ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4657/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

pronunțată de instanța de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr.

2328/2/2013, la data de 26 martie 2013, reclamantul Consiliul Superior al Magistraturii

a solicitat în contradictoriu cu pârâta Ministerului Finanțelor Publice -

Oficiul de Plăți și Contracte Phare, suspendarea executării procesului-verbal

din 04 februarie 2013 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței

bugetare privind proiectul FT RO2007/19343 ianuarie 01 (RO 2007/IB/JH/01)

"Unification of the jurisprudence of courts and presecutor offices in

Romania" emis de Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, până la

soluționarea contestației sau până la pronunțarea instanței asupra legalității

acestui titlu de creanță.

În motivarea

acțiunii, a arătat reclamantă că, prin procesul-verbal din 04 februarie 2013 de

constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare privind proiectul

FT RO2007/19343 ianuarie 01 (RO 2007/IB/JH/01) "Unification of the

jurisprudence of courts and presecutor offices in Romania" emis de Oficiul

de Plăți și Contractare PHARE s-a stabilit în sarcina Consiliului Superior al

Magistraturii obligația de a restitui Autorității Contractante suma de 8.476,06

euro reprezentând cheltuială declarată neeligibilă ca urmare a neîndeplinirii

indicatorilor prin proiectul finanțat prin Facilitatea de Tranziție RO

2007/19343 ianuarie 01.

În cuprinsul

procesului-verbal, s-a reținut că, pentru o parte din activitățile prevăzute în

contractul de twinning RO 2007-IB/JH din 01 a se realiza, nu a fost atins

numărul minim de participanți stabilit ca rezultat al activității. De asemenea,

s-a menționat că proiectul în cauză nu a mai fost verificat de OPCP cu privire

la modul de utilizare a fondurilor europene acordate prin Facilitatea de

Tranziție.

A menționat

reclamanta că împotriva procesului-verbal a formulat contestație, în temeiul

art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011.

Invocând dispozițiile

art. 50 din același act normativ, reclamanta a considerat că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) și art. 15 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 privind contenciosul administrativ, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, referitoare la existența unui caz bine justificat, în

sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, și prevenirea unei pagube iminente,

în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, susținând existența unor

împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze

o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Prin Sentința nr.

1765 din 31 mai 2013, Curtea de Apel București a admis cererea formulată de

reclamantul Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul art. 50 din O.U.G.

nr. 66/2001 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 a dispus suspendarea

executării actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de constatare a

neregulilor și de stabilire a creanței bugetare din data de 4 februarie 2013

privind Proiectul FT RO2007/19343 ianuarie 01 emis de MFP -OPC PHARE, până la

pronunțarea instanței de fond.

Instanța de fond a

apreciat că sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și pagubei

iminente.

În ceea ce privește

condiția cazului bine justificat, Curtea a constatat că autoritatea emitentă a

actului litigios a stabilit suma de 8.476,06 euro în sarcina de plată a CSM,

pornind de la premisa că la activitățile de formare trebuiau să participe 60 de

judecători în cazul activităților III.2.1, III.2.2 și III.2.3, 300 de

magistrați în cazul activității III.2.4 și 600 de magistrați în cazul

activității IV.1.2.

Cu privire la

activitatea III.2.4, s-a reținut că partea reclamantă nu și-a asumat un

angajament ferm de participare efectivă a 300 de magistrați, ci condiția

contractuală privește organizarea a 7 campanii de diseminare a informațiilor la

care să participe "circa 300 de magistrați", participând ulterior

239.

În opinia instanței,

în raționamentul emitentului procesului-verbal de constatare a neregulilor și

de stabilire a creanței bugetare din 04 februarie 2013 rezultă la nivel de

aparență existența unui viciu logic, rezultat al greșitei calificări a

obligației incumbând în sarcina CSM. Astfel, s-a apreciat că obligația privind

cei "circa 300 de magistrați" ar fi una de rezultat, în sensul de a

se asigura participarea efectivă a 300 de magistrați, deși din simpla lectură a

textului ea rezultă a fi doar una de mijloace, partea reclamantă urmând a

depune toate eforturile pentru a asigura participarea unui număr apropiat de

cifra menționată, dar fără a-și lua angajamentul participării efective a 300 de

magistrați.

Curtea a subliniat că

pentru a se putea reține incidența unui caz bine justificat este suficient ca

partea interesată să dovedească, potrivit art. 14 alin. (1) rap. la art. 2

alin. (1) lit. (t) din Legea nr. 554/2004, împrejurările legate de starea de

fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ; altfel spus, partea interesată trebuie să

dovedească doar o îndoială serioasă în privința legalității, iar nu însăși

nelegalitatea actului administrativ, aceasta din urmă făcând obiectul acțiunii

în anulare, iar nu al celei de suspendare executare.

A apreciat Curtea că

față de cele arătate, condiția cazului bine justificat este îndeplinită, căci

se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea

actului administrativ atacat.

Cât privește cea din

urmă condiție impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cea

a prevenirii unei pagube iminente, înțelegând prin aceasta prejudiciul material

viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a

funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, Curtea a

apreciat-o de asemenea ca fiind îndeplinită.

