ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1521/2015

După deliberare,

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 februarie

2015 la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, revizuientul

Primarul Municipiului Reșița a solicitat revizuirea deciziei nr. 4681 din 21

iunie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În motivare s-a

arătat că prin decizia a cărei revizuire se solicită au fost respinse, ca

nefondate, recursurile declarate de reclamantul L.I., precum și de pârâții

Primarul municipiului Reșița și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

- Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin împotriva deciziei

civile nr. 562/A din 10 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

S-a mai arătat că,

ulterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, s-au descoperit

înscrisuri doveditoare, care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai

presus de voința părților, înscrisuri din care rezultă faptul că mențiunile din

extrasul de CF nr. xx Cîlnic (A5, B7, B8, B9, B10) eliberat la data de 24

aprilie 2001 nu sunt conforme cu realitatea, respectiv imobilul nr. top T1 -

arabil în Govândar, în suprafață de 3825 mp nu a fost în proprietatea numiților

L.Ie., L.Io. și L.V., antecesorii lui L.I., ci a fost în proprietatea numiților

B.M., P.T. și P.M., antecesorii lui C.P.M.

Deci, din conținutul

acestor înscrisuri, arată revizuientul, rezultă că imobilul de mai sus, nefiind

proprietatea numiților L.Ie., L.Io. și L.V., antecesorii lui L.I., consecința

ce se impune este admiterea în parte a recursului declarat de revizuient

împotriva deciziei nr. 4681 din 21 iunie 2012 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă

, respingerea

cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul

L.I. prin care

s-a contestat dispoziția Primarului municipiului Reșița nr. 4855 din 22

noiembrie 2004, respectiv să se dispună anularea parțială a dispoziției Primarului

municipiului Reșița nr. 1329 din 8 iulie 2013 în ceea ce privește acest imobil.

Prin înscrisul de la

fila 69 a dosarului Înaltei Curți, revizuientul a precizat că cererea de

revizuire este îndreptată împotriva

deciziei nr. 562

A din 10 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă,

rămasă irevocabilă prin

decizia nr. 4681 din 21 iunie 2012 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

La termenul de

judecată din data de 8 mai 2015, Înalta Curte, față de precizarea

revizuientului, a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale în

soluționarea prezentei cereri, excepție pe care a admis-o pentru următoarele

considerente:

Art. 323 alin. (1) C.

proc. civ. dispune: „Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat

hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere”,

textul de lege introducând o normă de competență materială

de ordine publică, imperativă.

Față de caracterul

normei prevăzute de textul de lege evocat și având în vedere că prin prezenta

cerere se solicită revizuirea unei decizii pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara în raport de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., rezultă că,

pentru soluționarea cererii de revizuire, competența revine

Curții de Apel

Timișoara.

Înalta Curte, văzând

și prevederile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., va declina

judecarea cererii de revizuire formulată de revizuientul

Primarul Municipiului Reșița

împotriva

deciziei nr. 562 A din 10 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția

civilă, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția civilă

.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E

Declină

judecarea cererii de revizuire formulată de revizuientul Primarul Municipiului

Reșița împotriva deciziei nr. 562 A din 10 martie 2011 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Fără cale

de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 5 iunie

2015

.