ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4437/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4437/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluția instanței de fond
La data de 8 iunie 2004 reclamanta SC C. SA a
chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. -
Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor București, solicitând
anularea Deciziei nr. X1 din 27 aprilie 2004 emisă de pârâtă privind refuzul
acesteia de soluționare a contestației formulate pe cale administrativă de
reclamantă împotriva Procesului-verbal din 7 aprilie 2004 încheiat de organul
de control fiscal Covasna și obligarea pârâtei Direcția Generală de Soluționare
a Contestațiilor la soluționarea pe fond a contestației, precum și suspendarea
executării titlului de creanță.
În motivarea
acțiunii, s-a arătat că în urma unui control desfășurat la societatea
reclamantă de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Controlului Fiscal
Covasna, s-a emis Procesul-verbal din 7 aprilie 2004 încheiat de inspectorii de
specialitate T.F., F.G. și O.I.A.
Potrivit actului
menționat, în sarcina SC C. SA s-a reținut ca și datorie la bugetul de stat,
suma de 5.853.230.976 lei compusă din: majorări de întârziere și dobânzi
aferente impozitului pe profit - 953.404.061 lei; penalități de întârziere
aferente impozitului pe profit - 38.928.872 lei; majorări de întârziere și
dobânzi aferente TVA de plată - 455.889.649 lei; penalități de întârziere
aferente TVA de plată - 20.973.070 lei; impozit pe profit suplimentar -
1.739.616.282 lei; majorări de întârziere și dobânzi aferente impozit pe profit
- 594.017.769 lei; penalități de întârziere aferente impozit pe profit -
140.749.765 lei; TVA de plată suplimentar - 1.322.108.374 lei; majorări de
întârziere și dobânzi aferente TVA - 474.600.266 lei; penalități de întârziere
aferente TVA- 106.969.822 lei.
Împotriva acestui
proces-verbal reclamanta a formulat contestație la M.F.P. - A.N.A.F. - Direcția
de Control Fiscal Covasna, în care a solicitat: anularea procesului-verbal
atacat, ca netemeinic și nelegal și, în baza art. 179 C. proc. fisc.,
suspendarea executării actului administrativ-fiscal, până la soluționarea
contestației.
Pe fond, reclamanta
SC C. SA a solicitat organului de soluționare a contestației următoarele:
referitor la Cap. I din procesul-verbal, admiterea contestației formulate,
desființarea acestuia cu consecința recalculării majorărilor de întârziere,
dobânzilor și a penalităților aferente impozitului pe profit; în ceea ce
privește Cap. II din procesul-verbal, admiterea contestației formulate,
desființarea acestuia cu consecința anulării sumelor stabilite la plată în
sarcina societății reclamante.
Astfel, în ceea ce
privește Cap. I din procesul-verbal, reclamanta a arătat că organul de control
nu a avut în vedere la întocmirea actului de control un element deosebit de
important și relevant în cauză, și anume faptul că în ceea ce privește
Contractele de vânzare nr. X2 din 14 decembrie 1995, nr. X3 din 7 martie 1997,
nr. X4 din 17 noiembrie 1995, nr. X5 din 8 decembrie 1995, în speță își găsesc
aplicabilitatea prevederile art. 83 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală.
În ceea ce privește
Cap. II din procesul-verbal, reclamanta a arătat că în cuprinsul acestui
capitol din procesul-verbal contestat organul de control a reținut pe baza unor
constatări ale organelor P.N.A. și nu pe baza propriilor constatări, că
societatea reclamantă în perioada 2001 - 2003 a vândut prin interpuși un număr
de 4 imobile procedând în baza art. 22 alin. (2) din O.U.G. nr. 217/1999 și
art. 27 din Legea nr. 414/2002 la reconsiderarea prețului real al
tranzacțiilor, luând în calcul valoarea de revânzare a imobilelor în cauză.
Reclamanta a
solicitat a se dispune suspendarea executării până la judecarea fondului
cauzei. S-a apreciat de către reclamantă că documentele depuse dovedesc cu
prisosință că lucrurile sunt cel puțin neclare în ceea ce privește modul de
control și actele emanate de pârâtă.
Acțiunea reclamantei
a format obiectul Dosarului nr. 61/64/2004 al Curții de Apel Brașov.
Întrucât în dosar a
fost dispusă măsura suspendării judecății cauzei în baza prevederilor art. 244
pct. 2 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului
penal privind plângerea formulată de pârâtă împotriva reprezentanților legali
ai societății reclamante D.N. și P.T., cauza a fost suspendată începând din 2
iulie 2007 fiind repusă pe rol la data de 15 aprilie 2013.
