ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul

Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S.P.

SRL, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Brașov prin primar, a solicitat să

se constate că respectivul contract de asociațiune în participațiune încheiat

între SC S.P. SRL și Municipiul Brașov cu nr. xx/2006 nu a încetat; să se

constate că autorizația de construcție cu nr. AA/2009 nu a expirat și să fie

obligat Municipiul Brașov, prin primar, ca în calitate de asociat secund,

conform contractului de asociere în participațiune încheiat între municipiul

Brașov și SC S.P. SRL cu nr. xx/2006 să pună la dispoziția reclamantei,

respectiv să elibereze terenul situat în Brașov, str. P., în vederea demarării

lucrărilor de construcție anunțat a fi demarate la data de 20 ianuarie 2011,

prin anunțul de începere a lucrărilor de construire conform AC 583/2009 -

parcare sub și supraterană - în locația str. P. Brașov, sub număr de

înregistrare 86121 din 13 decembrie 2010.

Prin sentința civilă nr. 4813/CA din 21

mai 2012 a Tribunalului Brașov, s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei

instanțe și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta

SC S.P. SRL în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Brașov prin primar, în favoarea

Curți de Apel Brașov, reținându-se că în fapt competența de soluționare a cauzei

raportate la obiectul cererii de chemare în judecată revine în primă instanță curții

de apel, conform art. 10 alin. (1) teza a II - a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ.

Ca urmare, cauza a fost

înregistrată la Curtea de Apel Brașov sub nr. 250/62/2012.

În cauză, reclamanta a

formulat o notă de ședință cu privire la excepția decăderii din dreptul de a formula

prezenta acțiune, excepție invocată de pârât prin întâmpinarea depusă la dosarul

inițial al Tribunalului Brașov.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 54 din

11 martie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal,

a admis excepția invocată de pârâtul Municipiul Brașov și, în consecință a decăzut

reclamanta SC S.P. SRL Brașov din dreptul de a formula acțiunea în contencios administrativ

în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Brașov, obligând reclamanta să plătească

pârâtului suma de 1.860 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de

fond a reținut că, la data de 29 martie 2011, prin cererea înregistrată sub nr.

2.805 din 29 martie 2011, pârâtul a fost invitat la concilierea directă a litigiului

pentru data de 15 aprilie 2011, ora 12:00 la sediul cabinetului de avocat N.N.

În condițiile art. 11 alin. (5) din Legea nr.

554/2004, „Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul

prevăzut la alin. (2) este termen de decădere”.

Potrivit art. 720

1

alin. penultim și

ultim C. proc. civ., „rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea

pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului și al punctului de vedere

al fiecărei părți”.

„Înscrisul despre rezultatul concilierii ori,

în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. (2), dovada

că la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea

de chemare în judecată.”

La data de 15 aprilie 2011, reclamanta - autoare

a invitației de conciliere trebuia să încheie procesul verbal respectiv.

În aceste condiții, s-a reținut că acțiunea trebuia

formulată sub sancțiunea decăderii cel târziu la data de 15 octombrie 2011.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta

SC S.P. SRL Brașov, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate

și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În drept, recurenta - reclamantă a invocat prevederile

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a susținut

că soluția instanței de fond este rezultatul unei aplicări greșite a legii.

A arătat că pentru depășirea termenului de 6 luni,

sancțiunea potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 este prescripția și

nu decăderea.

În speță, nici prescripția nu operează, pe de

o parte pentru că nu a fost invocată de către pârâtă și nici de către instanță din

oficiu, iar pe de altă parte datorită incidenței art. 11 alin. (2).

Considerentele și soluția instanței

de recurs

Analizând sentința atacată, în raport cu motivul

de casare de ordine publică privind necompetența materială a curții de apel de a

soluționa în primă instanță cauza, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat

de instanță din oficiu, Înalta Curte va admite recursul, pentru considerentele care

vor fi arătate în continuare.

În cauză, acțiunea vizează executarea clauzelor

unui contract administrativ încheiat între părțile litigiului, asimilat actului

administrativ în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua

din Legea nr. 554/2004, conform cărora „sunt asimilate actelor administrative (...)

și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare

a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea

serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și

alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios

administrativ”.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, „Litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluționează în fond

de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică nu se prevede altfel.”

Așadar, specificul litigiilor care se desfășoară

între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod

necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de

contencios administrativ.

Pentru stabilirea competenței materiale, prevederile

legale aflate în discuție instituie două criterii: cel al rangului autorității care

emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor

administrației publice și, respectiv, criteriul valoric.

Cum în cauză, obiectul contractului de asociere

în participațiune nr. xx/2006 privește realizarea unui proiect de investiții pe

terenurile proprietatea publică a municipiului Brașov, și anume parcare subterană

și supraterană, contractul fiind încheiat între SC S.P. SRL, în calitate de asociat

prim și Municipiul Brașov, în calitate de asociat secund, autoritate publică locală,

competența materială revine tribunalului, ca instanță de contencios administrativ,

potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind aplicabil criteriul rangului

autorității pârâte.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs de ordine publică, prevăzut

de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., va admite recursul și, în baza art. 312

alin. (6) din același Cod, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre competentă

soluționare, la Tribunalul Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC S.P. SRL împotriva

sentinței nr. 54/F din 11 martie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 ianuarie

2015.