I. a

invocat excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale active, iar

pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Prin sentința civilă nr. 1043/2006 din 5 decembrie

2006 Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul H.I. iar pe

fond a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî

astfel instanța de fond a reținut că reclamanta nu are calitate procesuală

activă față de faptul că atâta vreme cât obiectul acțiunii

îl constituie în principal retragerea din societate a

pârâtului, atare acțiune

nu poate fi promovată decât de acel asociat

care are această intenție.

Apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței pronunțată de instanța de fond a fost admis de Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, care, prin Decizia civilă nr.

105 din 3 mai 2007 a desființat această sentință și a trimis cauza spre

rejudecare la instanța de fond pentru a se stabili clar cadrul procesual și de

asemenea pentru a se soluționa cererea reconvențională a pârâtului.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâtul H.I.

a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva prevederilor

art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. A solicitat să se admită recursul său, să

se modifice decizia recurată în sensul respingerii apelului reclamantei și să

se mențină hotărârea instanței de fond.

Recurentul a susținut că retragerea sa din

societate a fost condiționată de îndeplinirea unor obligații din partea

celuilalt asociat - S.S. și de perfectarea unui acord privind drepturile

patrimoniale, situație de care instanța de apel nu a ținut seama.

Recursul pârâtului este nefondat.

Instanța de fond a fost sesizată cu

soluționarea conflictului de interese dintre societate și asociați și în

exercitarea rolului său activ era necesar pe de o parte să stabilească situația

de fapt incidentă cauzei, iar pe de altă parte să califice juridic această

situație de fapt și să îi deducă efectele juridice.

Obligația ce revenea instanței de fond, așa

cum rezultă din dispozițiile art. 129 C. proc. civ., era aceea de a insista în

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Procedând la admiterea apelului reclamantei

cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, Curtea de Apel Cluj a

pronunțat o hotărâre corectă. Aceasta întrucât cauza nu a fost integral

soluționată pe fond, iar cu privire la cererea reconvențională a pârâtului, din

analiza hotărârilor pronunțate în cauză, rezultă că nu s-a luat în examinare de

tribunal.

Rezultă din cele ce preced că trimiterea

cauzei spre rejudecare la instanța de fond a fost dispusă în interesul unei

bune administrări a justiției astfel că recursul pârâtului apare ca nefondat și

se va respinge.

Cum recurentul este partea care a căzut în

pretenții, va fi obligat în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ. să plătească

intimatei SC D.T.I. SRL Bistrița suma de 1.920 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul

declarat

de pârâtul H.I. împotriva Deciziei civile nr. 105 din 3 mai 2007 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Obligă pe recurentul H.I. la cheltuieli de

judecată în sumă de 1.920 lei către intimata SC D.T.I. SRL Bistrița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2008.