S-au efectuat
demersuri la instanțele penale pentru a afla stadiul soluționării Dosarului
penal nr. 245/45/2009.
În urma relațiilor
primite de la Curtea de Apel Iași, instanța a pus în vedere părților prin
Încheierea de ședință din 16 septembrie 2013, ca acestea să formuleze punct de
vedere cu privire la menținerea măsurii suspendării judecății acestei cauze
până la soluționarea definitivă a dosarului penal.
Față de durata mare
de timp în care nu a fost soluționat definitiv dosarul penal și față de poziția
părților văzând că referitor la reclamantă s-a deschis procedura insolvenței,
instanța a citat și administratorul judiciar C.A. S.P.R.L., pentru a-și formula
un punct de vedere cu privire la soluționarea acestei cauze.
La termenul de
judecată din 25 noiembrie 2013, instanța văzând că s-a solicitat judecarea
cauzei și în lipsă, față de Legea nr. 554/2004 și față de obiectul acțiunii,
văzând procedura legal îndeplinită cu toate părțile a rămas în pronunțare, dând
posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise la dosar.
Prin Sentința nr.
223/F din 2 decembrie 2013, Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea formulată și
precizată de reclamanta SC C. SA, prin lichidator judiciar C.A. S.P.R.L., în
contradictoriu cu pârâtele Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - Direcția
Generală de Soluționare a Contestațiilor București, Direcția Generală a
Finanțelor Publice Brașov și Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna, și
în consecință: a anulat Decizia nr. X1 din 27 mai 2004 emisă de pârâta Direcția
Generală de Soluționare a Contestațiilor București, privind soluționarea
contestației formulată pe cale administrativă de reclamantă împotriva
Procesului-verbal de control fiscal din 7 aprilie 2004 emis de organul de
control din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Covasna, a obligat
pe pârâta Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor București să
soluționeze de fond contestația formulată de reclamantă împotriva
procesului-verbal de control fiscal cu numărul de mai sus contestat și a dispus
suspendarea executării deciziei și a procesului-verbal contestate, până la
soluționarea pe fond a cauzei.
Este adevărat că pe
rolul instanței există un dosar penal, dar conform actelor de la dosar, acest
dosar penal trenează pe rolul instanței de mai mulți ani, 2004 - 2013, nefiind
finalizat printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Ca atare, instanța a
apreciat că nu este corect și echitabil pentru reclamantă ca și societate,
persoană juridică ce se consideră vătămată în drepturile sale conform art. 1
din Legea nr. 554/2004, să nu fie soluționată pe fond contestația adresată
pârâtei, întrucât această situație a determinat suspendarea judecății cauzei un
timp prea mare și a condus la ideea că nu se respectă principiul dreptului la
un proces echitabil și într-un termen rezonabil, prevăzut de art. 6 parag. 1
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În opinia instanței,
în cauză se impune soluționarea pe fond de organul jurisdicțional competent, a
contestației formulate de reclamantă, pentru a se putea depăși calea
administrativ procedurală prevăzută de O.G. nr. 92/2003.
În funcție de această
soluție, s-a apreciat că reclamanta are apoi deschisă calea la acțiunea în
justiție.
În opinia instanței,
prin nesoluționarea contestației sale, s-a blocat reclamantei accesul liber la
justiție, pentru a se verifica legalitatea și temeinicia Procesului-verbal de
control fiscal din 7 aprilie 2004 ce a format obiectul contestației
administrative.
Astfel, instanța a
apreciat că acțiunea reclamantei astfel cum a fost formulată și precizată este
întemeiată.
Întrucât situația
reclamantei ca și societate comercială este și a fost afectată, iar procedura
de insolvență dovedește acest lucru, instanța a admis și cererea de suspendare
a executării deciziei și a procesului-verbal atacate.
Calea de atac
exercitată
Împotriva sentinței
pronunțate de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs Direcția Generală
Regională a Finanțelor Publice Brașov pentru A.N.A.F.
În motivarea căii de
atac, se susține, în esență că, sentința recurată este nelegală și netemeinică,
fiind interpretate și aplicate greșit prevederile art. 6 parag. 1 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului.
Recurenta a menționat
că la momentul emiterii Deciziei nr. X1/2004, organele de soluționare a
contestației au apreciat în mod corect asupra incidenței prevederilor art. 214
alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
republicată, cu modificările și completările ulterioare (art. 178 de la
momentul emiterii deciziei), și a solicitat admiterea recursului formulat și pe
cale de consecință, respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Recurenta-pârâtă a
arătat că pentru sumele contestate se efectuează cercetări penale care au
prioritate în analiză față de cauza civilă dedusă judecății în fața instanței.
