ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1606/2015

Asupra conflictului negativ de competență,

reține următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 04 decembrie 2014 pe rolul Tribunalului

București, secția a III-a civilă, reclamanta A.A.E. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtele C.N.C.I. și A.N.R.P., ca prin hotărârea ce se

va pronunța, să se dispună anularea Deciziei de invalidare cu nr. 1838 din 16

septembrie 2014 emisă de C.N.C.I. și să fie obligată această pârâtă la

emiterea deciziei de despăgubire în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005,

în valoare de 182.100 euro plus T.V.A., pentru imobilele ce fac obiectul Deciziei

nr. 146 din 20 octombrie 2008 emisă de SC A. SA Craiova; obligarea pârâtei A.N.R.P.

la emiterea titlului de plată în valoare de 182.000 euro plus T.V.A. și în

subsidiar, obligarea pârâtelor la restituirea în natură a imobilului sau la

plata bunurilor în compensare.

Prin sentința nr. 293 din 3 martie 2015 Tribunalul

București, secția a III-a civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale,

invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalul Dolj, secția civilă.

În motivare, instanța a reținut că prin

cererea de chemare în judecată reclamanta a formulat contestație împotriva

Deciziei de invalidare cu nr. 1838 din 16 septembrie 2014 emisă de C.N.C.I.

Potrivit actelor dosarului, reclamanta a

formulat cerere de restituire a imobilului conac și dependințe

și teren aferent de 5 ha situat în jud. Dolj, com. Desa, la entitatea

deținătoare, respectiv SC A. SA Craiova, care, prin Decizia nr. 146 din 24

martie 2010, a propus acordarea măsurilor reparatorii. Ulterior emiterii

acestei dispoziții, dosarul a fost înaintat A.N.R.P., iar la data de 16

septembrie 2014, C.N.C.I. a emis Decizia de invalidare nr. 1838/2014 ce face

obiectul prezentei contestații.

Prin sentința civilă nr. 194/209 martie 2011,

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. 125/46/2011,

C.C.S.D. a fost obligată să emită decizia pentru imobilele ce fac obiectul

Deciziei nr. 146 din 24 martie 2010.

Tribunalul a reținut aplicabilitatea

dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora

deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de

persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a Tribunalului în a

cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la

data comunicării.

În raport de art. 34 alin. (1) și alin. (2)

tribunalul a constatat că acest text de lege nu tranșează cu claritate noțiunea

de „entitate”, în raport de care se stabilește competența de soluționare a

cererii, această noțiune fiind definită de art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013,

respectiv unitatea deținătoare, în înțelesul H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea

Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor

legale menționate în precedent, tribunalul a reținut competența de soluționare

a contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de C.N.C.I. în favoarea

secției civile a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul

entității învestite cu soluționarea cererii, în speța de față Tribunalul Dolj.

Tribunalul a apreciat că această instanță

este cea mai în măsură a analiza contestația, în raport de locul situării

imobilului, având în vedere că obiectul contestației îl constituie decizia de

invalidare a unor dispoziții emise de primărie pentru un imobilul aflat în

județul Dolj, administrarea de probatorii fiind mai facilă de către

această instanță.

Învestit prin declinare, Tribunalul Dolj a

pronunțat sentința civilă nr. 253 din data de 08 mai 2015, prin care a admis

excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj, secția I civilă,

invocată de către pârâta C.N.C.I., a declinat competența de soluționare a

cererii, în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă. A constat

ivit conflict negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și

a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție instanța superioară

comună instanțelor aflate în conflict, în vederea soluționării conflictului

negativ de competență.

În motivare, tribunalul a reținut că temeiul

de drept al cererii îl reprezintă dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013,

potrivit cărora „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot

fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a

tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de

30 de zile de la data comunicării”.

În opinia Tribunalului Dolj, entitatea la

care se referă art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este cea care a emis

decizia contestată în cauză, respectiv C.N.C.I., și nu unitatea deținătoare, SC

A. SA Craiova, cum în mod greșit a apreciat Tribunalul București, întrucât prin

cererea de chemare în judecată nu se atacă decizia unității deținătoare.

Cu privire la conflictul negativ de

competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2

raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Norma de competență incidentă raportului

juridic litigios este cea invocată de cele două instanțe, respectiv

dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai 2013.

Astfel, potrivit acestui text de lege

„Deciziile emise cu respectarea prevederile art. 33 și 34 pot fi atacate de

persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a

cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la

data comunicării”.

Dispozițiile legale sus-menționate instituie

o normă de competență teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul entității învestite de lege competența de

soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.

Noțiunea de entitate învestită de lege este

explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în sensul că au

această semnificație următoarele structuri cu atribuții în procesul de

restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor

reparatorii: a) unitatea deținătoare, în înțelesul H.G. nr. 250/2007 pentru

aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al O.U.G. nr.

94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al

O.U.G. nr. 83/1999, republicată; b) entitatea învestită cu soluționarea

notificării, în înțelesul H.G. nr. 250/2007, cu modificările și completările

ulterioare; c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești

și municipale constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu

modificările și completările ulterioare; d) comisia județeană de fond funciar

sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, constituite în

temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările

ulterioare; e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au

aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând

minorităților naționale din România; f) A.N.R.P., organ de specialitate al

administrației publice centrale, cu personalitate juridică; g) C.N.C.I.,

înființată potrivit legii.

Întrucât în cauză

decizia de invalidare nr. 1838/16 septembrie 2014, contestată de reclamantă, a

fost emisă de C.N.C.I., potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013,

această instituție are calitatea de entitate învestită de lege, astfel încât,

conform art. 35 alin. (1) din același act normativ, competența de soluționare a

cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei

entități.

Având în vedere că sediul C.N.C.I. se află în

circumscripția Tribunalului București, aceasta este instanța competentă

teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

În consecință, Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripția

căreia se află sediul C.N.C.I., respectiv Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea

Tribunalului

București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 iunie 2015.