ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 23/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului Prin cererea înregistrată la data de 22 august 2013 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 5812/2/2013, reclamanta SC D.O.I. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții M.A.D.R. - A.P.D.R.P., O.J.D.R.P., M.C.T., C.O. și G.O.T., ca, în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. f) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 25 februarie 2013 și înregistrat din 04 martie 2013, comunicat la 12 martie 2013, precum și a Notei de descoperire a unei nereguli întocmit de expert C.O.

din cadrul O.J.P.D.R. Ilfov înregistrată din 21 ianuarie 2013, a deciziei de soluționare a contestației formulate și înregistrate la A.P.D.R.P. din 30 aprilie 2013, să se constate refuzul nejustificat de a soluționa cererea înregistrată din 04 februarie 2013 la O.J.P.D.R.P., la care s-a revenit cu adresa înregistrată din 19 aprilie 2013 și să fie obligată A.P.D.R.P. să dea eficiență dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (3) din Contractul de finanțare, astfel cum a fost adiționat la data de 08 aprilie 2011, prin prezentarea la locul implementării proiectului pentru efectuarea constatărilor privind operațiunile de remediere a deficiențelor constatate inițial, să fie obligate A.P.D.R.P. și O.J.D.R.P.

în solidar cu funcționarii publici menționați la plata sumei de 100.000 lei daune morale pentru prejudiciul cauzat imaginii societății, în subsidiar, dacă cererea de anulare a actelor administrative este respinsă, obligarea funcționarilor publici, vinovați de avizarea documentației de accesare a fondurilor și de avizare la plată, la suportarea în solidar a contravalorii sumei de 832.282,85 lei și a dobânzilor și penalităților de întârziere calculate, pentru culpa acestora în avizarea celor două documentații pretins a încălca dispozițiilor comunitare; cu cheltuieli de judecată. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență. 2.1.

Prin sentința nr. 34 din 09 ianuarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pe motiv că actul a cărei anulare se solicită, respectiv procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la 25 februarie 2013 și înregistrat la 04 martie 2013 a fost emis de o autoritate organizată la nivel județean - O.J.D.R.P. Ilfov. Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 05 martie 2014 sub nr. 7776/3/2014. 2.2. Prin sentința nr. 3823 din 22 mai 2014, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția privind necompetența materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta SC D.O.I.

SRL în contradictoriu cu pârâții M.A.D.R. - A.P.D.R.P., O.J.D.R.P., M.C.T., C.O. și G.O.T. în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. La pronunțarea acestei soluții, tribunalul a reținut că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la 25 februarie 2013 și înregistrat din 04 martie 2013 este un act al autorității centrale - A.P.D.R.P., iar nu al autorității organizate la nivel județean - O.J.P.D.R.P.

Ilfov . Conform art. 10 alin. (1) 1 din Legea nr. 554/2004, toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea U.E., indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel. În cauză, deși creanța bugetară stabilită prin procesul-verbal încheiat la data de 25 februarie 2013 și înregistrat la 04 martie 2013 este mai mică de 1.000.000 de lei, actul administrativ este emis de o autoritate publică centrală și are ca obiect recuperarea unor sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea U.E.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte constată că obiectul litigiului dedus judecății îl constituie anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 25 februarie 2013 și înregistrat din 04 martie 2013, comunicat la 12 martie 2013, precum și a Notei de descoperire a unei nereguli întocmit de expert C.O. din cadrul O.J.P.D.R. Ilfov înregistrată din 21 ianuarie 2013. Potrivit art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, sunt de competența curților de apel cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea U.E., indiferent de valoare.

În speță, actul contestat nu a fost emis de o autoritate publică de nivel central, astfel că devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ. Competența materială a instanței de contencios administrativ este determinată de apartenența organului emitent al actului la categoria autorităților publice centrale sau locale, neavând relevanță dacă acestea au sau nu au personalitate juridică. Reținând, pe de o parte, că autoritatea emitentă a deciziei este un centru regional, structură aflată în cadrul A.P.D.R.P.

și, pe de altă parte, că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanță personalitatea juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public, Înalta Curte constată că nu curții de apel, ci tribunalului, prin secția specializată, îi revenea competența de soluționare a cauzei. Astfel, este suficientă capacitatea administrativă a autorității, respectiv posibilitatea emiterii de acte administrative, ce determină și eventuala calitate procesuală pasivă într-un litigiu de contencios administrativ și, în final, determinarea instanței competente în raport cu rangul autorității publice pârâte.

În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică județeană (regională), competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul rangului organului emitent și, astfel, aceasta revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Pe cale de consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe SC D.O.I. SRL prin lichidator judiciar B.A., M.A.D.R. - A.P.D.R.P., O.J.D.R.P. Ilfov, O.C.C. și T.G.O. în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 ianuarie 2015.