ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 971/2016

Tribunalul Specializat Argeș prin Sentința nr. 587 din 30 aprilie 2013, a admis în parte acțiunea reclamanților A., B., C. și D. și a obligat pârâtele E. și F. și SC H. SA Craiova, să desființeze cu respectarea Legii nr. 13/2007 a energiei electrice, cablul de energie electrică montat în baza Contractului de furnizare nr. x, prin care a fost racordat la rețeaua electrică imobilul primei pârâte la solicitarea celei de-a doua, cablu ce traversează proprietatea reclamanților, sub sancțiunea plății în solidar a unor daune cominatorii în sumă de 1.000 RON/zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la aducerea la îndeplinire a obligației. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții sunt proprietarii unui teren în suprafață de 992 mp, situat în com. Drăganu, sat Dumbrăvești, așa cum rezultă din considerentele Deciziei nr. 15/R/2000 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în contradictoriu cu pârâta E., care deține în proprietate un teren învecinat și care a fost obligată să le respecte dreptul de proprietate asupra acestuia. Instanța a constatat că în noiembrie 2006, între pârâtele E. și SC H. SA s-a încheiat Contractul de furnizare energie electrică nr. x, prin care s-a aprobat amplasarea branșamentului la rețeaua electrică printr-un cablu ce traversează în diagonală proprietatea reclamanților în baza adeverinței de rol fiscal emisă de Primăria com. Drăganu, cu nerespectarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 867/2003, care instituia acordul proprietarilor terenurilor. S-a reținut în cauză, lipsa avizului tehnic de racordare a pârâtei la rețeaua electrică de interes public, astfel că, în absența îndeplinirii procedurii prevăzută de Legea nr. 13/2007, prin art. 19 alin. (4), instanța a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 867/2003, care statuează încetarea valabilității avizului tehnic de racordare, impunând pe cale de consecință pârâtelor să desființeze cablul de energie electrică prin care imobilul proprietatea pârâtei E. a fost racordat la rețeaua electrică la solicitarea pârâtei F. În privința pârâtei SC G. SA, prima instanță a apreciat că se impune respingerea acțiunii, deoarece instalațiile de alimentare cu energie electrică ce constituie obiectul obligației de a face se află în patrimoniul pârâtei SC H. SA Craiova, căreia îi incumbă obligația de desființare, care se realizează strict după o procedură reglementată de lege.

Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 43/A-C din 27 noiembrie 2013, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâtele F., E. și SC H. SA împotriva Sentinței nr. 587 din 30 aprilie 2013 a Tribunalului Specializat Argeș, păstrând în esență aceeași motivare cu a instanței de fond.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 3.472 din 7 noiembrie 2014, a admis recursurile declarate de pârâtele E., F. și SC H. SA Craiova împotriva Deciziei nr. 43/A-C din 27 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În adoptarea acestei decizii, Înalta Curte a reținut că instanța de apel nu a analizat, în mod real și efectiv, probele de la dosar pentru stabilirea corectă a situației de fapt. În această ordine de idei, s-a referit la schița atașată raportului topo și la raportul de expertiză tehnică-judiciară, întocmit de expertul I., din care rezultă că pe terenul în suprafață de 992 mp este edificată numai construcția aparținând pârâtei F., racordarea la rețeaua electrică, emiterea avizului de racordare și costul lucrărilor pentru racordare fiind suportate și realizate de aceasta din urmă, titular al Contractului de furnizare al energiei electrice nr. x din 24 aprilie 2007. În legătură cu pârâta E., a motivat că pentru imobilul edificat de ea în anul 1980 s-a încheiat Contractul de furnizare nr. x de către fiul acesteia C., trecut pe numele pârâtei la data de 16 noiembrie 2006, în cuprinsul căruia s-a menționat "aviz de racordare și dosar tehnic existent", considerând că se impune și administrarea probei cu expertiza de specialitate energo-electrică, care să lămurească modul de racordare a celor două proprietăți la rețeaua electrică în raport de documentația prezentată. Deosebit, instanța de apel trebuia să sesizeze modul neclar de redactare a dispozitivului sentinței, prin sintagma "să desființeze (...) cablul de energie electrică în temeiul Contractului de furnizare nr. x/2006 prin care a fost racordat la rețeaua electrică imobilul ce a aparținut pârâtei E., la solicitarea pârâtei F.", avându-se în vedere faptul că racordarea imobilului acesteia din urmă s-a realizat după racordarea imobilului pârâtei E. În ce privește recursul declarat de pârâta SC H. SA, Înalta Curte a reținut pe de o parte că, chestiunea competenței materiale în raport de obiectul cauzei a fost tranșată irevocabil prin Sentința civilă nr. 2.357 din 11 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Pitești, iar pe de altă parte, aplicarea greșită a dispozițiilor H.G. nr. 867/2003, întrucât nu a fost stabilită pe deplin situația de fapt prin raportare la existența a doi utilizatori, cu contracte de furnizare de energie electrică separate, pentru două imobile situate pe amplasamente diferite.

Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în rejudecare, prin Decizia nr. 698/A-C din 8 septembrie 2015, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de pârâtele F. și E. și de pârâta SC H. SA Craiova, împotriva Sentinței nr. 587 din 30 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, intimați fiind reclamanții A., B., C., D. și pârâta SC G. SA Craiova. A obligat pârâtele să plătească intimaților-reclamanți suma de 7.000 RON cheltuieli de judecată. Analizând apelurile față de considerentele deciziei de casare, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea a reținut următoarele: Reclamanții sunt proprietarii terenului în litigiu cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legii fondului funciar în calitate de moștenitori ai autoarei lor J. și că prin Decizia civilă nr. 15/R din 11 ianuarie 2000, Curtea de Apel Pitești a statuat irevocabil asupra dreptului de proprietate al acestora asupra terenului respectiv, obligând-o pe pârâta E. care deține un teren învecinat, să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 992 mp, pe care o acaparase abuziv, cu mențiunea că a edificat întreaga gospodărie fără autorizație de construcție. La data de 16 noiembrie 2006, între pârâta SC H. SA și pârâta E. s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la consumatori casnici, amplasarea branșamentului electric realizându-se pe terenul proprietatea reclamanților, cărora nu li s-a cerut acordul, pe baza unei adeverințe de rol agricol care atestă evidențierea ei cu o casă construită în anul 1984, anexă 40 mp și teren agricol de 0,59 ha. Din actele și lucrările dosarului a mai rezultat că în baza unei autorizații de construire eliberată în anul 1996, pârâta F. și-a edificat de asemenea casă de locuit pe terenul de mai sus, iar în februarie 2007 s-a branșat la energia electrică, încheind Contractul de furnizare în aprilie 2007, în temeiul contractului anterior deținut de cealaltă pârâtă, mama sa. Prin urmare, în spiritul îndrumărilor date prin decizia de casare cu trimitere, prin administrarea probei cu expertiză de specialitate energo-electrică, s-au identificat două proprietăți ce aparțin pârâtelor, aflate pe amplasamente diferite, învecinate, delimitate cu un gard și că racordul realizat pentru conectarea pârâtelor la energie electrică, traversează terenul în suprafață de 992 mp proprietatea reclamanților, cu observația că nu este posibilă o altă variantă de racordare, relevant în cauză fiind faptul că pârâtele nu au obținut acordul reclamanților, în sensul art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 867/2003. În privința modului în a fost redactat dispozitivul sentinței s-a apreciat că greșit s-a consemnat că racordarea imobilului pârâtei E. s-a făcut la solicitarea pârâtei F., având în vedere că operațiunea analizată efectuată de aceasta din urmă s-a realizat ulterior, dar că această adăugare la dispozitiv nu este însă de natură a influența soluția adoptată, care este corectă, fiind clar că instanța a dispus desființarea racordului electric efectuat de pârâte, ce traversează terenul reclamanților, eventualele inadvertențe putând fi soluționare prin îndreptarea erorii săvârșite, ori lămurirea dispozitivului hotărârii.

