ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3472/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: 1. Obiectul cauzei și hotărârea pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, ca primă instanță. Prin acțiunea introductivă, astfel cum a fost precizată, reclamanții B.V., R.P., B.G. și P.A. au solicitat obligarea pârâților B.M., C.M.D., SC C.V. SA, SC C.D. SA la desființarea cablului electric ce traversează terenul proprietatea lor, iar în caz de refuz să fie autorizați să desființeze acest cablu pe cheltuiala pârâților; obligarea pârâților la plata de 1.000 lei/zi pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii până la îndeplinirea obligației. În motivare reclamanții au arătat că dețin în proprietate o suprafață de teren de 1.000 mp situat în com.

Drăganu, sat Dumbrăvești, Județ Argeș, dobândită prin moștenire conform titlului de proprietate din 22 august 1995. Potrivit reclamanților, pârâta B.M., deține un teren situat lângă terenul proprietatea lor, teren pe care a edificat o casă ce nu avea legătură la rețeaua electrică, iar în anul 2006 a solicitat SC C.V. SA racordarea la energie electrică, procedură care s-a realizat prin instalarea unui cablu de energie electrică ce traversează terenul proprietatea lor, fără însă să solicite acordul proprietarilor terenului conform dispozițiilor legale. Prin sentința nr. 587 din 30 aprilie 2013 Tribunalul Specializat Argeș a admis în parte acțiunea reclamanților în sensul că a obligat pârâții SC C.D.

SA Craiova, B.M. și C.M.D. să desființeze, cu respectarea Legii nr. 13/2007, cablul de energie electrică montat în temeiul Contractului de furnizare, prin care a fost racordată la rețeaua electrică imobilul aparținând pârâtei B.M., la solicitarea pârâtei C.M.D., cablu ce traversează proprietatea reclamanților, sub sancțiunea plății de către pârâți, în solidar, de daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la aducerea la îndeplinire a obligației. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele: Reclamanții sunt proprietarii unui teren de 992 mp, situat în com. Drăganu, sat Dumbrăvești conform celor statuate irevocabil prin Decizia nr. 15/R/2000 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în contradictoriu cu pârâta B.M., care deține în proprietate un teren învecinat și care a fost obligată să respecte dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului de 992 mp.

În noiembrie 2006, la solicitarea pârâtei B.M., s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice, pârâta SC C.D. SA aprobând amplasarea branșamentului la rețeaua electrică printr-un cablu care traversează în diagonală terenul reclamanților. Reține prima instanță că pentru a se dispune racordarea pârâtei la rețeaua electrică de interes public și respectiv emiterea avizului tehnic de racordare, era necesar conform dispozițiilor art. 35 alin. (1) lit c) din H.G. nr. 867/2003, în vigoare la data încheierii contractului, acordul proprietarilor terenului în original, adeverința de rol fiscal emisă de Primăria Drăganu pentru pârâta B.M. nefăcând dovada dreptului de proprietate asupra terenului.

În absența îndeplinirii procedurii reglementată de actul normativ susmenționat, procedură menținută de la Legea nr. 13/2007 a energiei electrice ( (art. 19 alin. (4)), prima instanță apreciază că devin aplicabile dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 867/2003 respectiv încetarea valabilității avizului tehnic de racordare și pe cale de consecință se impune obligarea pârâtelor la desființarea cablului de energie electrică prin care a fost racordat la rețeaua electrică imobilul aparținând pârâtei B.M., la solicitarea pârâtei C.M. În ce privește pe pârâta SC C.V. SA, prima instanță constată că acțiunea formulată în contradictoriu cu această parte urmează a fi respinsă deoarece instalațiile de alimentare cu energie electrică ce constituie obiectul obligației de a face, sunt în patrimoniul SC C.D.

SA Craiova, iar obligațiile referitoare la desființarea lor, incumbă acestei pârâte și se realizează strict, după o procedură, de asemenea, reglementată prin lege. 2. Apelul. Decizia pronunțată de instanța de prim control judiciar Curtea de Apel Pitești. Prin Decizia nr. 43/A/C din 27 noiembrie 2013 Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâtele C.M.D. și B.M. și de pârâta SC C.D. SA împotriva sentinței fondului, constatând ca soluția primei instanțe este legală și temeinică.

Confirmând în fapt și drept sentința pronunțată de tribunal, instanța de apel constată că terenul peste care trece cablul electric este proprietatea exclusivă a reclamanților, conform titlului de proprietate din 1995 și celor statuate cu putere de lucru judecat prin Decizia nr. 15/R/2000 a Curții de Apel Pitești, casa racordată la rețeaua electrică aparține pârâtei B.M., fiind edificată în perioada în care aceasta avea posesia terenului, respectiv în anul 1984, fără autorizație de construcție, pârâta fiind titulara contractului de furnizare a energiei electrice contract încheiat în baza adeverinței emise de Primăria com. Drăganu care atesta înscrierea pârâtei în registrul agricol cu casă și teren.

