ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1917/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1917/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I. a României, prin sentința arbitrală 153 din 28 iunie 2007 a admis acțiunea completată a reclamantei SC R. SRL, împotriva pârâtei CN A.D.N.R. SA, a dispus obligarea pârâtei la 12.605.000 dolari SUA plus T.V.A. reprezentând daune rezultate din rezilierea contractului din 30 noiembrie 2008, la 1.765.881 dolari SUA dobânzi pe perioada 1 aprilșie 2004-1 aprilie 2007, 865.667,52 dolari SUA sold al facturii din 23 noiembrie 1998 și dobânda aferentă de la data introducerii acțiunii, 118.138 dolari SUA dobânda la suma de 865.667,52 dolari SUA de la 1 iulie 2004-1 aprilie 2007 și dobânda „Libor” în continuare până la plata integrală a debitului.
Împotriva sentinței arbitrale astfel pronunțate, pârâta a introdus acțiune în anulare, solicitând printr-o cerere separată suspendarea hotărârii arbitrale. Curtea de Apel București, prin încheierea din 3 decembrie 2007, a respins cererea de suspendare a executării hotărârii arbitrale, stabilindu-se termen pentru judecarea acțiunii în anulare, la 14 ianuarie 2008. Instanța de fond a reținut că invocarea unor prejudicii cauzate prin executare nu sunt suficiente iar evocarea motivelor exercitării acțiunii în anulare ar substitui instanța de soluționare a cererii de suspendare cu aceea a instanței de control judiciar. Reglementarea legală a întoarcerii executării și împrejurarea că ambele părți sunt în situația de a suferi prejudicii sunt de natură a convinge asupra netemeiniciei cererii de suspendare.
CN A.D.N.R. SA, a declarat recurs împotriva încheierii din 3 decembrie 2007. Recurenta a criticat încheierea atacată, sub aspect formal pe îndeplinirea condițiilor legale pentru suspendarea titlului executoriu iar pe fond susținând că prejudiciul ce s-ar aduce prin executare ar avea drept efect blocarea activității societății comerciale întrucât numai 20% din sumele pe care le derulează sunt la dispoziția acesteia. Precizându-și motivele de recurs, recurenta susține încălcarea de către instanța de fond, a prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că cererea de suspendare nu ar fi fost calificată incidentală dar și sub aspectul lipsei de eficacitate a prevederilor legale supuse numai simplei aprecieri a judecătorului.
Recursul este nefondat și va fi respins. Prevederile art. 365 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc posibilitatea instanței judecătorești de a suspenda executarea hotărârii arbitrale împotriva căreia s-a introdus acțiune în anulare, numai după plata unei cauțiuni. Textul de lege citat lasă la înțelepciunea judecătorului posibilitatea suspendării executării, fără ca prin aceasta să se considere lipsa de eficiență a dispozițiilor menționate. Încheierea atacată este într-adevăr deficitară sub aspectul motivelor care au format convingerea judecătorului că suspendarea executării este neîntemeiată dar aceasta nu a constituit o critică prin motivele de recurs. Pe de altă parte, indiferent de forma în care debitorul solicită suspendarea executării, instanța va analiza temeinicia acesteia, abordând și aspectele esențiale ale litigiului atât sub aspect procesual (admisibilitate-inadmisibilitate) cât și de aparență a drepturilor părților.
Din această perspectivă blocarea activității societății debitoare sau eventualele procente de disponibilitate a sumelor pe care le derulează, nu sunt motive determinante. De aceea nu calificarea cererii ca incidentală sau principală este de esența suspendării executării, ci cercetarea titlului executoriu. Respingerea acțiunii în anulare prin sentința comercială nr. 16 din 18 februarie 2008 este cea care confirmă însă, temeinicia încheierii din 3 decembrie 2007. Urmează așadar ca în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție să respingă ca nefondat recursul declarat împotriva încheierii din 3 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 5523/2/2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta CN A.D.N.R. SA București împotriva încheierii din 3 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.