Împotriva Deciziei nr. 698/A-C din 8 septembrie 2015, a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recursuri pârâtele F., E. și SC H. SA Craiova. I. - Pârâtele E. și F. prin recursul întemeiat pe art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., au criticat decizia instanței de apel pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului său și respingerii acțiunii reclamanților. Recurentele pârâte prin criticile formulate, după o prezentare a situației de fapt, au susținut în esență următoarele: - Instanța de apel a interpretat greșit actele deduse judecății, arătând în acest sens că nu au fost analizate probele administrate în cauză, cu referire expresă la expertiza tehnică prin care a fost stabilită în mod corect situația de fapt și înscrisurile care au stat la baza modului de racordare la rețeaua de electricitate a lui F. și a lui E., cu referire la Contractul nr. x/1980 încheiat pe numele soțului acesteia din urmă, C., Contract ce a fost preluat de soție și înregistrat sub nr. x/2006, ca urmare a decesului lui; - Totodată au precizat faptul că racordarea la rețeaua de electricitate a pârâtelor persoane fizice nu s-a realizat la același stâlp de electricitate, astfel al pârâtei E. s-a făcut la stâlpul 7, iar al pârâtei F. la stâlpul 8. - Au arătat că înscrisurile administrate în cauză atestă existența a două proprietăți distincte, învecinate, împrejmuite separat, iar pe terenul de 992 mp a fost amplasată numai construcția aparținând pârâtei F. Recurentele au mai susținut că instanța de apel nu a ținut cont nici de Decizia nr. 3.472 din 7 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție din care rezultă că nu există discriminare între utilizatorii de energie electrică, în cauză nefiind nevoie de acordul reclamanților. Sub un ultim aspect, recurentele au arătat că dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 867/2003 au fost greșit aplicate, avându-se în vedere că art. 15 din același act normativ menționează faptul că avizul de racordare ce stă la baza construcției unui branșament electric și la încheierea contractului de furnizare a energiei electrice se poate emite și dacă nu există act de proprietate pentru teren. II. - Pârâta SC H. SA prin recursul declarat, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului său și respingerii acțiunii reclamanților. Recurenta a criticat încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 867/2003, respectiv ale art. 15 alin. (1) lit. g), potrivit cărora se poate emite aviz de racordare ce stă la baza construcției unui branșament electric și dacă nu există act de proprietate pentru teren și că în cauză avizul de racordare a fost emis în baza adeverinței Primăriei Drăganu care atestă că persoanele fizice au un drept de folosință asupra imobilelor. Față de această situație a precizat că SC H. SA Craiova a fost de bună-credință și că, în condițiile în care societatea sa nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat Decizia nr. 15/R/2000 de Curtea de Apel Pitești, aceasta nu-i este opozabilă. În același sens recurenta a susținut că reclamanții nu ar fi trebuit să stea în pasivitate la data construirii branșamentului, ci se impunea să comunice actul lor de proprietate și nu să promoveze acțiunea la mult timp după realizarea branșamentului, fapt ce duce la concluzia unui abuz de drept. 6. - Analizând recursul declarat de pârâtele E. și F. împotriva Deciziei nr. 698/A-C din 8 septembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept arătate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat avându-se în vedere următoarele considerente: Conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere atunci când instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. În cauză, se constată că recurentele prin argumentele aduse vizează interpretarea dată de instanța de apel probelor administrate de părți, iar nu interpretarea greșită a unui act juridic dedus judecății. Din perspectiva acestui motiv de recurs, se afirmă că instanța de apel nu a analizat expertiza tehnică efectuată în cauză, prin care a fost stabilită în mod corect situația de fapt. Totodată, se reține că, recurentele au subsumat acestui motiv de recurs critici de netemeinicie, referitoare la interpretarea greșită atât a înscrisurilor care au stat la baza modului de racordare la rețeaua de electricitate a pârâtelor F. și E., cu referire expresă la Contractul nr. 944/1980 încheiat pe numele lui C., soțul acesteia din urmă, contract care a fost preluat de soție și înregistrat sub nr. x/2006, ca urmare a decesului lui și că racordarea la rețeaua de electricitate a pârâtelor persoane fizice nu s-a realizat la același stâlp de electricitate, ce nu pot fi analizate în această