Totodată, instanța de apel reține că pe teren și-a construit o casă și fiica pârâtei B.M., respectiv C.M.D., în baza unei autorizații de construire emise în anul 1996, racordarea acesteia la rețeaua electrică realizându-se în 2007, iar în aprilie 2007 se încheie contractul de furnizare a energiei electrice pentru acest imobil cu titularul C.M.D. În continuare instanța constată că apelantele-pârâte - persoane fizice recunosc prin cererea de apel că, racordarea imobilului aparținând pârâtei C.M.D. la rețeaua electrică s-a făcut inclusiv în temeiul contractului din 2006 încheiat de SC C.V. SA cu B.M.D. Având în vedere că pârâtele-apelante, nu au avut acordul proprietarilor terenului de 992 mp atunci când au solicitat branșarea, instanța apreciază că în raport de dispozițiile art. 35 alin. (1) lit. c din H.G.

nr. 867/2003 în vigoare la data racordării și încheierii contractului, amplasarea cablului peste terenul respectiv nu este legală și se impune desființarea sa. În ceea ce privește apelul formulat de pârâta SC C.D. SA instanța de prim control judiciar constată că tribunalul era competent să soluționeze cauza, ca primă instanță, obiectul cererii prin care se urmărește protejarea proprietarilor unui teren de acțiunile ilicite ale unui comerciant, nu poate fi estimat în bani, competența fiind atrasă de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. în forma în vigoare la data sesizării instanței. Reține instanța, răspunzând criticilor formulate că, și în ipoteza în care SC C.D. SA a fost de bună-credință la data emiterii avizului de racordare, având în vedere adeverința de rol agricol emisă de Primăria Drăganu în privința pârâtei B.M.

Doina, adeverință care atestă că aceasta era înscrisă în registrul agricol cu casă și teren, câtă vreme se constată că nu are un drept de proprietate asupra terenului peste care a fost amplasat cablul, soluția de desființare se impune. 3. Recursul. Motivele de recurs. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen legal pârâtele B.M. și C.M.D. și pârâta SC C.D. SA. Recurentele B.M. și C.M.D. și-au întemeiat recursul pe motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. în argumentarea cărora au susținut că instanța de apel a interpretat greșit actele deduse judecății, confundând contractul prin care s-a realizat racordarea la electricitate a imobilului aparținând pârâtei B.M.

cu contractul privind modificarea partidei în sensul trecerii pe numele pârâtei. Arată recurentele că racordarea la electricitate pentru imobilul aparținând lui B.M. s-a realizat prin contractul din 1980 încheiat pe numele soțului acesteia B.G.I. Potrivit recurentele înscrisurile administrate atestă existența a două proprietăți distincte, pe amplasamente diferite, cele două proprietăți fiind învecinate,împrejmuite separat, iar pe terenul de 992 mp fiind amplasată numai construcția aparținând pârâtei C.M.D. Sub un al doilea aspect, recurentele critică soluția instanței de apel de respingere a probelor solicitate în această fază procesuale, utile pentru a dovedi existența celor două construcții de sine stătătoare, situate pe amplasamente diferite și pentru care furnizarea energiei electrice se realizează în baza unor contracte de furnizare distincte.

Sub un ultim aspect, recurentele arată că dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 867/2003 au fost greșit aplicate, în condițiile în care potrivit aceluiași act normativ, art. 15, un aviz de racordare ce stă la baza construcției unui branșament electric și la încheierea contractului de furnizare a energiei electrice se poate emite și dacă nu există act de proprietate pentru teren. Pentru aceste motive recurentele solicită admiterea prezentului recurs și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii introductive formulată de recurentă. Recurenta SC C.D. SA a solicitat prin cererea de recurs casarea deciziei și trimiterea spre rejudecare instanței competente ulterior, iar în subsidiar modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii reclamanților.

Potrivit recurentei competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță aparține Judecătoriei Pitești, competența încălcată atât de prima instanță Tribunalul Specializat Argeș dar și de instanța de apel în fața căreia a fost reiterată această critică. Susține recurenta că obiectul cauzei, desființarea branșamentului electric, poate fi evaluat în bani, această operație cu o valoare de circa 3.000 lei impunea competența materială a judecătoriei. Sub un al doilea motiv, recurenta critică încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 867/2003, respectiv art. 15 lit. g), potrivit cărora se poate emite aviz de racordare ce stă la baza construcției unui branșament electric și dacă nu există act de proprietate pentru teren, iar în cauză avizul de racordare a fost emis în baza adeverinței Primăriei Drăganu care atestă că persoanele fizice au un drept de folosință asupra imobilelor.

În același sens recurenta susține că reclamanții nu ar fi trebuit să stea în pasivitate la data construirii branșamentului și ar fi trebuit să comunice actul lor de proprietate, considerând ca promovarea acțiunii la mult timp după realizarea branșamentului impune concluzia unui abuz de drept. 4. 1. Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate și având în vedere actele și lucrările dosarului constată următoarele: Recursul promovat de recurentele pârâte B.M. și C.M.D. este fondat. Înalta Curte subliniază, cu titlu preliminar, că potrivit dispozițiilor art. 295 C. proc. civ. instanța de apel verifică în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță.

