ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1227/2015

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

La data de 15 iulie 2014 au formulat cereri

de revizuire, revizuenții G.S. și T. (fostă I.) V., întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865, solicitând anularea Deciziei

civile nr. 1083 din 17 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 2251/3/2012.

Revizuenții au

invocat că hotărârea menționată este contradictorie cu sentința

civila nr. 24 din 10 ianuarie 2007 a Tribunalului București, secția a

III-a civilă, și cu sentința civilă nr. 1586 din 29 noiembrie 2006,

pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

În motivarea cererii

s-a arătat, în esență, că deși M.N.A. a obținut măsuri

reparatorii în echivalent pentru imobilul preluat abuziv, prin hotărâre

judecătorească irevocabilă, conform legilor speciale, totuși a formulat o

acțiune în revendicare pe calea dreptului comun unde a obținut

și retrocedarea în natură a imobilului. Hotărârea obținută în

litigiul privind revendicarea, ca urmare a exercitării retractului litigios,

urmărește același lucru ca și în litigiul privind acordarea

măsurilor reparatorii. Practic, se ajunge la o încălcare a puterii de lucru

judecat, deoarece fostul proprietar a încercat obținerea retrocedării

imobilului, în natură, pe căi procesuale diferite, dobândind, astfel, două

măsuri de reparație pentru același bun imobil, preluat de regimul

comunist.

Este adevărat că

revizuenții au invocat în drept și alte două motive de revizuire,

respectiv cele întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 5 C.

proc. civ., însă pentru aceste motive este competentă material să judece litigiul

Curtea de Apel București.

Dealtfel, prin Decizia

civilă nr. 251 din 23 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă, a respins cererea de revizuire bazată pe art. 322 pct. 2 și

5 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare în

favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru cererea

întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Așa fiind,

Înalta Curte este competentă să soluționeze cererea revizuenților în

limitele stabilite de lege.

Cererile de revizuire

sunt nefondate.

Examinând

susținerile revizuentului, Înalta Curte reține, în raport de

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865, că hotărârile

invocate, deși sunt irevocabile și vizează fondul cauzei, nu sunt

potrivnice.

Potrivit

dispozițiilor legale ce reglementează calea de atac a revizuirii, pentru

contrarietate de hotărâri trebuie întrunite cumulativ mai multe condiții:

existența unor hotărâri judecătorești irevocabile, hotărârile să fie pronunțate

de instanțe care fac parte din sistemul judiciar; hotărârile judecătorești

să fie potrivnice; existența triplei identități de părți, obiect

și cauză.

În doctrină și

jurisprudență s-a apreciat că această ultimă condiție este

fundamentală, întrucât finalitatea revizuirii este aceea de a remedia erorile

determinate de nesocotirea principiului autorității de lucru judecat.

Analizând actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că p

rin cererea de

chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București

la data de 08 iunie 2006, reclamantul M.N.A. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Municipiul București prin primarul general și I.V., să se constate că

imobilul situat în București, sector 1 a trecut în mod abuziv în proprietatea

statului și pe cale de consecință, nevalabilitatea titlului statului cu privire

la acest imobil, precum și să fie obligată pârâta, persoană fizică, să îi lase

în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul din imobilul situat în

București, sector 1, apartament pe care îl deține în baza contractului de vânzare

cumpărare din 03 octombrie 1997.

După mai

multe cicluri procesuale se pronunță sentința civilă nr. 20638 din 18

noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în Dosarul nr. 18801/299/2006*,

prin care s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M.N.A., în

contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin primarul general, I.V., G.S.,

ca neîntemeiată; s-a respins cererea de chemare în garanție ca rămasă fără

obiect; a fost obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 2000 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată.

În

rejudecare, prin Decizia civilă nr. 175/A din 12 februarie 2014, Tribunalul

București, secția a III-a civilă, a respins cererea de exercitare a retractului

litigios, ca neîntemeiată și a respins apelul formulat de apelantul-reclamant,

ca nefondat.

