ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1605/2017

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 12 iulie 2013, reclamantul Consiliul Superior al Magistraturii, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Instrumente Financiare Nerambursabile, a solicitat anularea Deciziei nr. 162/2013 emisă de pârât și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x din 04 februarie 2013, privind proiectul FT R02007 din 19343 ianuarie 01 (RO 2007/IB/JH/01) "Unification of the jurisprudence of courts and presecutor offices in Romania", emis de Oficiul de Plăți și Contractare Phare.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 827 din 12 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Superior al Magistraturii, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Instrumente Financiare Nerambursabile, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Juridică, și a dispus anularea Deciziei nr. 162/2013, emisă de pârât și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x din 04 februarie 2013, privind proiectul FT RO2007 din 19343 ianuarie 01 (RO2007/IB/JH/01) "Unification of the Jurisprudence of courts and prosecutor offices in Romania", emis de Oficiul de Plăți și Contractare Phare

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 827 din 12.03.2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice (în prezent, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, conform prevederilor O.U.G. nr. 1/2017), a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată. Criticile aduse de recurentul-pârât sentinței atacate vizează, în esență, următoarele aspecte: Contractul de twinning, prin anexele sale, a stabilit rezultatele proiectului prin indicatori numerici. Indicatorii numerici menționați reprezintă, după cum entitatea verificată a menționat, proiecția obiectivului general al proiectului. Neatingerea/neîndeplinirea indicatorilor numerici, astfel cum au fost inițial asumați de către beneficiar (prin cererea de finanțare în baza căreia a fost aprobată finanțarea proiectului), reprezintă, în fapt, neîndeplinirea în totalitate a obiectivului proiectului. Scopul proiectului a fost de prestare servicii, după cum beneficiarul însuși susține, pentru un anumit număr de participanți. În plus, beneficiarul și-a asumat numărul de participanți la seminarii/trainning/campanii de diseminare, inclusiv prin activitățile prevăzute în Anexa I la contractul de finanțare (Activitatea III.2.1, Activitatea III.2.2, Activitatea III.2.3, Activitatea III.2.4, Activitatea IV.1.2 - IV.1.31). Pe cale de consecință, concluzia potrivit căreia obligațiile asumate de intimatul-reclamant ar avea natura unor obligații de diligență, și nu de rezultat, nu pot fi acceptate, fiind în vădită contradicție cu documentația contractuală.

