ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3198/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Petroșani a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală, Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene și Direcția Generală Autoritatea de Management, solicitând următoarele: - anularea deciziei nr. 78 din 19 iulie 2013, emisă de pârât și, implicit anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 22 mai - obligarea pârâtului la restituirea sumei de 6.428 RON și TVA, recuperabilă în valoare a 1542,72 RON, reprezentând „reduceri procentuale maxime de 10%” aplicate la contractul de servicii de audit din 18 iulie 2011, încheiat cu SC „A.A.” SRL și la contractul de servicii de informare și publicitate din 09 martie 2011, încheiat cu SC Z.V.J.

SRL, sume reținute din cererea de rambursare nr. 6. Prin sentința civilă nr. 327 din 03 decembrie 2013, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a acțiunii promovată de reclamantul Municipiul Petroșani, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Alba Iulia a luat în considerarea clauza atributivă de competență, stabilită de părți prin art. 23 din contractul de finanțare din anul 2010. A reținut Curtea de Apel Alba-Iulia că soluția aleasă de părți prin contractul de finanțare, care reprezintă legea părților, este în deplină concordanță cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, și că, odată opțiunea făcută, nici una din părțile contractante nu mai poate reveni asupra celor convenite, întrucât ea este rezultatul voinței ce au exprimat cu anticipație. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. 750/57/2013, la data de 03 februarie 2014. La termenul de judecată din 30 mai 2014, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1711 din 30 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Petroșani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Î.C.C.J. în vederea stabilirii competenței. A reținut Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, că în cauza de față obiectul judecații nu este contractul de finanțare, în raport de care Curtea de Apel Alba - Iulia a stabilit competența teritorială prin raportare la dispozițiile din contract.

Obiectul prezentei judecăți, conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, îl constituie anularea notei de constatare nereguli emisă de pârât, acte administrative de autoritate, pentru care legiuitorul a stabilit conform O.U.G. nr. 66/2011 atât o procedură specială, cât și o competență jurisdicțională specială, conform cu art. 46 și 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011. A mai reținut Curtea de Apel București că norma de trimitere înscrisă în art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 obligă părțile și instanța să respecte dispozițiile de competență impuse prin legea organică, respectiv prin Legea nr. 554/2004, în sensul că stabilirea competenței jurisdicționale nu se va putea face decât prin raportare exclusivă la dispozițiile imperative înscrise în legea organică, în speță art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Acordul de voință exprimat în contract nu se regăsește în litigiul de față ce este generat de exercitarea puterii de decizie și a dreptului de control de către autoritatea administrativa, părțile nefiind angajate într-un litigiu de pe poziții de egalitate asemeni poziției asumate în contractul de finanțare. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare arătate: Astfel cum rezultă din actele dosarului, obiectul pretențiilor deduse judecății îl constituie „Anularea deciziei nr. 78 din 19 iulie 2014, prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, privind contractul de finanțare din anul 2010, vizând proiectul cu titlul „Reabilitare zonă pietonală și parcări în centrul municipiului Petroșani“. Temeiul de drept al acțiunii îl constituie dispozițiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 10 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată că atât decizia de soluționare a contestației, precum și nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare reprezintă acte administrative de autoritate, prin care se stabilesc creanțe bugetare, pentru care legiuitorul a prevăzut, conform O.U.G. nr. 66/2011, atât o procedură administrativă specială de contestare (art. 47) cât și procedura judiciară de urmat, prin art. 51 alin. (2) stabilindu-se că „Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare”.

Prin urmare, pentru a stabili instanța de contencios administrativ competentă teritorial să soluționeze pricina, trebuie aplicate dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, potrivit cărora în materia contenciosului administrativ este reglementată o competență teritorială alternativă, în sensul că „reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului”. Cum în speță, reclamanta Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul Petroșani a înțeles să învestească instanța de contencios administrativ în circumscripția căreia își are sediul, competentă teritorial să soluționeze litigiul este Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Pe de altă parte, se reține că izvorul obligației impusă reclamantei prin nota de constatare excede contractului de finanțare, clauza asupra competenței teritoriale, înscrisă în convenție, având aplicabilitate doar în situația în care obiectul litigiului l-ar constitui neînțelegerile ivite din modul de îndeplinire a cauzelor contractuale. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Petroșani prin Primar și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală, Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene și Direcția Generală Autoritatea de Management în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 septembrie 2014.