ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 398/2014

Deliberând

asupra apelului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 263/PI

din 30 iulie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art 459 C.

proc. pen., a respins cererea de revizuire formulată de petentul C.S.,

împotriva sentinței penale nr. 191 din 19 iunie 2014 pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara în Dosarul nr. 746/59/2014, ca inadmisibilă.

În temeiul art.

275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul la 50 lei cheltuielile

judiciare avansate.

Pentru a

pronunța această sentință Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a reținut că

prin sentința penală nr. 191 din data de 19 iunie 2014 pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara în Dosar nr. 746/59/2014, în baza art. 459 C. proc. pen. s-a

respins cererea de revizuire formulată de petentul C.S. împotriva sentinței

penale nr. 108/PI din 10 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara

în Dosarul nr. 311/59/2014.

În baza art.

275 alin. (2) Noul C. proc. pen. a fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli

judiciare față de stat.

Pentru a hotărî

astfel Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 108/PI din 10 aprilie 2014,

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 311/59/2014, în baza art.

452 și urm. C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire a sentinței

penale nr. 49/PI din 10 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara

în Dosar nr. 26/59/2014 și în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost

obligat petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță la data

de 11 martie 2014 sub nr. Dosar nr. 311/59/2014, petentul C.S. a solicitat

revizuirea sentinței penale nr. 49/PI din 10 februarie 2014 pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 26/59/2014, întrucât aceasta a fost

pronunțată abuziv și trimiterea dosarului la București pentru o soluționare

clară și corectă.

Analizând

actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Prin sentința

penală nr. 49/PI din 10 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara

în Dosar nr. 26/59/2014, în baza art. 3 din Legea nr. 255/2013 raportat la art.

284 alin. (5) C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă, cererea de anulare

a amenzii judiciare formulată de petentul C.S., iar în baza art. 275 alin. (2)

C. proc. pen. petentul a fost obligat să plătească starului suma de 50 lei,

cheltuielile judiciare.

Pentru hotărî

astfel, Curtea de reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei

instanțe la data de 09 ianuarie 2014, sub nr. 26/59/2014, numitul C.S. a

solicitat să fie exonerat de la plata amenzii judiciare în cuantum de 100 lei

care i-a fost aplicată de instanță cu ocazia soluționării Dosarului nr.

771/59/2013.

Din verificarea

încheierilor de ședință și a sentinței nr. 275/PI din 14 noiembrie 2013 (depuse

în copie la acest dosar) a rezultat că petiționarul nu a fost sancționat cu

amendă judiciară, situație în care cererea de anulare a amenzii este lipsită de

interes, astfel că a fost respinsă ca inadmisibilă.

Cazurile de

revizuire a hotărârilor judecătorești definitive sunt expres prevăzute de art.

453 C. proc. pen., instanța constatând că motivele invocate de petent nu se

regăsesc în aceste dispoziții legale.

Pe de altă

parte, reținând faptul că petentul nu a fost sancționat cu amendă judiciară în Dosarul

nr. 711/59/2013, iar soluția dispusă prin sentința penală nr. 49/PI din 10

februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara este temeinică și legală, a fost

respinsă cererea de revizuire formulată de petentul C.S.

Împotriva acestei

sentințe penale a formulat cerere de revizuire revizuentul C.S., arătând că

este nemulțumit de soluția adoptată, cauza nefiind soluționată în mod corect.

Examinând

sentința penală a cărei revizuire se solicită, instanța a constatat că, cererea

de revizuire formulată de petentul C.S. nu este fondată, iar raportat la

obiectul sentinței penale atacate, apare chiar inadmisibilă.

Așa cum se

poate observa, hotărârea inițială, respectiv prin sentința penală nr. 49/PI din

10 februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara s-a soluționat o cerere de anulare

a unei amenzi judiciare formulată de petentul C.S., care s-a respins ca fiind

inadmisibilă întrucât petentul nu a fost sancționat de către instanța de

judecată cu amendă judiciară.

Printr-o altă

hotărâre, respectiv sentința penală nr. 108/PI din 10 aprilie 2014 s-a

soluționat cererea de revizuire a sentinței penale nr. 49/PI din 10 februarie

2014 a Curții de Apel Timișoara, în sensul respingerii acesteia, întrucât s-a

apreciat că nu există nici un caz de revizuire prevăzut de lege.

Cererea de

revizuire vizează această sentință penală (nr. 108/PI din 10 aprilie 2014), iar

prin prisma acestui fapt, cererea de revizuire formulată în prezentul dosar

apare ca inadmisibilă întrucât o hotărâre prin care s-a soluționat o cerere de

revizuire nu poate fi revizuită, cu atât mai mult că sentința inițială (nr.

