ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 398/2014

Deliberând asupra apelului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 263/PI din 30 iulie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art 459 C. proc. pen., a respins cererea de revizuire formulată de petentul C.S., împotriva sentinței penale nr. 191 din 19 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 746/59/2014, ca inadmisibilă. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul la 50 lei cheltuielile judiciare avansate. Pentru a pronunța această sentință Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a reținut că prin sentința penală nr. 191 din data de 19 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 746/59/2014, în baza art. 459 C. proc.

pen. s-a respins cererea de revizuire formulată de petentul C.S. împotriva sentinței penale nr. 108/PI din 10 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 311/59/2014. În baza art. 275 alin. (2) Noul C. proc. pen. a fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat. Pentru a hotărî astfel Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 108/PI din 10 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 311/59/2014, în baza art. 452 și urm. C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 49/PI din 10 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 26/59/2014 și în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

a fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță la data de 11 martie 2014 sub nr. Dosar nr. 311/59/2014, petentul C.S. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 49/PI din 10 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 26/59/2014, întrucât aceasta a fost pronunțată abuziv și trimiterea dosarului la București pentru o soluționare clară și corectă. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 49/PI din 10 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 26/59/2014, în baza art. 3 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 284 alin. (5) C. proc.

pen. a fost respinsă ca inadmisibilă, cererea de anulare a amenzii judiciare formulată de petentul C.S., iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. petentul a fost obligat să plătească starului suma de 50 lei, cheltuielile judiciare. Pentru hotărî astfel, Curtea de reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09 ianuarie 2014, sub nr. 26/59/2014, numitul C.S. a solicitat să fie exonerat de la plata amenzii judiciare în cuantum de 100 lei care i-a fost aplicată de instanță cu ocazia soluționării Dosarului nr. 771/59/2013. Din verificarea încheierilor de ședință și a sentinței nr. 275/PI din 14 noiembrie 2013 (depuse în copie la acest dosar) a rezultat că petiționarul nu a fost sancționat cu amendă judiciară, situație în care cererea de anulare a amenzii este lipsită de interes, astfel că a fost respinsă ca inadmisibilă.

Cazurile de revizuire a hotărârilor judecătorești definitive sunt expres prevăzute de art. 453 C. proc. pen., instanța constatând că motivele invocate de petent nu se regăsesc în aceste dispoziții legale. Pe de altă parte, reținând faptul că petentul nu a fost sancționat cu amendă judiciară în Dosarul nr. 711/59/2013, iar soluția dispusă prin sentința penală nr. 49/PI din 10 februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara este temeinică și legală, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de petentul C.S. Împotriva acestei sentințe penale a formulat cerere de revizuire revizuentul C.S., arătând că este nemulțumit de soluția adoptată, cauza nefiind soluționată în mod corect. Examinând sentința penală a cărei revizuire se solicită, instanța a constatat că, cererea de revizuire formulată de petentul C.S.

nu este fondată, iar raportat la obiectul sentinței penale atacate, apare chiar inadmisibilă. Așa cum se poate observa, hotărârea inițială, respectiv prin sentința penală nr. 49/PI din 10 februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara s-a soluționat o cerere de anulare a unei amenzi judiciare formulată de petentul C.S., care s-a respins ca fiind inadmisibilă întrucât petentul nu a fost sancționat de către instanța de judecată cu amendă judiciară. Printr-o altă hotărâre, respectiv sentința penală nr. 108/PI din 10 aprilie 2014 s-a soluționat cererea de revizuire a sentinței penale nr. 49/PI din 10 februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, în sensul respingerii acesteia, întrucât s-a apreciat că nu există nici un caz de revizuire prevăzut de lege.

Cererea de revizuire vizează această sentință penală (nr. 108/PI din 10 aprilie 2014), iar prin prisma acestui fapt, cererea de revizuire formulată în prezentul dosar apare ca inadmisibilă întrucât o hotărâre prin care s-a soluționat o cerere de revizuire nu poate fi revizuită, cu atât mai mult că sentința inițială (nr. 49/PI din 10 februarie 2014) nu vizează soluționarea unei acțiuni penale pe fond, prin care să se fi dispus condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal al vreunei persoane. Atât doctrina cât și practica judiciară sunt unanime în sensul că o cerere de revizuire poate fi analizată pe fond doar în aceste situații când hotărârea care se dorește a fi revizuită soluționează fondul unei acțiuni penale, așa cum s-a arătat mai sus, iar în celelalte situații ea este inadmisibilă.

Mai mult decât atât, așa cum a fost descris și mai sus, de altfel petentul nu a fost sancționat cu amendă penală, astfel că cererea de revizuire apare a fi și nefondată, motivele arătate de petent fiind extrem de generale și nu se încadrează în nici unul din motivele expres prevăzute de legea procesual penală la art. 453 C. proc. pen. Pentru toate aceste considerente, în baza art. 459 C. proc. pen. s-a respins cererea de revizuire formulată de petentul C.S. împotriva sentinței penale nr. 108/PI din 10 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 311/59/2014. În baza art. 275 alin. (2) Noul C. proc. pen. a fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Împotriva acestei sentințe (sentința nr. 191 din data de 19 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 746/59/2014) petentul a formulat cerere de revizuire. Analizând cererea formulată, Curtea constată că nu sunt întrunite dispozițiile art. 459 C. proc. pen. Astfel, din dispozițiile art. 452 și art. 453 C. proc. pen., rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar prin folosirea acestei căi se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Din aceleași texte de lege rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute expres de art. 453 C. proc. pen., numai pentru aceste cazuri putându-se reexamina în fapt cauza penală. Potrivit art. 459 C. proc. pen., în etapa admisibilității în principiu, instanța examinează dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă cererea este făcută de o persoană care are calitatea procesuală prevăzută de lege, dacă cererea este motivată și dacă motivul pe care se sprijină este din cele prevăzute de art. 453 C. proc. pen., dacă faptele sau mijloacele de probă nu au fost prezentate printr-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Efectuând examenul potrivit art. 459 C. proc. pen., instanța a constatat că în cauză petentul a formulat cerere, solicitând revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 452 C. proc. pen., referitoare la faptul că hotărârea trebuie să conțină o rezolvare a fondului, în sensul examinării problemei existenței faptei și vinovăției inculpatului, finalizată printr-o soluție de condamnare a inculpatului, achitare sau încetare a procesului penal. Totodată, petentul nu a invocat motive dintre cele prevăzute în art. 453 C. proc. pen., și nici nu a formulat critici susceptibile de a fi încadrate în cazurile prevăzute de acest text. Împotriva sentinței penale nr. 263/PI din 30 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a formulat apel inculpatul C.S.

solicitând casarea hotărârii întrucât este eronată și pronunțată sub presiune. Examinând apelul declarat de revizuentul C.S., în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente: Revizuentul a declarat apel împotriva unei hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, hotărâre care conform C. proc. pen. este definitivă. Văzând faptul că legislația penală nu prevede posibilitatea declarării unei căi de atac împotriva unei decizii definitive, Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordine de drept. Pentru cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil apelul declarat de revizuentul C.S. împotriva sentinței penale nr. 263/PI din 30 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală. Va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil apelul declarat de revizuentul C.S. împotriva sentinței penale nr. 263/PI din 30 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală. Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2014.