ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1127/2015

Asupra cauzei de fața,

constată următoarele:

La data de 15 iulie 2014 au formulat

cereri de revizuire, revizuenții G.S. și T. (fostă l.) V., întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865, solicitând anularea Deciziei

civile nr. 1083 din 17 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă, în Dosarul nr. 2251/3/2012.

Revizuenții au

invocat că hotărârea menționată este contradictorie cu sentința civila nr. 24

din 10 ianuarie 2007 a Tribunalului București, secția a XII-a civilă, și cu

sentința civilă nr. 1586 din 29 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul

București, secția a IV-a civilă.

În motivarea

cererii s-a arătat, în esență, că deși M.N.A. a obținut măsuri reparatorii în

echivalent pentru imobilul preluat abuziv, prin hotărâre judecătorească irevocabilă,

conform legilor speciale, totuși a formulat o acțiune în revendicare pe calea

dreptului comun unde a obținut și retrocedarea în natură a imobilului.

Hotărârea obținută în litigiul privind revendicarea, ca urmare a exercitării

retractului litigios, urmărește același lucru ca și în litigiul privind

acordarea măsurilor reparatorii. Practic, se ajunge la o încălcare a puterii de

lucru judecat, deoarece fostul proprietar a încercat obținerea retrocedării

imobilului, în natură, pe căi procesuale diferite, dobândind, astfel, două

măsuri de reparație pentru același bun imobil, preluat de regimul comunist

Este

adevărat că revizuenții au invocat în drept și alte două motive de revizuire,

respectiv cele întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ.,

însă pentru aceste motive este competentă material să judece litigiul Curtea de

Apel București,

Dealtfel, prin

Decizia civilă nr. 251 din 23 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, a respins cererea de revizuire barată pe art. 322 pct. 2 și 5 C.

proc. civ. și a declinat competența de soluționare în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru cererea întemeiata pe art. 322 pct, 7 C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta

Curte este competentă să soluționeze cererea revizuenților în limitele

stabilite de lege.

Cererile de

revizuire sunt nefondate.

Examinând

susținerile revizuentului, Înalta Curte reține, în raport de dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ. din 1865, că hotărârile invocate, deși sunt irevocabile și

vizează fondul cauzei, nu sunt potrivnice.

Potrivit

dispozițiilor legale ce reglementează calea de atac a revizuirii, pentru

contrarietate de hotărâri trebuie întrunite cumulativ mai multe condiții:

existența unor hotărâri judecătorești irevocabile, hotărârile să fie pronunțate

de instanțe care fac parte din sistemul judiciar; hotărârile judecătorești să

fie potrivnice; existența triplei identități de părți, obiect și cauză.

În doctrină și

jurisprudență s-a apreciat că această ultimă condiție este fundamentală,

întrucât finalitatea revizuirii este aceea de a remedia erorile determinate de

nesocotirea principiului autorității de lucru judecat.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin cererea de chemare

în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data

de 08 iunie 2006, reclamantul M.N.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Municipiul București prin primarul general și l.V., să se constate că imobilul

situat în București, sector 1 a trecut în mod abuziv în proprietatea statului

și pe cale de consecință, nevalabilitatea titlului stolului cu privire la acest

imobil, precum și să fie obligată pârâta, persoană fizică, să îi lase în

deplină proprietate și liniștita posesie apartamentul din imobilul situat în

București, sector 1, apartament pe care îl deține în baza contractului de vânzare

cumpărare din 03 octombrie 1997.

După mai multe

cicluri procesuale se pronunță sentința civilă nr. 20638 din 18 noiembrie 2011

pronunțată de judecătoria sectorului 1 București în Dosarul nr. 18801/299/2006*,

prin care s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M.N.A., în

contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin primarul general, I.V., G.S.,

ca neîntemeiată; s-a respins cererea de chemare în garanție ca rămasă fără

obiect; a fost obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 2000 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată.

În rejudecare,

prin Decizia civilă nr. 175/A din 12 februarie 2914, Tribunalul București, secția

a III-a civilă, a respins cererea de exercitare a retracta lui litigios, ca

neîntemeiată și a respins apelul formulat de apelantul-reclamant, ca nefondat.

