ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 398/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 398/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând
asupra apelului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 263/PI
din 30 iulie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art 459 C.
proc. pen., a respins cererea de revizuire formulată de petentul C.S.,
împotriva sentinței penale nr. 191 din 19 iunie 2014 pronunțată de Curtea de
Apel Timișoara în Dosarul nr. 746/59/2014, ca inadmisibilă.
În temeiul art.
275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul la 50 lei cheltuielile
judiciare avansate.
Pentru a
pronunța această sentință Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a reținut că
prin sentința penală nr. 191 din data de 19 iunie 2014 pronunțată de Curtea de
Apel Timișoara în Dosar nr. 746/59/2014, în baza art. 459 C. proc. pen. s-a
respins cererea de revizuire formulată de petentul C.S. împotriva sentinței
penale nr. 108/PI din 10 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara
în Dosarul nr. 311/59/2014.
În baza art.
275 alin. (2) Noul C. proc. pen. a fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli
judiciare față de stat.
Pentru a hotărî
astfel Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 108/PI din 10 aprilie 2014,
pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 311/59/2014, în baza art.
452 și urm. C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire a sentinței
penale nr. 49/PI din 10 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara
în Dosar nr. 26/59/2014 și în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost
obligat petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî
astfel, Curtea a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță la data
de 11 martie 2014 sub nr. Dosar nr. 311/59/2014, petentul C.S. a solicitat
revizuirea sentinței penale nr. 49/PI din 10 februarie 2014 pronunțată de
Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 26/59/2014, întrucât aceasta a fost
pronunțată abuziv și trimiterea dosarului la București pentru o soluționare
clară și corectă.
Analizând
actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința
penală nr. 49/PI din 10 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara
în Dosar nr. 26/59/2014, în baza art. 3 din Legea nr. 255/2013 raportat la art.
284 alin. (5) C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă, cererea de anulare
a amenzii judiciare formulată de petentul C.S., iar în baza art. 275 alin. (2)
C. proc. pen. petentul a fost obligat să plătească starului suma de 50 lei,
cheltuielile judiciare.
Pentru hotărî
astfel, Curtea de reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei
instanțe la data de 09 ianuarie 2014, sub nr. 26/59/2014, numitul C.S. a
solicitat să fie exonerat de la plata amenzii judiciare în cuantum de 100 lei
care i-a fost aplicată de instanță cu ocazia soluționării Dosarului nr.
771/59/2013.
Din verificarea
încheierilor de ședință și a sentinței nr. 275/PI din 14 noiembrie 2013 (depuse
în copie la acest dosar) a rezultat că petiționarul nu a fost sancționat cu
amendă judiciară, situație în care cererea de anulare a amenzii este lipsită de
interes, astfel că a fost respinsă ca inadmisibilă.
Cazurile de
revizuire a hotărârilor judecătorești definitive sunt expres prevăzute de art.
453 C. proc. pen., instanța constatând că motivele invocate de petent nu se
regăsesc în aceste dispoziții legale.
Pe de altă
parte, reținând faptul că petentul nu a fost sancționat cu amendă judiciară în Dosarul
nr. 711/59/2013, iar soluția dispusă prin sentința penală nr. 49/PI din 10
februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara este temeinică și legală, a fost
respinsă cererea de revizuire formulată de petentul C.S.
Împotriva acestei
sentințe penale a formulat cerere de revizuire revizuentul C.S., arătând că
este nemulțumit de soluția adoptată, cauza nefiind soluționată în mod corect.
Examinând
sentința penală a cărei revizuire se solicită, instanța a constatat că, cererea
de revizuire formulată de petentul C.S. nu este fondată, iar raportat la
obiectul sentinței penale atacate, apare chiar inadmisibilă.
Așa cum se
poate observa, hotărârea inițială, respectiv prin sentința penală nr. 49/PI din
10 februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara s-a soluționat o cerere de anulare
a unei amenzi judiciare formulată de petentul C.S., care s-a respins ca fiind
inadmisibilă întrucât petentul nu a fost sancționat de către instanța de
judecată cu amendă judiciară.
Printr-o altă
hotărâre, respectiv sentința penală nr. 108/PI din 10 aprilie 2014 s-a
soluționat cererea de revizuire a sentinței penale nr. 49/PI din 10 februarie
2014 a Curții de Apel Timișoara, în sensul respingerii acesteia, întrucât s-a
apreciat că nu există nici un caz de revizuire prevăzut de lege.
Cererea de
revizuire vizează această sentință penală (nr. 108/PI din 10 aprilie 2014), iar
prin prisma acestui fapt, cererea de revizuire formulată în prezentul dosar
apare ca inadmisibilă întrucât o hotărâre prin care s-a soluționat o cerere de
revizuire nu poate fi revizuită, cu atât mai mult că sentința inițială (nr.
