ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1286/2019

Ședința publică din data de 11 iunie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20 iunie 2013 pe rolul Tribunalului Argeș, secția Civilă, reclamanta A. S.R.L., prin administratori judiciari B. S.P.R.L. și C. S.P.R.L., i-a chemat în judecată pe pârâții B.N.P.A. D. și E. și F. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a încheierii de certificare autentificată sub nr. x din 12 februarie 2013, emisă de B.N.P.A. D. și E. și să dispună repunerea părților în situația anterioară, prin radierea dreptului de proprietate al F. S.R.L. asupra bunurilor imobile ce au făcut obiectul contractului a cărui rezoluțiune se certifică prin încheierea sus­menționată și reînscrierea corelativă a reclamantei în calitate de proprietar asupra acelorași imobile, cu cheltuieli de judecată.

La 3 septembrie 2013 s-a depus la dosar încheierea din 17 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș în dosarul nr. x/2013, prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței asupra debitoarei F. S.R.L.

Prin încheierea din 12 septembrie 2013, Tribunalul Argeș, secția Civilă a respins excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului semnatar al cererii de chemare în judecată, iar prin încheierea din 15 octombrie 2013 a dispus suspendarea cauzei, în baza art. 36 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

Împotriva încheierii din 15 octombrie 2013, A. S.R.L. a declarat recurs, care a fost admis prin decizia civilă nr. 861 din 17 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apei Pitești, secția I civilă; încheierea atacată a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre continuarea judecății Tribunalului Argeș.

Prin încheierea din 23 decembrie 2014, Tribunalul Argeș, secția Civilă a respins excepțiile necompetenței sale funcționale și lipsei calității de reprezentant a avocatului semnatar al cererii de chemare în judecată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B.N.P.A. D. și E. și a unit cu fondul excepțiile puterii de lucru judecat și inadmisibilității.

Prin sentința civilă nr. 78 din 12 martie 2015, Tribunalul Argeș, secția Civilă a respins excepția inadmisibilității și a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Împotriva acestei sentințe și încheierii din 23 decembrie 2014, A. S.R.L., prin administratori judiciari B. SPRL și C. SPRL a declarat apel, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 819 din 6 aprilie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis apelul și a schimbat sentința atacată, în sensul că a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B.N.P.A. D. și E. și, pe fond, a respins acțiunea.

Împotriva acestei decizii, A. S.R.L., prin administratori judiciari B. SPRL și C. SPRL a declarat recurs, care a fost admis prin decizia civilă nr. 508 din 23 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă; decizia a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre o nouă judecată instanței de apel.

Prin încheierea nr. 1771 din 10 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis cererea formulată de A. S.R.L. și a dispus strămutarea cauzei la Curtea de Apel Brașov, cu păstrarea actelor de procedură.

La 6 decembrie 2017, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov.

Prin decizia civilă nr. 377/Ap din 28 martie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins apelul declarat împotriva încheierii din 23 decembrie 2014 și a admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 78 din 12 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis acțiunea, a constatat nulitatea absolută a încheierii de certificare autentificată sub nr. x din 12 februarie 2013 de B.N.P.A. D. și E., a dispus repunerea părților în situația anterioară celei înscrise prin actul constatat nul, respectiv radierea pârâtei și reînscrierea corelativă a reclamantei în calitate de proprietar asupra unor parcele pe care le-a indicat în dispozitiv; a menținut dispozițiile sentinței civile atacate privind respingerea excepției inadmisibilității și a obligat-o pe intimata F. S.R.L. la plata către apelantă a sumei de 10.672,94 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, F. S.R.L., prin avocat G., a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată Curții de Apel Brașov.

În motivare, a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat izvorând din decizia nr. 1208 din 10 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și cu aplicarea greșită a normelor de drept material; a invocat, astfel, motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de recurs statuat de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., a susținut că, dispunând repunerea părților în situația anterioară, prin reînscrierea reclamantei în cartea funciară, instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat izvorând din decizia nr. 1208 din 10 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, dar și dreptul ei de proprietate.