Apărările formulate de intimatul-reclamant Consiliul Superior al Magistraturii Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant Consiliul Superior al Magistraturii a invocat, în principal, excepția nulității recursului, arătând că susținerile formulate de recurent nu se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând argumentele dezvoltate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Procedura de soluționare a recursului Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 octombrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din 8 martie 2017, completul de filtru a respins excepția nulității recursului, invocată de către intimatul-reclamant, a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este neîntemeiat, sentința atacată fiind pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei. Intimatul-reclamant Consiliul Superior al Magistraturii a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Decizia nr. 162/2013, prin care Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Instrumente Financiare Nerambursabile a respins contestația formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x din 04 februarie 2013, privind proiectul FT RO2007 din 19343 ianuarie 01 (RO 2007/IB/JH/0I) "Unification of the jurisprudence of courts and presecutor offices in Romania", emis de Oficiul de Plăți și Contractare Phare, precum și acest din urmă act administrativ. Prin procesul-verbal menționat s-a stabilit în sarcina reclamantului o creanță bugetară de 8.476,06 euro, reprezentând cheltuială declarată neeligibilă ca urmare a neîndeplinirii indicatorilor prin proiectul finanțat prin Facilitatea de Tranziție RO 2007 din 19343 ianuarie 01. În cuprinsul procesului-verbal s-a reținut că, urmare a misiunii de audit desfășurată la sediul OPCP de către Curtea de Conturi - Autoritatea de Audit, conform art. 14 din Legea nr. 94/1992, republicată, coroborat cu art. 13 din Memorandumul de înțelegere dintre România și Comisia Europeană pentru punerea în aplicare a Facilității de Tranziție, a fost întocmit Raportul de audit nr. x din 21.12.2012, prin care s-a reținut neîndeplinirea indicatorilor prevăzuți a se realiza, potrivit prevederilor contractului de twinning RO 2007-IB/JH/01. Astfel, s-a constatat că pentru o parte din activitățile prevăzute a se realiza prin acest contract, nu a fost atins numărul minim de participanți stabilit ca rezultat al activității. Înalta Curte apreciază că aspectele reținute de autoritatea publică pârâtă în cuprinsul actelor administrative atacate, au fost în mod judicios analizate de către prima instanță, care a constatat netemeinicia acestora. La formularea acestei concluzii se are în vedere, în primul rând, faptul că în raportul misiunii de verificare la fața locului, depus de Oficiul de Plăți și Contractare Phare cu adresa din 21 octombrie 2011, nu se fac referiri privind neregularități legate de derularea proiectului, realizarea activităților și a indicatorilor sau eligibilitatea fondurilor europene și de cofinanțare. De asemenea, intimatul-reclamant a fost supus unei misiuni de audit extern, realizată de Comisia Europeană prin intermediul firmei BDA Consult OU, care a verificat în perioada ianuarie - februarie 2011 un eșantion de proiecte, printre care și proiectul RO 2007/IB/JH-01. Auditorii nu au relevat nereguli în realizarea activităților, îndeplinirea obiectivelor proiectului și a indicatorilor acestuia, și nici cu privire la modul de utilizare a fondurilor europene sau de cofinanțare alocate proiectului. În al doilea rând, contrar susținerilor recurentului-pârât și în acord cu judecătorul fondului, se reține că în raport de obiectul contractului și de specificul obiectivelor asumate de către reclamant, realizarea obiectivului proiectului nu este strâns legată de numărul exact de participanți ci de asigurarea sau nu a finalității proiectului. Astfel, potrivit Contractului de twinning RO 2007/IB/JH/01, încheiat la data de 17.06.2009, în anexa III privind bugetul aprobat, sunt prevăzute elementele de cheltuială decontate de Consiliul Superior al Magistraturii prin cofinanțare, constând în cheltuieli de transport, închiriere sală și echipament pentru seminarii, precum și cheltuieli pentru masă, toate aceste cheltuieli fiind achitate de reclamant pentru numărul real de participanți. Conform clauzelor contractuale, partenerii de twinning s-au angajat să livreze servicii și rezultate, și nu un anumit număr de participanți, în contract nefiind stipulat un număr minim de participanți. În acest sens, se constată că numărul de participanți menționat în articolul 3 al Anexei A 1 la contractul de twinning, reprezintă, în fapt, un punct de referință avut în vedere la stabilirea scopului proiectului, fără a se institui o obligație în sarcina beneficiarului proiectului de a asigura un anumit număr de participanți. Or în cauză, proiecțiile reclamantului în privința numărului de participanți au fost realiste, numărul magistraților înscriși să participe la activități fiind mai mare decât cel preconizat. Mai mult, așa cum a reținut prima instanță, toate activitățile asumate de reclamant se întemeiază pe o serie de prezumții (exterioare proiectului), descrise explicit la fiecare tip de activitate și anume, disponibilitatea manifestată de magistrați în vederea adoptării noii metodologii și transmiterii acesteia în calitate de formatori, un interes special și receptivitate din partea magistraților pentru subiectul în cauză și determinarea acestora de a susține metodele de îmbunătățire, un interes special și receptivitate din partea magistraților pentru zonele legislative în discuție și determinarea acestora de a susține activ efortul pentru jurisprudența consistentă și unitară în aceste zone. Împrejurarea că la anumite activități nu au participat toți magistrații care s-au înscris inițial, nu poate fi imputată intimatului-reclamant, având în vedere că partenerii de proiect nu au avut la îndemână mijloace de coerciție pentru a se asigura că persoanele înscrise vor participa efectiv la activitățile organizate în acest context. Această împrejurare nu a afectat însă realizarea obiectului contractului de twinning, ce a constat în furnizarea de servicii de formare, în numărul și calitatea corespunzătoare a acestora, astfel încât, numărul prognozat de magistrați să poată beneficia de serviciile respective. Prin urmare, obligațiile contractuale asumate constând în organizarea, asigurarea cadrului și a tuturor condițiilor pentru atingerea obiectivelor proiectului, au fost îndeplinite de către intimatul-reclamant, aceste obligații având, așa cum a apreciat și instanța de fond, natura unor obligații de diligență și nu de rezultat. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, ca nefondat.