ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4657/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 2328/2/2013, la data de 26 martie 2013, reclamantul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat în contradictoriu cu pârâta Ministerului Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contracte Phare, suspendarea executării procesului-verbal din 04 februarie 2013 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare privind proiectul FT RO2007/19343 ianuarie 01 (RO 2007/IB/JH/01) "Unification of the jurisprudence of courts and presecutor offices in Romania" emis de Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, până la soluționarea contestației sau până la pronunțarea instanței asupra legalității acestui titlu de creanță.

În motivarea acțiunii, a arătat reclamantă că, prin procesul-verbal din 04 februarie 2013 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare privind proiectul FT RO2007/19343 ianuarie 01 (RO 2007/IB/JH/01) "Unification of the jurisprudence of courts and presecutor offices in Romania" emis de Oficiul de Plăți și Contractare PHARE s-a stabilit în sarcina Consiliului Superior al Magistraturii obligația de a restitui Autorității Contractante suma de 8.476,06 euro reprezentând cheltuială declarată neeligibilă ca urmare a neîndeplinirii indicatorilor prin proiectul finanțat prin Facilitatea de Tranziție RO 2007/19343 ianuarie 01. În cuprinsul procesului-verbal, s-a reținut că, pentru o parte din activitățile prevăzute în contractul de twinning RO 2007-IB/JH din 01 a se realiza, nu a fost atins numărul minim de participanți stabilit ca rezultat al activității.

De asemenea, s-a menționat că proiectul în cauză nu a mai fost verificat de OPCP cu privire la modul de utilizare a fondurilor europene acordate prin Facilitatea de Tranziție. A menționat reclamanta că împotriva procesului-verbal a formulat contestație, în temeiul art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011. Invocând dispozițiile art. 50 din același act normativ, reclamanta a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la existența unui caz bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, și prevenirea unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, susținând existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Prin Sentința nr. 1765 din 31 mai 2013, Curtea de Apel București a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul art. 50 din O.U.G. nr. 66/2001 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 a dispus suspendarea executării actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare din data de 4 februarie 2013 privind Proiectul FT RO2007/19343 ianuarie 01 emis de MFP -OPC PHARE, până la pronunțarea instanței de fond. Instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și pagubei iminente.

În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, Curtea a constatat că autoritatea emitentă a actului litigios a stabilit suma de 8.476,06 euro în sarcina de plată a CSM, pornind de la premisa că la activitățile de formare trebuiau să participe 60 de judecători în cazul activităților III.2.1, III.2.2 și III.2.3, 300 de magistrați în cazul activității III.2.4 și 600 de magistrați în cazul activității IV.1.2.

Cu privire la activitatea III.2.4, s-a reținut că partea reclamantă nu și-a asumat un angajament ferm de participare efectivă a 300 de magistrați, ci condiția contractuală privește organizarea a 7 campanii de diseminare a informațiilor la care să participe "circa 300 de magistrați", participând ulterior 239. În opinia instanței, în raționamentul emitentului procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare din 04 februarie 2013 rezultă la nivel de aparență existența unui viciu logic, rezultat al greșitei calificări a obligației incumbând în sarcina CSM.

Astfel, s-a apreciat că obligația privind cei "circa 300 de magistrați" ar fi una de rezultat, în sensul de a se asigura participarea efectivă a 300 de magistrați, deși din simpla lectură a textului ea rezultă a fi doar una de mijloace, partea reclamantă urmând a depune toate eforturile pentru a asigura participarea unui număr apropiat de cifra menționată, dar fără a-și lua angajamentul participării efective a 300 de magistrați. Curtea a subliniat că pentru a se putea reține incidența unui caz bine justificat este suficient ca partea interesată să dovedească, potrivit art. 14 alin. (1) rap.

la art. 2 alin. (1) lit. (t) din Legea nr. 554/2004, împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; altfel spus, partea interesată trebuie să dovedească doar o îndoială serioasă în privința legalității, iar nu însăși nelegalitatea actului administrativ, aceasta din urmă făcând obiectul acțiunii în anulare, iar nu al celei de suspendare executare. A apreciat Curtea că față de cele arătate, condiția cazului bine justificat este îndeplinită, căci se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat.