În acest context, a evocat dispozițiile art. 885 alin. (4) C. civ., coroborate cu dispozițiile art. 56 alin. (2) din O.U.G. nr. 79/2011 și art. 36 din Legea nr. 85/2006, precum și art. 557 C. civ. și a subliniat că, prin reînscrierea intimatei-reclamante în cartea funciară, au fost încălcate normele de drept material incidente, întrucât dreptul de proprietate asupra unui imobil se înscrie doar în temeiul unei hotărâri judecătorești având ca obiect revendicarea sau constatarea nulității absolute a actului translativ de proprietate.

Or, încheierea de certificare autentificată sub nr. x din 12 februarie 2013 de B.N.P.A. D. și E. nu este un act translativ de proprietate, ci un act declarativ al rezoluțiunii și, mai mult, prin constatarea rezoluțiunii de plin drept a contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din 20 ianuarie 2011 și nr. 86 din 27 ianuarie 2011 prin decizia nr. 1208 din 10 septembrie 2013, irevocabilă, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, reclamanta nu mai poate figura ca proprietar în cărțile funciare, astfel că nu mai poate pretinde reînscrierea dreptului său de proprietate.

A subliniat recurenta că, potrivit jurisprudenței instanței supreme, efectul pozitiv al puterii de lucru judecat se impune într-un al doilea proces, tocmai pentru a se asigura, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contradicțiilor între considerentele hotărârilor judecătorești.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut că instanța de apel a dispus reînscrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor în favoarea intimatei-reclamante cu încălcarea dispozițiilor art. 557, art. 886, art. 887 și art. 888 C. civ. și ale art. 435 C. proc. civ.

De asemenea, a arătat că în mod nelegal a fost constatată nulitatea absolută a încheierii de certificare autentificată sub nr. x din 12 februarie 2013 de B.N.P.A. D. și E., atât timp cât acest act juridic nu contravine dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, cum greșit a apreciat curtea de apel, ci a fost emis în baza acordului de voință al părților, constatat prin înscrisuri necontestate de intimata-reclamantă.

În final, a subliniat că, omițând să analizeze tranzacția validată prin decizia nr. 1208 din 10 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, care consfințește învoiala părților cu privire la rezoluțiunea contractelor de vânzare cumpărare nr. x din 20 ianuarie 2011 și nr. 86 din 27 ianuarie 2011, instanța de apel a ignorat dispozițiile art. 942 din C. civ. de la 1864.

Recursul a fost comunicat intimatei-reclamante, care la 18 iulie 2018 a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, cu motivarea că prin casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată s-ar încălca dispozițiile art. 498 alin. (2) C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, menționându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din 27 noiembrie 2018, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părțile în litigiu, punându-li-se în vedere că au posibilitatea să depună puncte de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării.

La 11 decembrie 2019, recurenta a depus la dosar punctul său de vedere referitor la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului de față, arătând că achiesează la concluziile acestuia.

Prin încheierea din 26 martie 2019, pronunțată în acest dosar, s-a dispus emiterea unei adrese către lichidatorul judiciar C.I.I. H., cu mențiunea de a preciza dacă își însușește sau nu recursul declarat de recurenta-pârâtă F. S.R.L., prin avocat G., obligație căreia lichidatorul judiciar s-a conformat la 3 iunie 2019, depunând la dosar note scrise în cuprinsul cărora a precizat că își însușește recursul.

Analizând, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate excepțiile lipsei calității de reprezentant și netimbrării (care sunt intricate, în sensul că obligația de a achita taxa judiciară de timbru se stabilește diferit, în raport de calitatea persoanei care o reprezintă pe debitoare, conform dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006), excepții care fac de prisos cercetarea fondului, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Prealabil, se constată că intimata a invocat excepția lipsei calității de reprezentant convențional a lichidatorului, excepție care nu poate fi primită, întrucât calitatea de reprezentant al societății debitoare îi revine lichidatorului prin efectul legii, nu ca o opțiune a părții, pentru a fi incidente dispozițiile art. 80 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, dacă în ceea ce îl privește pe semnatarul cererii de recurs se poate reține calitatea de reprezentant convențional (de bună seamă în contextul în care a fost angajat de reprezentantul legal), în condițiile art. 80 alin. (3) C. proc. civ., în ceea ce îl privește pe lichidator este evidentă calitatea acestuia de reprezentant legal al debitorului aflat în procedură, potrivit cu art. 80 alin. (5) teza I C. proc. civ., raportat la art. 3 pct. 28 și la art. 25 lit. b) din Legea nr. 85/2006 (lege sub imperiul căreia s-a deschis procedura insolvenței societății debitoare).

