ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1313/2015

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secția civila, înregistrată sub nr. 183/89/2015, reclamantul V.D.N., în contradictoriu cu pârâtele C.N.C.I., A.N.R.P. și Comisia locală Ivești, a solicitat: - anularea (desființarea) Deciziei de invalidare nr. 517 din 27 februarie 2014, emisă de pârâta C.N.C.I. privind măsura acordării de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei Județene Vaslui nr. 29 din 07 februarie 2006 de validare a propunerii Comisiei locale Ivești privind înscrierea suprafeței de 3,50 ha, reconstituită reclamantului, după autorul său, V.D., în anexa nr. 23 Ia Regulamentul aprobat prin H.G.

nr. 890/2005; - obligarea pârâtei sa emită decizia de validare a măsurii acordării, de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei Județene Vaslui nr. 29 din 07 februarie 2006 de validare a propunerii Comisiei Locale Ivești privind înscrierea suprafeței de 3,50 ha, reconstituită reclamantului, după autorul său, V.D. în anexa nr. 23 la Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005. - obligarea pârâtei să stabilească cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin pentru suprafața de 3,50 ha teren agricol, extravilan, ce i-a fost reconstituit în proprietate și care nu i-a fost atribuit în natură; - să se dispună repunerea reclamantului în termenul prevăzut de lege de a completa Dosarul de despăgubiri înregistrat la A.N.R.P.

cu nr. 3188/FFC/2006, cu documentele solicitate de A.N.R.P., prin adresa din 05 septembrie 2013 a președintelui Comisiei locale Ivești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a Județului Vaslui, adresă ce a fost înregistrată la Primăria com. Ivești din 18 septembrie 2013; - obligarea pârâtei Comisia locală Ivești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Jud. Vaslui, să procedeze la completarea Dosarului înregistrat la A.N.R.P. cu nr. 3188/FFCC/2006, cu toate documentele ce i~au fost solicitate prin adresa din 05 septembrie 2013. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr, 1153/2014, a admis excepția necompetențe teritoriale și a declinat competența în favoarea Tribunalului Vaslui, secția civilă, competența de soluționare a cauzei civile dedusă judecății de reclamantul V.D.N.

Pentru a pronunța această soluție Tribunalul București a reținut următoarele: Prin cererea dedusă judecații, reclamantul V.D.N., în contradictoriu cu pârâtele C.N.C.I., A.N.R.P. și Comisia Locală Ivești a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea (desființarea) Deciziei de invalidare nr. 517 din 27 februarie 2014, emisă de pârâta C.N.C.I., privind măsura acordării de despăgubiri stabilite prin Hotărârea Comisiei Județene Vaslui nr. 29 din 07 februarie 2006, de validare a propunerii Comisiei locale Ivești, privind înscrierea suprafeței de 3,50 ha, reconstituită reclamantului după autorul său, V.D., în anexa nr. 23 la Regulamentul aprobat prin H.G.

nr. 890/2005; obligarea pârâtelor să emită decizie de validare a măsurii acordării de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei Județene Vaslui nr. 29 din 07 februarie 2006, de validare a propunerii Comisiei Locale Ivești, privind înscrierea suprafeței de 3,50 ha, reconstituită reclamantului după autorul său, V.D., în anexa nr. 23 la Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005. Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013: „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicări". Prin entitate învestită de lege se au în vedere structurile cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, astfel cum acestea sunt definite la art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013.

Prin Decizia nr. 517 din 27 februarie 2014 ce face obiectul prezentei contestații s-a invalidat măsura acordării de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei Județene Vaslui nr. 29 din 07 februarie 2006 de validare a propunerii Comisiei locale Ivești privind înscrierea suprafeței de 3.50 ha teren arabil situat în com. Ivești, sat. Ivești, jud. Vaslui. Cât timp terenul ce face obiect al deciziei de invalidate se află în județul Vaslui, iar decizia contestată se referă ia invalidarea unei hotărâri emise de Comisia Județeană Vaslui, Tribunalul București a apreciat că revine Tribunalului Vaslui competența soluționării prezentei cauze. Prin sentința nr. 515 din 5 martie 2015, Tribunalul Vaslui, secția civilă, la rândul său, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și, constatând ivit conflict negativ de competența, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Vaslui a reținut următoarele: Așa cum corect s-a reținut, obiectul pricinii pendinte îl constituie cererea anularea (desființarea) Deciziei de invalidare nr. 517 din 27 februarie 2014, emisă de pârâta C.N.C.I., privind măsura acordării de despăgubiri stabilite prin Hotărârea Comisiei județene Vaslui nr. 29 din 07 februarie 2006, de validare a propunerii Comisiei Locale Ivești, privind înscrierea suprafeței de 3,50 ha, reconstituită reclamantului după autorul sau, V.D., în anexa nr. 23 la Regulamentul aprobat prin H.G.

nr. 890/2005 - petit principal, și capătul de cerere accesoriu privind obligarea pârâtelor să emită decizie de validare a măsurii acordării de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei Județene Vaslui nr. 29 din 07 februarie 2006, de validare a propunerii Comisiei Locale Ivești, privind înscrierea suprafeței de 3,50 ha, reconstituită reclamantului după autorul său, V.D., în anexa nr. 23 la Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005. Potrivit normei speciale si imperative din art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competența este determinată de capătul de cerere principal, în speță, de primul petit. Conform art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013: „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării". Art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013 include C.N.C.I.

în categoria entităților învestite de lege. Cum Decizia de invalidare nr. 517 din 27 februarie 2014 ce face obiectul prezentei contestații a fost emisă de o entitate - C.N.C.I. - care are sediul în București, aliat în circumscripția Tribunalului capitalei, competența teritorială de soluționare a cauzei revine în mod evident acelei instanțe, fiind lipsite de relevanță orice aite aspecte. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente: Într-adevăr, norma de competență incidență raportului juridic litigios este cea invocată de cele două instanțe, respectiv dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Dispozițiile legale sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite de lege competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor emise de aceasta. Noțiunea de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013 în sensul că au această semnificație următoarele structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii: a) unitatea deținătoare, în înțelesul H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al O.U.G.

nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al O.U.G. nr. 83/1999, republicată; b) entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul H.G. nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare; c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; d) comisia județeană de fond funciar sau, după caz, C.F.F. a Municipiului București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România; f) A.N.R.P., organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică; g) C.N.C.I., înființata potrivit legii.

Întrucât, în cauză, Decizia de invalidare nr. 517 din 27 februarie 2014, contestată de reclamant, a fost emisă de C.N.C.I., potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, rezultă că în cauza de față, această instituție are calitatea de entitate învestită de lege, astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din același act normativ, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități. Având în vedere că sediul C.N.C.I. se află în circumscripția Tribunalului București, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății. În consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripția căreia se află sediul C.N.C.I., respectiv Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a IV-a civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2015.