ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3472/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3472/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

cauzei și hotărârea pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, ca primă

instanță.

Prin acțiunea introductivă,

astfel cum a fost precizată, reclamanții B.V., R.P., B.G. și P.A. au solicitat

obligarea pârâților B.M., C.M.D., SC C.V. SA, SC C.D. SA la desființarea

cablului electric ce traversează terenul proprietatea lor, iar în caz de refuz

să fie autorizați să desființeze acest cablu pe cheltuiala pârâților; obligarea

pârâților la plata de 1.000 lei/zi pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de

daune cominatorii până la îndeplinirea obligației.

În motivare

reclamanții au arătat că dețin în proprietate o suprafață de teren de 1.000 mp

situat în com. Drăganu, sat Dumbrăvești, Județ Argeș, dobândită prin moștenire

conform titlului de proprietate din 22 august 1995.

Potrivit

reclamanților, pârâta B.M., deține un teren situat lângă terenul proprietatea

lor, teren pe care a edificat o casă ce nu avea legătură la rețeaua electrică,

iar în anul 2006 a solicitat SC C.V. SA racordarea la energie electrică,

procedură care s-a realizat prin instalarea unui cablu de energie electrică ce

traversează terenul proprietatea lor, fără însă să solicite acordul

proprietarilor terenului conform dispozițiilor legale.

Prin sentința

nr. 587 din 30 aprilie 2013 Tribunalul Specializat Argeș a admis în parte

acțiunea reclamanților în sensul că a obligat pârâții SC C.D. SA Craiova, B.M.

și C.M.D. să desființeze, cu respectarea Legii nr. 13/2007, cablul de energie

electrică montat în temeiul Contractului de furnizare, prin care a fost

racordată la rețeaua electrică imobilul aparținând pârâtei B.M., la solicitarea

pârâtei C.M.D., cablu ce traversează proprietatea reclamanților, sub sancțiunea

plății de către pârâți, în solidar, de daune cominatorii în cuantum de 100

lei/zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii și

până la aducerea la îndeplinire a obligației.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:

Reclamanții

sunt proprietarii unui teren de 992 mp, situat în com. Drăganu, sat Dumbrăvești

conform celor statuate irevocabil prin Decizia nr. 15/R/2000 a Curții de Apel

Pitești, pronunțată în contradictoriu cu pârâta B.M., care deține în

proprietate un teren învecinat și care a fost obligată să respecte dreptul de

proprietate al reclamanților asupra terenului de 992 mp.

În noiembrie

2006, la solicitarea pârâtei B.M., s-a încheiat contractul de furnizare a

energiei electrice, pârâta SC C.D. SA aprobând amplasarea branșamentului la

rețeaua electrică printr-un cablu care traversează în diagonală terenul

reclamanților.

Reține prima

instanță că pentru a se dispune racordarea pârâtei la rețeaua electrică de

interes public și respectiv emiterea avizului tehnic de racordare, era necesar

conform dispozițiilor art. 35 alin. (1) lit c) din H.G. nr. 867/2003, în

vigoare la data încheierii contractului, acordul proprietarilor terenului în

original, adeverința de rol fiscal emisă de Primăria Drăganu pentru pârâta B.M.

nefăcând dovada dreptului de proprietate asupra terenului.

În absența

îndeplinirii procedurii reglementată de actul normativ susmenționat, procedură

menținută de la Legea nr. 13/2007 a energiei electrice ( (art. 19 alin. (4)),

prima instanță apreciază că devin aplicabile dispozițiile art. 30 alin. (1)

lit. b) din H.G. nr. 867/2003 respectiv încetarea valabilității avizului tehnic

de racordare și pe cale de consecință se impune obligarea pârâtelor la

desființarea cablului de energie electrică prin care a fost racordat la rețeaua

electrică imobilul aparținând pârâtei B.M., la solicitarea pârâtei C.M.

În ce privește

pe pârâta SC C.V. SA, prima instanță constată că acțiunea formulată în

contradictoriu cu această parte urmează a fi respinsă deoarece instalațiile de

alimentare cu energie electrică ce constituie obiectul obligației de a face,

sunt în patrimoniul SC C.D. SA Craiova, iar obligațiile referitoare la

desființarea lor, incumbă acestei pârâte și se realizează strict, după o

procedură, de asemenea, reglementată prin lege.