49/PI din 10 februarie 2014) nu vizează soluționarea unei acțiuni penale pe

fond, prin care să se fi dispus condamnarea, achitarea sau încetarea procesului

penal al vreunei persoane.

Atât doctrina

cât și practica judiciară sunt unanime în sensul că o cerere de revizuire poate

fi analizată pe fond doar în aceste situații când hotărârea care se dorește a

fi revizuită soluționează fondul unei acțiuni penale, așa cum s-a arătat mai

sus, iar în celelalte situații ea este inadmisibilă.

Mai mult decât

atât, așa cum a fost descris și mai sus, de altfel petentul nu a fost

sancționat cu amendă penală, astfel că cererea de revizuire apare a fi și

nefondată, motivele arătate de petent fiind extrem de generale și nu se

încadrează în nici unul din motivele expres prevăzute de legea procesual penală

la art. 453 C. proc. pen.

Pentru toate

aceste considerente, în baza art. 459 C. proc. pen. s-a respins cererea de

revizuire formulată de petentul C.S. împotriva sentinței penale nr. 108/PI din

10 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr.

311/59/2014.

În baza art.

275 alin. (2) Noul C. proc. pen. a fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli

judiciare față de stat.

Împotriva acestei

sentințe (sentința nr. 191 din data de 19 iunie 2014 pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara în Dosar nr. 746/59/2014) petentul a formulat cerere de

revizuire.

Analizând

cererea formulată, Curtea constată că nu sunt întrunite dispozițiile art. 459 C.

proc. pen.

Astfel, din

dispozițiile art. 452 și art. 453 C. proc. pen., rezultă că revizuirea este o

cale extraordinară de atac, iar prin folosirea acestei căi se pot înlătura

erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre

judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor

împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și

adevărul.

Din aceleași

texte de lege rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor

în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt.

Fiind o cale

extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate

de art. 452 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute expres de art. 453

C. proc. pen., numai pentru aceste cazuri putându-se reexamina în fapt cauza

penală.

Potrivit art.

459 C. proc. pen., în etapa admisibilității în principiu, instanța examinează

dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă cererea este făcută

de o persoană care are calitatea procesuală prevăzută de lege, dacă cererea

este motivată și dacă motivul pe care se sprijină este din cele prevăzute de

art. 453 C. proc. pen., dacă faptele sau mijloacele de probă nu au fost

prezentate printr-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată

definitiv, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată

cererea conduc la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit

revizuirea.

Efectuând

examenul potrivit art. 459 C. proc. pen., instanța a constatat că în cauză

petentul a formulat cerere, solicitând revizuirea unei hotărâri ce nu

îndeplinește condițiile prevăzute de art. 452 C. proc. pen., referitoare la

faptul că hotărârea trebuie să conțină o rezolvare a fondului, în sensul

examinării problemei existenței faptei și vinovăției inculpatului, finalizată

printr-o soluție de condamnare a inculpatului, achitare sau încetare a

procesului penal. Totodată, petentul nu a invocat motive dintre cele prevăzute

în art. 453 C. proc. pen., și nici nu a formulat critici susceptibile de a fi

încadrate în cazurile prevăzute de acest text.

Împotriva sentinței

penale nr. 263/PI din 30 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

penală, a formulat apel inculpatul C.S. solicitând casarea hotărârii întrucât

este eronată și pronunțată sub presiune.

Examinând

apelul declarat de revizuentul C.S., în baza actelor și lucrărilor de la dosar

și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este

inadmisibil, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:

Revizuentul a

declarat apel împotriva unei hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția

penală, hotărâre care conform C. proc. pen. este definitivă.

Văzând faptul

că legislația penală nu prevede posibilitatea declarării unei căi de atac

împotriva unei decizii definitive, Înalta Curte reține că inadmisibilitatea

reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate

în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și

în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale

procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Dând eficiență

principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor

de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul

acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv

exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al

căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice

identice.

O hotărâre

judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de

lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot

exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional,

dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de

atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea

acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea

unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al

principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din

acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordine de drept.

Pentru cele ce

preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil apelul declarat de revizuentul C.S.

împotriva sentinței penale nr. 263/PI din 30 iulie 2014 pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara, secția penală.

Va obliga

apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil apelul declarat de revizuentul C.S. împotriva sentinței penale nr.

263/PI din 30 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă

apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 26 noiembrie 2014.