Prin motivele de apel, pârâtele, persoane fizice au criticat explicit stabilirea situației de fapt de către prima instanță cu consecința soluționării greșite a cauzei, arătând că pe terenul de 992 mp este amplasate numai locuința pârâtei C.M.D. edificată în baza autorizației de construire nr. 12/1996 și a certificatului de urbanism din aceiași dată emise de Primăria com. Drăgan, locuința pârâtei B.M. fiind situată pe terenul alăturat, delimitat prin împrejmuire de terenul de 992 mp iar furnizarea energiei electrice și racordarea la electricitate a celor două imobile fiind realizată distinct. Aceste aspecte esențiale, susceptibile să determine soluția în cauză, în raport de obiectul cererii introductive, nu au fost analizate în mod real și efectiv de instanța de apel, deși în cauză existau probe administrative care confirmau cel puțin în parte susținerile pârâtelor.

Astfel, din schița atașată raportului topo și din cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul C.G. rezultă că pe terenul de 992 mp este edificată numai construcția aparținând pârâtei C.M.D., racordarea la rețeaua electrică, emiterea avizului de racordare, costul lucrărilor pentru racordare fiind suportate și realizate pe numele pârâtei C.M.D. care încheie contractul de furnizare a energiei electrice din 24 aprilie 2007 (fila 22 dosar apel). În ce privește pe pârâta B.M.

pentru imobilul edificat în 1980, s-a încheiat contractul de furnizare din 1980 de către B.G.I., fiul acestuia, contract care a fost trecut pe numele pârâtei la 16 noiembrie 2006, în cuprinsul căruia exista mențiunea „aviz de racordare și dosar tehnic existent". Or, instanța de apel nu numai că nu a examinat aceste probatorii pertinente, dar a respins în mod nejustificat cererea formulată de pârâtele-apelante, utilă și concludentă în soluționarea cauzei, respectiv o expertiză de specialitate energio electrică care să lămurească modul de racordare a celor două proprietăți la rețeaua electrică, în raport de documentația prezentată în acest sens, stabilirea corectă a situației de fapt din perspectiva caracterului devolutiv al apelului se impunea în condițiile în care, prima instanță nu lămurește în mod clar și explicit, cu referire concretă la probele administrate condițiile de racordare a imobilului pârâtei B.M.

la rețeaua electrică. Distinct de acestea, instanța de apel, trebuia să sesizeze, chiar și din oficiu, modul inadecvat și neclar de redactare a dispozitivului sentinței, sintagma utilizată „să desființeze . cablu de energie electrică în temeiul contractului de furnizare din 2006 prin care a fost racordat la rețeaua electrică imobilul aparținând pârâtei B.M., la solicitarea pârâtei C.M.D." nefiind explicată cu argumente coerente în considerentele sentinței. În sfârșit, Înalta Curte notează și că în cauză, instanța de apel răspunzând formal motivelor de apel fără o cercetare efectivă a probatoriilor administrate, deși confirmă soluția fondului, ajunge la o concluzie care, cel puțin aparent, în lipsa unei motivări fundamentate pe probe, este în contradicție cu cele consemnate în dispozitiv de prima instanță în sensul că racordarea imobilului C.M.D.

la energia electrică s-a realizat după racordarea imobilului B.M. la rețeaua electrică, în condițiile în care prima instanță statuase contrariu. Așa fiind, Înalta Curte constatând că în cauză, instanța de apel nu a stabilit situația de fapt prin valorificarea probelor relevante deja administrate și încuviințarea de probe noi, în completare, pentru lămurirea deplină a circumstanțelor în care cele două imobile au fost racordate la rețeaua electrică, în raport de care sa facă aplicarea dispozițiilor legale incidente, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, în temeiul art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ. va admite prezentul recurs și va casa Decizia nr. 43/A/C/2013 a Curții de Apel Pitești cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

4.2 În ceea ce privește recursul declarat de pârâta recurentă SC C.D. SA critica vizând necompetența materială a tribunalului ca primă instanță este nefondată, deoarece chestiunea competenței materiale în raport de obiectul cauzei a fost tranșate irevocabil prin sentința civilă nr. 2357 din 11 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Pitești prin care a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeș, hotărâre intrată în puterea lucrului judecat. Cea de-a doua critică întemeiată pe aplicarea greșită a dispozițiilor legale în vigoare la data realizării instalațiilor de alimentare cu energie electrică, respectiv H.G.

nr. 867/2003 care reglementează etapele și procedurile necesare pentru asigurarea accesului nediscriminatoriu al utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, este fondată, în condițiile în care în cauză nu a fost stabilită pe deplin situația de fapt prin raportare la existența a doi utilizatori, cu contracte de furnizare de energie electrică distincte pentru două imobile situate pe amplasamente diferite. Așa fiind, în vederea soluționării unitare a cauzei, față de soluția adoptată în recursul pârâtelor B.M. și C.D., Înalta Curte va admite și recursul pârâtei SC C.D. SA în același sens, respectiv casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de recurentele-pârâte B.M., C.M.D. și SC C.D. SA Craiova împotriva Deciziei nr. 43/A/C din 27 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2014.