Decizia pronunțată de instanța de prim control judiciar Curtea de Apel Pitești.

Prin Decizia

nr. 43/A/C din 27 noiembrie 2013 Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondate apelurile

declarate de pârâtele C.M.D. și B.M. și de pârâta SC C.D. SA împotriva

sentinței fondului, constatând ca soluția primei instanțe este legală și

temeinică.

Confirmând în

fapt și drept sentința pronunțată de tribunal, instanța de apel constată că

terenul peste care trece cablul electric este proprietatea exclusivă a

reclamanților, conform titlului de proprietate din 1995 și celor statuate cu

putere de lucru judecat prin Decizia nr. 15/R/2000 a Curții de Apel Pitești,

casa racordată la rețeaua electrică aparține pârâtei B.M., fiind edificată în

perioada în care aceasta avea posesia terenului, respectiv în anul 1984, fără

autorizație de construcție, pârâta fiind titulara contractului de furnizare a

energiei electrice contract încheiat în baza adeverinței emise de Primăria com.

Drăganu care atesta înscrierea pârâtei în registrul agricol cu casă și teren.

Totodată,

instanța de apel reține că pe teren și-a construit o casă și fiica pârâtei

B.M., respectiv C.M.D., în baza unei autorizații de construire emise în anul

1996, racordarea acesteia la rețeaua electrică realizându-se în 2007, iar în

aprilie 2007 se încheie contractul de furnizare a energiei electrice pentru

acest imobil cu titularul C.M.D.

În continuare

instanța constată că apelantele-pârâte - persoane fizice recunosc prin cererea

de apel că, racordarea imobilului aparținând pârâtei C.M.D. la rețeaua electrică

s-a făcut inclusiv în temeiul contractului din 2006 încheiat de SC C.V. SA cu

B.M.D.

Având în vedere

că pârâtele-apelante, nu au avut acordul proprietarilor terenului de 992 mp

atunci când au solicitat branșarea, instanța apreciază că în raport de dispozițiile

art. 35 alin. (1) lit. c din H.G. nr. 867/2003 în vigoare la data racordării și

încheierii contractului, amplasarea cablului peste terenul respectiv nu este

legală și se impune desființarea sa.

În ceea ce

privește apelul formulat de pârâta SC C.D. SA instanța de prim control judiciar

constată că tribunalul era competent să soluționeze cauza, ca primă instanță,

obiectul cererii prin care se urmărește protejarea proprietarilor unui teren de

acțiunile ilicite ale unui comerciant, nu poate fi estimat în bani, competența

fiind atrasă de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. în forma în

vigoare la data sesizării instanței.

Reține

instanța, răspunzând criticilor formulate că, și în ipoteza în care SC C.D. SA

a fost de bună-credință la data emiterii avizului de racordare, având în vedere

adeverința de rol agricol emisă de Primăria Drăganu în privința pârâtei B.M.

Doina, adeverință care atestă că aceasta era înscrisă în registrul agricol cu

casă și teren, câtă vreme se constată că nu are un drept de proprietate asupra

terenului peste care a fost amplasat cablul, soluția de desființare se impune.

Motivele de recurs.

Împotriva

acestei decizii, au declarat recurs, în termen legal pârâtele B.M. și C.M.D. și

pârâta SC C.D. SA.

Recurentele B.M.

și C.M.D. și-au întemeiat recursul pe motivele de nelegalitate reglementate de

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. în argumentarea cărora au susținut că

instanța de apel a interpretat greșit actele deduse judecății, confundând

contractul prin care s-a realizat racordarea la electricitate a imobilului

aparținând pârâtei B.M. cu contractul privind modificarea partidei în sensul

trecerii pe numele pârâtei.

Arată

recurentele că racordarea la electricitate pentru imobilul aparținând lui B.M.

s-a realizat prin contractul din 1980 încheiat pe numele soțului acesteia

B.G.I.

Potrivit

recurentele înscrisurile administrate atestă existența a două proprietăți

distincte, pe amplasamente diferite, cele două proprietăți fiind

învecinate,împrejmuite separat, iar pe terenul de 992 mp fiind amplasată numai

construcția aparținând pârâtei C.M.D.

