ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1521/2015

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 12 februarie 2015 la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, revizuientul Primarul Municipiului Reșița a solicitat revizuirea deciziei nr. 4681 din 21 iunie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. În drept au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. În motivare s-a arătat că prin decizia a cărei revizuire se solicită au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul L.I., precum și de pârâții Primarul municipiului Reșița și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin împotriva deciziei civile nr. 562/A din 10 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

S-a mai arătat că, ulterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, înscrisuri din care rezultă faptul că mențiunile din extrasul de CF nr. xx Cîlnic (A5, B7, B8, B9, B10) eliberat la data de 24 aprilie 2001 nu sunt conforme cu realitatea, respectiv imobilul nr. top T1 - arabil în Govândar, în suprafață de 3825 mp nu a fost în proprietatea numiților L.Ie., L.Io. și L.V., antecesorii lui L.I., ci a fost în proprietatea numiților B.M., P.T. și P.M., antecesorii lui C.P.M. Deci, din conținutul acestor înscrisuri, arată revizuientul, rezultă că imobilul de mai sus, nefiind proprietatea numiților L.Ie., L.Io.

și L.V., antecesorii lui L.I., consecința ce se impune este admiterea în parte a recursului declarat de revizuient împotriva deciziei nr. 4681 din 21 iunie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă , respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul L.I. prin care s-a contestat dispoziția Primarului municipiului Reșița nr. 4855 din 22 noiembrie 2004, respectiv să se dispună anularea parțială a dispoziției Primarului municipiului Reșița nr. 1329 din 8 iulie 2013 în ceea ce privește acest imobil. Prin înscrisul de la fila 69 a dosarului Înaltei Curți, revizuientul a precizat că cererea de revizuire este îndreptată împotriva deciziei nr. 562 A din 10 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4681 din 21 iunie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

La termenul de judecată din data de 8 mai 2015, Înalta Curte, față de precizarea revizuientului, a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale în soluționarea prezentei cereri, excepție pe care a admis-o pentru următoarele considerente: Art. 323 alin. (1) C. proc. civ. dispune: „Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere”, textul de lege introducând o normă de competență materială de ordine publică, imperativă. Față de caracterul normei prevăzute de textul de lege evocat și având în vedere că prin prezenta cerere se solicită revizuirea unei decizii pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în raport de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., rezultă că, pentru soluționarea cererii de revizuire, competența revine Curții de Apel Timișoara. Înalta Curte, văzând și prevederile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., va declina judecarea cererii de revizuire formulată de revizuientul Primarul Municipiului Reșița împotriva deciziei nr. 562 A din 10 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția civilă . PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Declină judecarea cererii de revizuire formulată de revizuientul Primarul Municipiului Reșița împotriva deciziei nr. 562 A din 10 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 iunie 2015 .