49/PI din 10 februarie 2014) nu vizează soluționarea unei acțiuni penale pe
fond, prin care să se fi dispus condamnarea, achitarea sau încetarea procesului
penal al vreunei persoane.
Atât doctrina
cât și practica judiciară sunt unanime în sensul că o cerere de revizuire poate
fi analizată pe fond doar în aceste situații când hotărârea care se dorește a
fi revizuită soluționează fondul unei acțiuni penale, așa cum s-a arătat mai
sus, iar în celelalte situații ea este inadmisibilă.
Mai mult decât
atât, așa cum a fost descris și mai sus, de altfel petentul nu a fost
sancționat cu amendă penală, astfel că cererea de revizuire apare a fi și
nefondată, motivele arătate de petent fiind extrem de generale și nu se
încadrează în nici unul din motivele expres prevăzute de legea procesual penală
la art. 453 C. proc. pen.
Pentru toate
aceste considerente, în baza art. 459 C. proc. pen. s-a respins cererea de
revizuire formulată de petentul C.S. împotriva sentinței penale nr. 108/PI din
10 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr.
311/59/2014.
În baza art.
275 alin. (2) Noul C. proc. pen. a fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli
judiciare față de stat.
Împotriva acestei
sentințe (sentința nr. 191 din data de 19 iunie 2014 pronunțată de Curtea de
Apel Timișoara în Dosar nr. 746/59/2014) petentul a formulat cerere de
revizuire.
Analizând
cererea formulată, Curtea constată că nu sunt întrunite dispozițiile art. 459 C.
proc. pen.
Astfel, din
dispozițiile art. 452 și art. 453 C. proc. pen., rezultă că revizuirea este o
cale extraordinară de atac, iar prin folosirea acestei căi se pot înlătura
erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre
judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor
împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și
adevărul.
Din aceleași
texte de lege rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor
în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt.
Fiind o cale
extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate
de art. 452 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute expres de art. 453
C. proc. pen., numai pentru aceste cazuri putându-se reexamina în fapt cauza
penală.
Potrivit art.
459 C. proc. pen., în etapa admisibilității în principiu, instanța examinează
dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă cererea este făcută
de o persoană care are calitatea procesuală prevăzută de lege, dacă cererea
este motivată și dacă motivul pe care se sprijină este din cele prevăzute de
art. 453 C. proc. pen., dacă faptele sau mijloacele de probă nu au fost
prezentate printr-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată
definitiv, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată
cererea conduc la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit
revizuirea.
Efectuând
examenul potrivit art. 459 C. proc. pen., instanța a constatat că în cauză
petentul a formulat cerere, solicitând revizuirea unei hotărâri ce nu
îndeplinește condițiile prevăzute de art. 452 C. proc. pen., referitoare la
faptul că hotărârea trebuie să conțină o rezolvare a fondului, în sensul
examinării problemei existenței faptei și vinovăției inculpatului, finalizată
printr-o soluție de condamnare a inculpatului, achitare sau încetare a
procesului penal. Totodată, petentul nu a invocat motive dintre cele prevăzute
în art. 453 C. proc. pen., și nici nu a formulat critici susceptibile de a fi
încadrate în cazurile prevăzute de acest text.
Împotriva sentinței
penale nr. 263/PI din 30 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția
penală, a formulat apel inculpatul C.S. solicitând casarea hotărârii întrucât
este eronată și pronunțată sub presiune.
Examinând
apelul declarat de revizuentul C.S., în baza actelor și lucrărilor de la dosar
și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este
inadmisibil, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Revizuentul a
declarat apel împotriva unei hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția
penală, hotărâre care conform C. proc. pen. este definitivă.
Văzând faptul
că legislația penală nu prevede posibilitatea declarării unei căi de atac
împotriva unei decizii definitive, Înalta Curte reține că inadmisibilitatea
reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate
în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și
în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale
procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Dând eficiență
principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor
de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul
acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv
exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului
și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al
căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice
identice.
O hotărâre
judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de
lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot
exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional,
dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de
atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea
acestora se realizează în condițiile legii.
Recunoașterea
unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală
constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al
principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din
acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordine de drept.
Pentru cele ce
preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil apelul declarat de revizuentul C.S.
împotriva sentinței penale nr. 263/PI din 30 iulie 2014 pronunțată de Curtea de
Apel Timișoara, secția penală.
Va obliga
apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca
inadmisibil apelul declarat de revizuentul C.S. împotriva sentinței penale nr.
263/PI din 30 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă
apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 26 noiembrie 2014.