Prin Decizia

civilă nr. 1083/R din 17 iunie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, a admis recursul formulat de recurentul reclamant M.N.A., împotriva Deciziei

civile nr. 175A din 12 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul București,

secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 2251/3/2012*, în contradictoriu cu

intimații pârâți G.S., l.V. și Municipiul București prin primarul general și a

modificat în tot decizia recurata.

A admis

apelul formulat de reclamantul M.N.A. împotriva sentinței civile nr. 20638 din 18

noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București.

A

constatat exercitat și intervenit retractul litigios opus de reclamant în

contra pârâtului G.S., ca urmare a vânzării către acesta de către pârâta l.V. a

dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București, sector 1, prin

contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 16 ianuarie 2008.

A

constatat că reclamantul a consemnat suma de 100.224,50 lei, reprezentând

prețul de vânzare, spezele contractului și dobânda, în contul B.E.J.A. D. și D.

și a dispus eliberarea sumei astfel consemnate căîre pârâtul G.S.

A

obligat pe pârâtul G.S. să lase în

deplină proprietate și posesie reclamantului imobilul situat în București,

sector 1 și, a trimis spre rejudecare cererea de chemare în garanție formulată

de pârâtul G.S., respingând cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de

j udecată.

Această

din urmă decizie a fost atacată de către revizuenți susținând că este

contradictorie cu sentința civila nr. 24 din 10 ianuarie 2007 a Tribunalului

București, secția a Vl-a civilă și cu sentința civilă nr. 1586 din 29 noiembrie

2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Analizând

cele două hotărâri ale tribunalului, Înalta Curte constată că prin sentința

civilă nr. 1586 din 29 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București,

secția a IV-a civilă, s-a respins contestația formulată de eontestatorul M.N.A.

în contradictoriu cu intimatul Municipiul București. Prin această hotărâre s~a

menținut Dispoziția din 20 iulie 2007 emisă de Municipiul București, în temeiul

Legii nr. 10/2001, prin care con testatorului i s-au acordat măsuri reparatorii

în echivalent pentru apartamentul situat în București, sector 1.

Prin

sentința civilă nr. 24 din 10 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul

București, secția a X-a civilă, s-a respins contestația formulată de

eontestatorul M.N.A. în contradictoriu cu intimatul Municipiul București. Prin

această hotărâre s-a menținut Dispoziția din 20 iulie 2006 emisă de Municipiul

București, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care contestatorului i s-au

acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru apartamentul situat în

București, sector 1.

Prin

hotărârile pronunțate de Tribunalul București, au fost menținute de instanță

măsurile reparatorii obținute de M.N.A. pentru imobilul situat în sector 1

București, în temeiul Legii nr. 10/2001.

Or,

obiectul procesului la capătul căruia s-a pronunțat decizia atacată cu

revizuire constă într-o acțiune în revendicare imobiliară,pe calea dreptului

comun, obiect diferit de cel al unei contestații formulate în temeiul art. 26

din Legea nr. 10/2001.

Mai

mult, în litigiile menționate, nici părțile nu sunt aceleași, întrucât în

litigiile privind Legea nr. 10/2001, M.N.A. s-a judecat cu Municipiul

București, iar în acțiunea în revendicare s-a judecat nu numai cu Municipiul

București, dar și cu T.V. (fostă l.) și G.S.

Așadar,

în speța nu este îndeplinita condiția esențială pentru formularea unei cereri

de revizuire, respectiv existența triplei identități de părți, obiect și cauză,

de vreme ce litigiile menționate, la capătul cărora s-au pronunțat hotărâri

pretins contradictorii, au obiecte și părți diferite.

În ceea

ce privește condițiile privind exercitarea retractului litigios, acestea nu pot

face obiectul analizei instanței într-o cerere de revizuire, în raport de

dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile fiind limitate la

îndeplinirea cerințelor legale pentru formularea caii de atac, întemeiate, în

speță, pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Față de

aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. urmează să respingă cererea de revizuire, ca nefondata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

cererile de revizuire formulate de revizuenții G.S. și T. (fostă l.) V.

împotriva Deciziei nr. 1083/R din 17 iunie 2014 a Curții de Apei București,

secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 mai 2015.