Prin Decizia civilă

nr. 1083/R din 17 iunie 2014, Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, a

admis recursul formulat de

recurentul reclamant M.N.A.,

împotriva Deciziei civile nr. 175A din 12 februarie 2014, pronunțată de

Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 2251/3/2012*, în

contradictoriu cu intimații pârâți G.S., I.V. și Municipiul București prin primarul

general și a modificat în tot decizia recurată.

A admis

apelul formulat de reclamantul M.N.A. împotriva sentinței civile nr. 20638 din 18

noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București.

A constatat

exercitat și intervenit retractul litigios opus de reclamant în contra

pârâtului G.S., ca urmare a vânzării către acesta de către pârâta Ioniță

Viorica a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București,

sector 1, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 16 ianuarie 2008.

A constatat

că reclamantul a consemnat suma de 100.224,50 lei, reprezentând prețul de

vânzare, spezele contractului și dobânda, în contul B.E.J.A., D. și D. și a dispus

eliberarea sumei astfel consemnate către pârâtul G.S.

A obligat

pe pârâtul G.S. să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului

imobilul situat în București, sector 1 și, a trimis spre rejudecare cererea de

chemare în garanție formulată de pârâtul G.S., respingând cererea intimatului

de acordare a cheltuielilor de judecată.

Această

din urmă decizie a fost atacată de către revizuenți susținând că este

contradictorie cu sentința civila nr. 24 din 10 ianuarie 2007 a

Tribunalului București, secția a III-a civilă, și cu

sentința civilă nr. 1586 din 29 noiembrie 2006, pronunțată de

Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Analizând

cele două hotărâri ale tribunalului, Înalta Curte constată că prin

sentința civilă nr. 1586 din 29 noiembrie 2006, pronunțată de

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a respins

contestația formulată de contestatorul M.N.A. în contradictoriu cu

intimatul Municipiul București. Prin această hotărâre s-a menținut Dispoziția

din 20 iulie 2007 emisă de Municipiul București, în temeiul Legii nr. 10/2001,

prin care contestatorului i s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent

pentru apartamentul situat în București, sector 1.

Prin

sentința civilă nr. 24 din 10 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul

București, secția a III-a civilă, s-a respins contestația

formulată de contestatorul M.N.A. în contradictoriu cu intimatul Municipiul

București. Prin această hotărâre s-a menținut Dispoziția din 20

iulie 2006 emisă de Municipiul București, în temeiul Legii nr. 10/2001,

prin care contestatorului i s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent

pentru apartamentul situat în București, sector 1.

Prin

hotărârile pronunțate de Tribunalul București, au fost menținute

de instanță măsurile reparatorii obținute de M.N.A. pentru imobilul

situat în sector 1 București, în temeiul Legii nr. 10/2001.

Or,

obiectul procesului la capătul căruia s-a pronunțat decizia atacată cu

revizuire constă într-o acțiune în revendicare imobiliară pe calea

dreptului comun, obiect diferit de cel al unei contestații formulate în

temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Mai

mult, în litigiile menționate, nici părțile nu sunt aceleași,

întrucât în litigiile privind Legea nr. 10/2001, M.N.A. s-a judecat cu

Municipiul București, iar în acțiunea în revendicare s-a judecat nu

numai cu Municipiul București, dar și cu T.V. (fostă I.) și G.S.

Așadar,

în speță nu este îndeplinită condiția esențială pentru

formularea unei cereri de revizuire, respectiv existența triplei identități

de părți, obiect și cauză, de vreme ce litigiile menționate, la

capătul cărora s-au pronunțat hotărâri pretins contradictorii, au obiecte

și părți diferite.

În ceea

ce privește condițiile privind exercitarea retractului litigios,

acestea nu pot face obiectul analizei instanței într-o cerere de

revizuire, în raport de dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ.

dezbaterile fiind limitate la îndeplinirea cerințelor legale pentru

formularea căii de atac, întemeiate, în speță, pe art. 322 pct. 7 C. proc.

civ.

Față

de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct.

7 C. proc. civ. urmează să respingă cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, cererile de revizuire formulate de revizuenții G.S. și T. (fostă I.)

V. împotriva Deciziei nr. 1083/R din 17 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția

a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 mai 2015.