Astfel, după cum a

arătat și reclamantă, este de notorietatea insuficiența fondurilor alocate

instituțiilor publice, iar o eventuală executare intempestivă a debitului poate

fi de natură a perturba activitatea instituției reclamante, cu atât mai mult cu

cât suma respectivă rezultă a fi fost deja plătită către partenerul

contractual, ea nefiind bugetată către CSM, ci reprezentând cotă din fonduri

europene.

Împotriva Sentinței

nr. 1765 din 31 mai 2013 a Curții de Apel București a declarat recurs

Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Monitorizare Instrumente

Financiare Nerambursabile solicitând admiterea recursului, casarea sentinței

recurate, în sensul respingerii cererii de suspendare.

Criticile aduse

sentinței recurate vizează, în esență, următoarele aspecte.

Instanța de fond nu

și-a motivat sentința pronunțată.

În opinia

recurentului, în conformitate cu prevederile art. 425 din noul C. proc. civ.,

hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se

întemeiază soluția arătându-se atât motivele pentru care s-au admis cât și cele

pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Asupra cazului bine

justificat, îndeplinirea acestei condiții ar putea fi reținută dacă din

împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției

de legalitate.

În cazul de față

reclamantul nu a dovedit cazul bine justificat care potrivit doctrinei, ar

constitui împrejurări de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului atacat.

În ceea ce privește

susținerile instanței referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente,

în opinia recurentei nu pot fi reținute, întrucât executarea unei obligații

bugetare - din fonduri europene - stabilită prin procesul-verbal contestat nu

poate constitui prin ea însăși o pagubă.

Reținerile instanței

cu privire la insuficiența fondurilor alocate instituțiilor publice care la o

eventuală executare a debitului, poate perturba activitatea instituției

reclamante, nu reprezintă argumente care să creeze o îndoială serioasă în

privința legalității actului administrativ.

În opinia

recurentului faptul că suma alocată a fost deja plătită către partenerul

contractual nu justifică paguba iminentă reținută de instanța de fond.

soluționare a recursului

3.1 Cu privire la

examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în

cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat

în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință

din data de 4 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C.

proc. civ.

Prin încheierea din

15 iulie 2014 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul

raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de

admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul recurentului

Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Monitorizare Instrumente

Financiare Nerambursabile ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493

alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

fondul recursului

4.1 Analiza motivelor

de casare invocate

Conform celor expuse

anterior, reclamantul a învestit instanța, cu o cerere de suspendare a

executării procesului-verbal din 04 februarie 2013 de constatare a neregulilor

și de stabilire a creanței bugetare privind proiectul FT RO2007/19343 ianuarie

01 (RO 2007/IB/JH/01) "Unification of the jurisprudence of courts and

presecutor offices in Romania" emis de Oficiul de Plăți și Contractare

PHARE, până la soluționarea contestației sau până la pronunțarea instanței

asupra legalității acestui titlu de creanță.

Prin sentința ce

formează obiectul recursului, instanța s-a pronunțat în sensul admiterii

cererii formulată de reclamantul Consiliul Superior al Magistraturii, în

temeiul art. 50 din O.U.G. nr. 66/2001 raportat la art. 14 din Legea nr.

554/2004 dispunând suspendarea executării actului administrativ reprezentat de

procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare

din data de 4 februarie 2013 privind Proiectul FT RO2007/19343 ianuarie 01 emis

de MFP -OPC PHARE, până la pronunțarea instanței de fond.

Faptul că, prin

Sentința nr. 827 din 12 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 4893/2/2013,

instanța învestită cu acțiunea în anulare, a dispus anularea actului

administrativ contestat, reprezintă în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din

Legea nr. 554/2004, o împrejurare legată de starea de drept, care este de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ.

Soluția pronunțată de

instanța de fond învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ, care

formează obiectul cererii de suspendare a executării întemeiate pe dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 554/2004 în prezenta cauză, conferă consistență

concluziei că este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art.

2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în

cadrul procedurii sumare reglementate de art. 15 din Legea nr. 554/2004, a

măsurii provizorii de suspendare a executării actului a cărui nelegalitate a

fost constată în fond în cadrul acțiunii în anulare.

Din dispozițiile art.

2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, rezultă că noțiunea de pagubă

iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, este

necontestat că, prin măsura dispusă de autoritatea publică pârâtă, în ceea ce o

privește pe reclamantă, s-a produs o perturbare evidentă a activității acesteia,

cu consecințe grave în desfășurarea activității publice. Or, în situația în

care această consecință este cauzată de un act administrativ în privința căruia

a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea sa, diminuarea

respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că se reține îndeplinirea

condiției referitoare la prevenirea unei pagube iminente.

4.2. Soluția

instanței de recurs

Toate considerentele

expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este

legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat,

potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală, Monitorizare,

Instrumente Financiare Nerambursabile împotriva Sentinței nr. 1765 din 31 mai

2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 decembrie 2014.

Procesat

de GGC - NN