Ca atare, calitatea de reprezentant a lichidatorului iese din sfera convenționalului și se plasează în cea a legalității, lichidatorul fiind persoana care, după trecerea la faliment, conduce activitatea debitorului, ceea ce presupune și reprezentarea acestuia în justiție.

Instanța supremă constată că, în argumentarea excepției lipsei calității de reprezentant, intimata S.C. A. S.R.L. a susținut faptul că lichidatorul nu are atribuții de formulare a căii de atac a recursului, în raport de atribuțiile conferite de art. 25 din Legea nr. 85/2006 și de împrejurarea că nu există în cauză o încheiere de autorizare în acest sens a judecătorului-sindic.

Deși de principiu o astfel de aserțiune nu poate fi susținută tocmai în considerarea calității lichidatorului, de reprezentant legal al debitorului, chemat să apere interesele reprezentatului inclusiv sub aspectul prezervării termenelor de declarare a căilor de atac împotriva hotărârilor defavorabile și chiar de a declara căile de atac respective, în cauza de față apărarea se dovedește întemeiată pentru următoarele considerente:

Așa cum reiese din fișa existentă în sistemul Ecris referitoare la dosarul nr. x/2013, aflat pe rolul Tribunalului Specializat Argeș, în care se derulează procedura insolvenței S.C. F. S.R.L., la termenul din 4 iunie 2019 judecătorul-sindic a amânat judecata în procedură pentru 8 octombrie 2019 în vederea soluționării dosarelor asociate și a cererii de înlocuire a lichidatorului, aceasta din urmă formând obiectul dosarului asociat x/2013

Această succesiune de acte derulate în procedura insolvenței debitoarei S.C. F. S.R.L. conduce la concluzia că, la momentul la care lichidatorul C.I.I. H. a depus la dosarul cauzei adresa de însușire a recursului declarat prin reprezentant convențional Cabinet Avocat G. - 28 mai 2019 -, calitatea de lichidator a acestui practician în insolvență era deja negată de către adunarea creditorilor, care decisese înlocuirea sa.

Această situație era cunoscută de lichidator, care este prezumat a fi participat la adunare și era adusă și la cunoștința judecătorului-sindic, care la 4 iunie 2019 a amânat judecata în procedură inclusiv pentru soluționarea dosarului asociat/a54, având ca obiect cererea de înlocuire a lichidatorului.

În contextul dat, instanța supremă apreciază că, pentru a efectua un act de procedură aflat în afara oricărei obiecții, de genul celui al însușirii recursului declarat prin reprezentant convențional, lichidatorul având el însuși calitatea disputată era nu numai în drept, ci și obligat să îl sesizeze pe judecătorul-sindic în condițiile art. 25 lit. k) din Legea nr. 85/2006 (chiar în procedură urgentă, dată fiind solicitarea instanței supreme de exprimare a poziției cu privire la însușirea recursului) în legătură cu oportunitatea și cu necesitatea însușirii recursului, act juridic de dispoziție, în scopul obținerii unei autorizări din partea acestuia. Procedând în sens contrar, lichidatorul a ratificat în mod lipsit de eficiență, din perspectiva legii speciale (Legea nr. 85/2006), actul de procedură întocmit și semnat de avocat, respectiv cererea de recurs, care urmează a fi anulat, în condițiile date, pentru lipsa calității de reprezentant atât legal (lichidatorul neavând autorizarea judecătorului-sindic), cât și convențional (avocatul neavând mandat valabil de la reprezentantul legal), în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) și ale art. 486 alin. (3), raportat la art. 82 alin. (1) C. proc. civ.

Admițându-se excepția lipsei calității de reprezentant, cu consecința anulării recursului, examinarea excepției de netimbrare a căii de atac devine de prisos.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă F. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. H., împotriva deciziei civile nr. 377/Ap din 28 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2019.