Cât privește cea din urmă condiție impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cea a prevenirii unei pagube iminente, înțelegând prin aceasta prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, Curtea a apreciat-o de asemenea ca fiind îndeplinită. Astfel, după cum a arătat și reclamantă, este de notorietatea insuficiența fondurilor alocate instituțiilor publice, iar o eventuală executare intempestivă a debitului poate fi de natură a perturba activitatea instituției reclamante, cu atât mai mult cu cât suma respectivă rezultă a fi fost deja plătită către partenerul contractual, ea nefiind bugetată către CSM, ci reprezentând cotă din fonduri europene.

2. Cererea de recurs Împotriva Sentinței nr. 1765 din 31 mai 2013 a Curții de Apel București a declarat recurs Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Monitorizare Instrumente Financiare Nerambursabile solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de suspendare. Criticile aduse sentinței recurate vizează, în esență, următoarele aspecte. Instanța de fond nu și-a motivat sentința pronunțată. În opinia recurentului, în conformitate cu prevederile art. 425 din noul C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția arătându-se atât motivele pentru care s-au admis cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Asupra cazului bine justificat, îndeplinirea acestei condiții ar putea fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate. În cazul de față reclamantul nu a dovedit cazul bine justificat care potrivit doctrinei, ar constitui împrejurări de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului atacat. În ceea ce privește susținerile instanței referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, în opinia recurentei nu pot fi reținute, întrucât executarea unei obligații bugetare - din fonduri europene - stabilită prin procesul-verbal contestat nu poate constitui prin ea însăși o pagubă.

Reținerile instanței cu privire la insuficiența fondurilor alocate instituțiilor publice care la o eventuală executare a debitului, poate perturba activitatea instituției reclamante, nu reprezintă argumente care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. În opinia recurentului faptul că suma alocată a fost deja plătită către partenerul contractual nu justifică paguba iminentă reținută de instanța de fond. 3. Procedura de soluționare a recursului 3.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc.

civ. Prin încheierea din 15 iulie 2014 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul recurentului Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Monitorizare Instrumente Financiare Nerambursabile ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4. Cu privire la fondul recursului 4.1 Analiza motivelor de casare invocate Conform celor expuse anterior, reclamantul a învestit instanța, cu o cerere de suspendare a executării procesului-verbal din 04 februarie 2013 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare privind proiectul FT RO2007/19343 ianuarie 01 (RO 2007/IB/JH/01) "Unification of the jurisprudence of courts and presecutor offices in Romania" emis de Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, până la soluționarea contestației sau până la pronunțarea instanței asupra legalității acestui titlu de creanță. Prin sentința ce formează obiectul recursului, instanța s-a pronunțat în sensul admiterii cererii formulată de reclamantul Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul art. 50 din O.U.G.

nr. 66/2001 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 dispunând suspendarea executării actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare din data de 4 februarie 2013 privind Proiectul FT RO2007/19343 ianuarie 01 emis de MFP -OPC PHARE, până la pronunțarea instanței de fond. Faptul că, prin Sentința nr. 827 din 12 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 4893/2/2013, instanța învestită cu acțiunea în anulare, a dispus anularea actului administrativ contestat, reprezintă în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, o împrejurare legată de starea de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Soluția pronunțată de instanța de fond învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ, care formează obiectul cererii de suspendare a executării întemeiate pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 în prezenta cauză, conferă consistență concluziei că este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 15 din Legea nr. 554/2004, a măsurii provizorii de suspendare a executării actului a cărui nelegalitate a fost constată în fond în cadrul acțiunii în anulare. Din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, este necontestat că, prin măsura dispusă de autoritatea publică pârâtă, în ceea ce o privește pe reclamantă, s-a produs o perturbare evidentă a activității acesteia, cu consecințe grave în desfășurarea activității publice. Or, în situația în care această consecință este cauzată de un act administrativ în privința căruia a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea sa, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că se reține îndeplinirea condiției referitoare la prevenirea unei pagube iminente. 4.2. Soluția instanței de recurs Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală, Monitorizare, Instrumente Financiare Nerambursabile împotriva Sentinței nr. 1765 din 31 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 decembrie 2014. Procesat de GGC - NN