ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3198/2014

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul

Petroșani a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației

Publice - Direcția Generală, Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene și

Direcția Generală Autoritatea de Management, solicitând următoarele:

- anularea deciziei

nr. 78 din 19 iulie 2013, emisă de pârât și, implicit anularea notei de constatare

a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 22 mai

- obligarea pârâtului

la restituirea sumei de 6.428 RON și TVA, recuperabilă în valoare a 1542,72 RON,

reprezentând „reduceri procentuale maxime de 10%” aplicate la contractul de servicii

de audit din 18 iulie 2011, încheiat cu SC „A.A.” SRL și la contractul de servicii

de informare și publicitate din 09 martie 2011, încheiat cu SC Z.V.J. SRL, sume

reținute din cererea de rambursare nr. 6.

Prin sentința civilă

nr. 327 din 03 decembrie 2013, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis excepția necompetenței

sale teritoriale, invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a acțiunii

promovată de reclamantul Municipiul Petroșani, prin Primar, în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în favoarea

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

sentință, Curtea de Apel Alba Iulia a luat în considerarea clauza atributivă de

competență, stabilită de părți prin art. 23 din contractul de finanțare din

anul 2010.

A reținut Curtea de Apel

Alba-Iulia că soluția aleasă de părți prin contractul de finanțare, care reprezintă

legea părților, este în deplină concordanță cu prevederile art. 10 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004, și că, odată opțiunea făcută, nici una din părțile contractante

nu mai poate reveni asupra celor convenite, întrucât ea este rezultatul voinței

ce au exprimat cu anticipație.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, sub nr. 750/57/2013, la data de 03 februarie

2014.

La termenul de judecată

din 30 mai 2014, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă

nr. 1711 din 30 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de

soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Petroșani, în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în favoarea

Curții de Apel Alba-Iulia.

A constatat ivit conflictul

negativ de competență și a înaintat dosarul la Î.C.C.J. în vederea stabilirii competenței.

A reținut Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, că în cauza de față

obiectul judecații nu este contractul de finanțare, în raport de care Curtea de

Apel Alba - Iulia a stabilit competența teritorială prin raportare la dispozițiile

din contract.

Obiectul prezentei judecăți,

conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, îl constituie anularea notei de constatare

nereguli emisă de pârât, acte administrative de autoritate, pentru care legiuitorul

a stabilit conform O.U.G. nr. 66/2011 atât o procedură specială, cât și o competență

jurisdicțională specială, conform cu art. 46 și 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

A mai reținut Curtea de

Apel București că norma de trimitere înscrisă în art. 5 alin. (2) din O.U.G.

nr. 66/2011 obligă părțile și instanța să respecte dispozițiile de competență impuse

prin legea organică, respectiv prin Legea nr. 554/2004, în sensul că stabilirea

competenței jurisdicționale nu se va putea face decât prin raportare exclusivă la

dispozițiile imperative înscrise în legea organică, în speță art. 10 din Legea

nr. 554/2004.

Acordul de voință exprimat

în contract nu se regăsește în litigiul de față ce este generat de exercitarea puterii

de decizie și a dreptului de control de către autoritatea administrativa, părțile

nefiind angajate într-un litigiu de pe poziții de egalitate asemeni poziției asumate

în contractul de finanțare.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135

alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această

soluție, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare arătate:

Astfel cum rezultă din

actele dosarului, obiectul pretențiilor deduse judecății îl constituie „Anularea

deciziei nr. 78 din 19 iulie 2014, prin care a fost soluționată contestația administrativă

formulată împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor

financiare, privind contractul de finanțare din anul 2010, vizând proiectul cu titlul

„Reabilitare zonă pietonală și parcări în centrul municipiului Petroșani“.

Temeiul de drept al acțiunii

îl constituie dispozițiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, coroborate

cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 10 alin. (1

1

)

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată

că atât decizia de soluționare a contestației, precum și nota de constatare a neregulilor

și de stabilire a corecțiilor financiare reprezintă acte administrative de autoritate,

prin care se stabilesc creanțe bugetare, pentru care legiuitorul a prevăzut, conform

O.U.G. nr. 66/2011, atât o procedură administrativă specială de contestare (art.

47) cât și procedura judiciară de urmat, prin art. 51 alin. (2) stabilindu-se că

„Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator

la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate

cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare”.

Prin urmare, pentru a

stabili instanța de contencios administrativ competentă teritorial să soluționeze

pricina, trebuie aplicate dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

modificată, potrivit cărora în materia contenciosului administrativ este reglementată

o competență teritorială alternativă, în sensul că „reclamantul se poate adresa

instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului”.

Cum în speță, reclamanta

Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul Petroșani a înțeles să învestească

instanța de contencios administrativ în circumscripția căreia își are sediul, competentă

teritorial să soluționeze litigiul este Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal.

Pe de altă parte, se reține

că izvorul obligației impusă reclamantei prin nota de constatare excede contractului

de finanțare, clauza asupra competenței teritoriale, înscrisă în convenție, având

aplicabilitate doar în situația în care obiectul litigiului l-ar constitui neînțelegerile

ivite din modul de îndeplinire a cauzelor contractuale.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin.

(1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei,

în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Petroșani prin Primar

și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția

Generală, Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene și Direcția Generală

Autoritatea de Management în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 septembrie 2014.