cale de atac. Altfel spus, critica recurentelor pentru stabilirea situației de fapt nu se convertește în motivul de nelegalitate invocat, deoarece stabilirea situației de fapt este atributul instanței fondului sau apelului din perspectiva caracterului devolutiv al acestei căi de atac, cele două instanțe motivându-și hotărârea cu argumente pertinente pe aspectul situației de fapt corect reținute. Argumentele aduse în sprijinul acestei critici demonstrează nu numai faptul că nu sunt în concordanță cu cerințele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidențiază nemulțumirea recurentelor pârâte sub aspectul în care instanța a înțeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză, care excede competenței instanței de recurs, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigențele impuse de art. 304 C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii judecătorești recurate. Abrogarea dispozițiilor art. 304 pct. 11 C. proc. civ. nu îngăduie ca în prezentul recurs să fie analizate aspectele de netemeinicie, legate de administrarea și interpretarea probelor în fazele procesuale anterioare. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau aplicarea greșită a legii. Niciuna din cele două ipoteze nu a fost argumentată corect. Recurentele au susținut că hotărârea instanței de apel în rejudecare, a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii făcând referire la dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 867/2003, art. 15 din același act normativ, care permit emiterea avizului de racordare ce stă la baza construcției unui branșament electric și încheierea contractului de furnizare a energiei electrice și dacă nu există act de proprietate pentru teren. Se constată astfel că, instanța de apel a reținut situația de fapt, în sensul că terenul peste care trece cablul electric în discuție, este proprietatea exclusivă a reclamanților, potrivit Titlului de proprietate nr. x/1995 și statuărilor cu putere de lucru judecat ale Curții de Apel Pitești prin Decizia nr. 15/R/2000, iar imobilul racordat la rețeaua electrică aparține pârâtei E., edificat în anul 1984, când avea doar posesia terenului, fără autorizație de construcție, care este și titulara Contractului de furnizare a energiei electrice nr. x, încheiat în baza adeverinței emisă de Primăria Comunei Drăganu, care atesta înscrierea sa în registrul agricol cu casă și teren. Totodată s-a apreciat că pe terenul respectiv fiica pârâtei E., F. și-a edificat o locuință, în baza Autorizației de construire emisă în anul 1996, iar racordarea acesteia la rețeaua electrică s-a realizat în 2007, în baza Contractului de furnizare a energiei electrice pentru acest imobil, dar și în temeiul Contractului nr. x/2006, încheiat de pârâta SC G. SA cu pârâta E. Față de această situație, se constată că pârâtele nu au justificat un drept de proprietate privitor la terenul pe care este amplasat racordul electric ce alimentează imobilele lor, teren care aparține indiscutabil reclamanților și nu au obținut acordul acestora. Or, câtă vreme reclamanții nu și-au exprimat acordul, existența lucrării respective pe terenul lor, se apreciază că le afectează dreptul de proprietate ocrotit de lege. Cum în cauză recurentele pârâte nu au respectat procedura reglementată de art. 35 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 867/2003, în vigoare la data racordării și încheierii contractului, respectiv nu au avut acordul proprietarilor terenului în suprafață de 992 mp în momentul în care au solicitat branșarea, se apreciază că soluția instanței de apel este corectă.

Și recursul pârâtei SC H. SA Craiova este nefondat, avându-se în vedere că, chiar și în ipoteza în care aceasta a fost de bună-credință la emiterea avizului de acordare, față de adeverința de rol agricol emisă de Primăria Comunei Drăganu pârâtei E., ce atestă doar înscrierea sa în registrul agricol cu casă și teren, în lipsa dovezii dreptului de proprietate al acesteia asupra terenului peste care a fost amplasat cablul, se impune soluția de desființare. Așa fiind, se constată că, instanța de apel, respectând dispozițiile art. 315 C. proc. civ., a analizat și a răspuns tuturor indicațiilor date de instanța de casare, statuând, în mod corect, că acțiunea reclamanților este întemeiată. Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând nelegalitatea criticilor invocate, cum decizia instanței de apel este legală, va respinge recursurile formulate de pârâtele SC H. SA Craiova, E. și F. împotriva Deciziei nr. 698/A-C din 8 septembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte, urmează să oblige recurentele-pârâte SC H. SA Craiova, E. și F. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți C., A., D. și B.