Sub un al

doilea aspect, recurentele critică soluția instanței de apel de respingere a

probelor solicitate în această fază procesuale, utile pentru a dovedi existența

celor două construcții de sine stătătoare, situate pe amplasamente diferite și

pentru care furnizarea energiei electrice se realizează în baza unor contracte

de furnizare distincte.

Sub un ultim

aspect, recurentele arată că dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. b) din H.G.

nr. 867/2003 au fost greșit aplicate, în condițiile în care potrivit aceluiași

act normativ, art. 15, un aviz de racordare ce stă la baza construcției unui

branșament electric și la încheierea contractului de furnizare a energiei

electrice se poate emite și dacă nu există act de proprietate pentru teren.

Pentru aceste

motive recurentele solicită admiterea prezentului recurs și modificarea

deciziei atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii introductive

formulată de recurentă.

Recurenta SC

C.D. SA a solicitat prin cererea de recurs casarea deciziei și trimiterea spre rejudecare

instanței competente ulterior, iar în subsidiar modificarea deciziei în sensul

respingerii acțiunii reclamanților.

Potrivit

recurentei competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță

aparține Judecătoriei Pitești, competența încălcată atât de prima instanță

Tribunalul Specializat Argeș dar și de instanța de apel în fața căreia a fost

reiterată această critică.

Susține

recurenta că obiectul cauzei, desființarea branșamentului electric, poate fi

evaluat în bani, această operație cu o valoare de circa 3.000 lei impunea

competența materială a judecătoriei.

Sub un al

doilea motiv, recurenta critică încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 867/2003,

respectiv art. 15 lit. g), potrivit cărora se poate emite aviz de racordare ce

stă la baza construcției unui branșament electric și dacă nu există act de

proprietate pentru teren, iar în cauză avizul de racordare a fost emis în baza

adeverinței Primăriei Drăganu care atestă că persoanele fizice au un drept de

folosință asupra imobilelor.

În același sens

recurenta susține că reclamanții nu ar fi trebuit să stea în pasivitate la data

construirii branșamentului și ar fi trebuit să comunice actul lor de

proprietate, considerând ca promovarea acțiunii la mult timp după realizarea

branșamentului impune concluzia unui abuz de drept.

Curte verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport

de criticile formulate și având în vedere actele și lucrările dosarului

constată următoarele:

Recursul

promovat de recurentele pârâte B.M. și C.M.D. este fondat.

Înalta Curte

subliniază, cu titlu preliminar, că potrivit dispozițiilor art. 295 C. proc.

civ. instanța de apel verifică în limitele cererii de apel stabilirea situației

de fapt și aplicarea legii de prima instanță.

Prin motivele

de apel, pârâtele, persoane fizice au criticat explicit stabilirea situației de

fapt de către prima instanță cu consecința soluționării greșite a cauzei,

arătând că pe terenul de 992 mp este amplasate numai locuința pârâtei C.M.D.

edificată în baza autorizației de construire nr. 12/1996 și a certificatului de

urbanism din aceiași dată emise de Primăria com. Drăgan, locuința pârâtei B.M.

fiind situată pe terenul alăturat, delimitat prin împrejmuire de terenul de 992

mp iar furnizarea energiei electrice și racordarea la electricitate a celor

două imobile fiind realizată distinct.

Aceste aspecte

esențiale, susceptibile să determine soluția în cauză, în raport de obiectul

cererii introductive, nu au fost analizate în mod real și efectiv de instanța

de apel, deși în cauză existau probe administrative care confirmau cel puțin în

parte susținerile pârâtelor.

Astfel, din

schița atașată raportului topo și din cuprinsul raportului de expertiză tehnică

judiciară întocmit de expertul C.G. rezultă că pe terenul de 992 mp este

edificată numai construcția aparținând pârâtei C.M.D., racordarea la rețeaua

electrică, emiterea avizului de racordare, costul lucrărilor pentru racordare

fiind suportate și realizate pe numele pârâtei C.M.D. care încheie contractul

de furnizare a energiei electrice din 24 aprilie 2007 (fila 22 dosar apel).

