ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2532/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Alba Iulia sub nr. 751/57/2013, reclamantul Municipiul Petroșani a chemat

în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului -

Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, solicitând

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 81 din

19 iulie 2013, a notei de constatare din 22 mai 2013 și obligarea pârâtului la

restituirea sumei de 294 lei și TVA recuperabilă în valoare de 72 lei,

reprezentând reducerea procentuală la cheltuielile solicitate spre rambursare

prin cererea de rambursare nr. 7 aferente contractului de proiectare din 13

iulie 2010, conform corecției financiare de 5% aplicată prin nota de constatare

din 22 mai 2013.

Prin Sentința civilă

nr. 322/2013 din 2 decembrie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale

a Curții de Apel Alba Iulia, invocată de pârâtul Ministerul Dezvoltării

Regionale și Administrației Publice și a declinat competența de soluționare a

acțiunii formulate de Municipiul Petroșani, în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală

Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene și Direcția Generală

Autoritatea de Management pentru Port, în favoarea Curții de Apel București.

Prin Sentința civilă

nr. 285 din 30 ianuarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale

invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a

constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la

Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art.

135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum

și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba

Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

Astfel cum rezultă

din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, obiectul litigiului este

reprezentat de cererea reclamantului de anulare a Deciziei nr. 81 din 19 iulie

2013 și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare

din 22 mai 2013, precum și restituirea sumei de 294 lei și TVA recuperabilă în

valoare de 72 lei.

Art. 23 din

Contractul de finanțare nr. 1122/2010 prevede că, în eventualitatea unui

litigiu între părți, survenit în executarea acestui contract, litigiul va fi

soluționat de către instanțele judecătorești competente din raza teritorială a

Municipiului București.

Analizând problema

competenței teritoriale, Înalta Curte reține că, în materia contenciosului

administrativ, normele care stabilesc competența sunt de ordine publică, atât

în ceea ce privește stabilirea competenței materiale, cât și în ceea ce

privește stabilirea competenței teritoriale, iar prevederile art. 10 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și

completările ulterioare, chiar dacă prevăd posibilitatea reclamantului de a se

adresa fie instanței de la domiciliul său, fie instanței de la domiciliul

pârâtului, nu conțin o normă dispozitivă, care să le permită părților să

convină, anterior nașterii premiselor vreunui litigiu, la restrângerea

beneficiului alegerii de competență instituit în favoarea reclamantului, ci tot

o normă de ordine publică, edictată de legiuitor exclusiv în favoarea

reclamantului, care se pretinde vătămat de o autoritate publică.

Astfel, în materia

contenciosului administrativ, competența teritorială nu este o competență

alternativă reglementată de norme dispozitive, ci este o competență deopotrivă

de ordine publică, stabilindu-se doar un beneficiu în favoarea reclamantului,

prezumat într-o poziție de forță inferioară față de autoritatea publică, de a

opta între cele două instanțe la momentul formulării cererii.

Pentru soluționarea

prezentului conflict negativ de competență, prezintă relevanță numai

prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, text care reglementează

competența teritorială în situația acțiunilor adresate instanței de contencios

administrativ.

Înalta Curte constată

faptul că reclamantul a făcut alegerea de domiciliu în sensul dispozițiilor

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin introducerea cererii la Curtea

de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, iar art. 23

din contractul părților, ce conține convenția acestora referitoare la

stabilirea competenței în privința tuturor litigiilor ce decurg din executarea

contractului în favoarea instanțelor de judecată din Municipiul București, nu

poate primi eficiență juridică în cauza dedusă judecății.

Astfel, în mod

justificat a reținut Curtea de Apel București faptul că, în ceea ce privește

art. 23 din cuprinsul contractului de finanțare, alegerea de competență a

intervenit exclusiv pentru eventualele litigii apărute strict în legătură cu

executarea contractului, ce ar determina răspunderea contractuală, iar nu în

legătură cu anumite acte administrative distincte de contract, emise în baza

O.U.G. nr. 66/2011, prin care s-a constatat încălcarea unor obligații distincte

și legale, iar nu contractuale, respectiv nerespectarea procedurii achizițiilor

publice, care a cauzat pretinsa neregulă și, în consecință, a antrenat

procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135

alin. (1) și 4 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Petroșani

prin Primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și

Administrației Publice în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 mai 2014.

Procesat

de GGC - NN