ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1917/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de

pe lângă C.C.I. a României, prin sentința arbitrală 153 din 28 iunie 2007 a

admis acțiunea completată a reclamantei SC R. SRL, împotriva pârâtei CN

A.D.N.R. SA, a dispus obligarea pârâtei la 12.605.000 dolari SUA plus T.V.A. reprezentând

daune rezultate din rezilierea contractului din 30 noiembrie 2008, la 1.765.881

dolari SUA dobânzi pe perioada 1 aprilșie 2004-1 aprilie 2007, 865.667,52 dolari

SUA sold al facturii din 23 noiembrie 1998 și dobânda aferentă de la data

introducerii acțiunii, 118.138 dolari SUA dobânda la suma de 865.667,52 dolari

SUA de la 1 iulie 2004-1 aprilie 2007 și dobânda „Libor” în continuare până la

plata integrală a debitului.

Împotriva sentinței

arbitrale astfel pronunțate, pârâta a introdus acțiune în anulare, solicitând

printr-o cerere separată suspendarea hotărârii arbitrale.

Curtea de Apel București,

prin încheierea din 3 decembrie 2007, a respins cererea de suspendare a

executării hotărârii arbitrale, stabilindu-se termen pentru judecarea acțiunii

în anulare, la 14 ianuarie 2008.

Instanța de fond a

reținut că invocarea unor prejudicii cauzate prin executare nu sunt suficiente

iar evocarea motivelor exercitării acțiunii în anulare ar substitui instanța de

soluționare a cererii de suspendare cu aceea a instanței de control judiciar.

Reglementarea legală a întoarcerii executării și împrejurarea că ambele părți

sunt în situația de a suferi prejudicii sunt de natură a convinge asupra

netemeiniciei cererii de suspendare.

CN A.D.N.R. SA, a

declarat recurs împotriva încheierii din 3 decembrie 2007.

Recurenta a criticat

încheierea atacată, sub aspect formal pe îndeplinirea condițiilor legale pentru

suspendarea titlului executoriu iar pe fond susținând că prejudiciul ce s-ar

aduce prin executare ar avea drept efect blocarea activității societății

comerciale întrucât numai 20% din sumele pe care le derulează sunt la

dispoziția acesteia.

Precizându-și

motivele de recurs, recurenta susține încălcarea de către instanța de fond, a

prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că cererea de suspendare

nu ar fi fost calificată incidentală dar și sub aspectul lipsei de eficacitate

a prevederilor legale supuse numai simplei aprecieri a judecătorului.

Recursul este

nefondat și va fi respins.

Prevederile art. 365 alin.

(3) C. proc. civ. stabilesc posibilitatea instanței judecătorești de a suspenda

executarea hotărârii arbitrale împotriva căreia s-a introdus acțiune în

anulare, numai după plata unei cauțiuni.

Textul de lege citat

lasă la înțelepciunea judecătorului posibilitatea suspendării executării, fără

ca prin aceasta să se considere lipsa de eficiență a dispozițiilor menționate.

Încheierea atacată

este într-adevăr deficitară sub aspectul motivelor care au format convingerea

judecătorului că suspendarea executării este neîntemeiată dar aceasta nu a

constituit o critică prin motivele de recurs.

Pe de altă parte,

indiferent de forma în care debitorul solicită suspendarea executării, instanța

va analiza temeinicia acesteia, abordând și aspectele esențiale ale litigiului

atât sub aspect procesual (admisibilitate-inadmisibilitate) cât și de aparență

a drepturilor părților.

Din această

perspectivă blocarea activității societății debitoare sau eventualele procente

de disponibilitate a sumelor pe care le derulează, nu sunt motive determinante.

De aceea nu

calificarea cererii ca incidentală sau principală este de esența suspendării

executării, ci cercetarea titlului executoriu.

Respingerea acțiunii

în anulare prin sentința comercială nr. 16 din 18 februarie 2008 este cea care

confirmă însă, temeinicia încheierii din 3 decembrie 2007.

Urmează așadar ca în

temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și

Justiție să respingă ca nefondat recursul declarat împotriva încheierii din 3

decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 5523/2/2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta CN A.D.N.R. SA București împotriva

încheierii din 3 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 iunie 2008.