În ce privește

pe pârâta B.M. pentru imobilul edificat în 1980, s-a încheiat contractul de

furnizare din 1980 de către B.G.I., fiul acestuia, contract care a fost trecut

pe numele pârâtei la 16 noiembrie 2006, în cuprinsul căruia exista mențiunea

„aviz de racordare și dosar tehnic existent".

Or, instanța de

apel nu numai că nu a examinat aceste probatorii pertinente, dar a respins în

mod nejustificat cererea formulată de pârâtele-apelante, utilă și concludentă

în soluționarea cauzei, respectiv o expertiză de specialitate energio electrică

care să lămurească modul de racordare a celor două proprietăți la rețeaua

electrică, în raport de documentația prezentată în acest sens, stabilirea

corectă a situației de fapt din perspectiva caracterului devolutiv al apelului

se impunea în condițiile în care, prima instanță nu lămurește în mod clar și

explicit, cu referire concretă la probele administrate condițiile de racordare

a imobilului pârâtei B.M. la rețeaua electrică.

Distinct de

acestea, instanța de apel, trebuia să sesizeze, chiar și din oficiu, modul

inadecvat și neclar de redactare a dispozitivului sentinței, sintagma utilizată

„să desființeze . cablu de energie electrică în temeiul contractului de

furnizare din 2006 prin care a fost racordat la rețeaua electrică imobilul

aparținând pârâtei B.M., la solicitarea pârâtei C.M.D." nefiind explicată

cu argumente coerente în considerentele sentinței.

În sfârșit,

Înalta Curte notează și că în cauză, instanța de apel răspunzând formal

motivelor de apel fără o cercetare efectivă a probatoriilor administrate, deși

confirmă soluția fondului, ajunge la o concluzie care, cel puțin aparent, în

lipsa unei motivări fundamentate pe probe, este în contradicție cu cele

consemnate în dispozitiv de prima instanță în sensul că racordarea imobilului

C.M.D. la energia electrică s-a realizat după racordarea imobilului B.M. la

rețeaua electrică, în condițiile în care prima instanță statuase contrariu.

Așa fiind,

Înalta Curte constatând că în cauză, instanța de apel nu a stabilit situația de

fapt prin valorificarea probelor relevante deja administrate și încuviințarea

de probe noi, în completare, pentru lămurirea deplină a circumstanțelor în care

cele două imobile au fost racordate la rețeaua electrică, în raport de care sa

facă aplicarea dispozițiilor legale incidente, ceea ce echivalează cu o

necercetare a fondului cauzei, în temeiul art. 312 alin. (3) și (5) C. proc.

civ. va admite prezentul recurs și va casa Decizia nr. 43/A/C/2013 a Curții de

Apel Pitești cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

4.2 În ceea ce

privește recursul declarat de pârâta recurentă SC C.D. SA critica vizând

necompetența materială a tribunalului ca primă instanță este nefondată,

deoarece chestiunea competenței materiale în raport de obiectul cauzei a fost

tranșate irevocabil prin sentința civilă nr. 2357 din 11 martie 2011 pronunțată

de Judecătoria Pitești prin care a fost declinată competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeș, hotărâre intrată în puterea

lucrului judecat.

Cea de-a doua

critică întemeiată pe aplicarea greșită a dispozițiilor legale în vigoare la

data realizării instalațiilor de alimentare cu energie electrică, respectiv

H.G. nr. 867/2003 care reglementează etapele și procedurile necesare pentru

asigurarea accesului nediscriminatoriu al utilizatorilor la rețelele electrice

de interes public, este fondată, în condițiile în care în cauză nu a fost

stabilită pe deplin situația de fapt prin raportare la existența a doi

utilizatori, cu contracte de furnizare de energie electrică distincte pentru

două imobile situate pe amplasamente diferite.

Așa fiind, în

vederea soluționării unitare a cauzei, față de soluția adoptată în recursul

pârâtelor B.M. și C.D., Înalta Curte va admite și recursul pârâtei SC C.D. SA

în același sens, respectiv casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre

rejudecare instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de recurentele-pârâte B.M., C.M.D. și SC C.D. SA Craiova

împotriva Deciziei nr. 43/A/C din 27 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de

Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2014.