Astfel, organele de soluționare a contestației au avut în vedere comunicarea
din 20 mai 2004 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - D.N.A. din cadrul Dosarului nr. 69/P/2003, potrivit căreia s-a
dispus începerea urmăririi penale împotriva administratorilor reclamantei sub
aspectul infracțiunii prevăzute de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994,
republicată, raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
S-a susținut că în
cauză trebuie să se țină seama de existența Dosarului penal nr. 245/45/2009 de
pe rolul Curții de Apel Iași, în cadrul căruia administratorii reclamantei au
fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor menționate anterior,
fiind pronunțată Sentința penală nr. 250 din 23 decembrie 2013.
Soluția instanței
de recurs
Înalta Curte,
analizând recursul formulat, reține că acesta este fondat, pentru
considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Astfel cum rezultă
din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, Decizia nr. X1 din 27 mai 2004 a
fost emisă în temeiul art. 178 C. proc. fisc. (în prezent art. 214 alin. (1)
lit. a) din același act normativ), potrivit căruia: "(1) Organul de
soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea
cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat
organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei
infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției
ce urmează să fie dată în procedura administrativă; (3) Procedura
administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat
suspendarea".
Astfel, soluționarea
plângerii prealabile a fost suspendată prin Decizia nr. X1 din 27 mai 2004,
care formează obiectul contestației în cauza de față.
În cauză, nu au fost
contestate apărările recurentei-pârâte privind existența Dosarelor penale nr.
69/P/2003 și nr. 245/45/2009, în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 250 din
23 decembrie 2013, care nu este definitivă, însăși intimata-reclamantă a
confirmat la termenul de judecată din 28 octombrie 2013 existența Dosarului
penal nr. 245/45/2009 care nu a fost soluționat definitiv.
Rezultă din cuprinsul
hotărârii recurate că instanța de fond nu a înlăturat starea de fapt și nici
incidența dispozițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. (art. 178),
ci a statuat că plângerea prealabilă nu a fost soluționată într-un termen
rezonabil, cum prevăd dispozițiile art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului.
Or, dispozițiile
legale citate anterior și situația de fapt necontestată, conduc la concluzia că
este legală măsura suspendării, prin decizie motivată, a contestației
administrative astfel cum prevăd expres dispozițiile art. 214 alin. (1) lit. a)
C. proc. fisc. (art. 178).
În mod firesc,
reluarea procedurii administrative și soluționarea contestației se va realiza
numai după soluționarea definitivă a sesizării penale, conform principiului
penalul ține în loc civilul.
De altfel,
dispozițiile art. 214 C. proc. fisc., O.G. nr. 92/2003, republicată, au fost
supuse controlului de constituționalitate al Curții Constituționale, care, în
nenumărate rânduri a statuat că acestea sunt constituționale (a se vedea
Decizia nr. 56/2013, Decizia nr. 1237/2008).
Instanța de
contencios constituțional, examinând constituționalitatea prevederilor art. 214
alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, a statuat că este firesc, în virtutea
principiului menționat anterior, ca procedura administrativă privind
soluționarea contestației formulate împotriva actelor administrative fiscale să
fie suspendată până la încetarea motivului care a determinat suspendarea.
Aceasta deoarece, hotărârea definitivă a instanței penale este opozabilă
organelor fiscale competente pentru soluționarea contestației.
Prin urmare, decizia
contestată are ca temei dispoziții legale care nu sunt afectate de niciun viciu
de neconstituționalitate, iar situația de fapt este cea descrisă de
recurenta-pârâtă, nefiind soluționată definitiv latura penală.
Față de
considerentele expuse anterior, instanța de recurs apreciază că Decizia nr.
X1/2004 contestată este legală și temeinică.
În ceea ce privește
soluția asupra cererii de suspendare a executării Deciziei nr. X1/2004 și a
Procesului-verbal de control din 7 aprilie 2004, se reține că aceasta este
netemeinică și nelegală.
Pe de o parte, astfel
cum s-a reținut anterior, Decizia nr. X1/2004 se bucură de prezumția de
legalitate confirmată de instanța de control judiciar și, în consecință, nu
sunt întrunite cerințele cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004
referitoare la cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
În ceea ce privește
procesul-verbal menționat în cauză, acesta nu este un act administrativ fiscal
în sensul art. 41 C. proc. fisc., care poate fi supus cenzurii instanței de
contencios administrativ, inclusiv în cadrul unei proceduri care vizează
suspendarea executării actelor administrativ-fiscale, în raport cu dispozițiile
Titlului IX - art. 215 din același act normativ. În altă ordine, instanța de
fond a admis anularea Deciziei nr. X1/2004 și a Procesului-verbal de control
din 7 aprilie 2004, a dispus suspendarea acestora până la pronunțarea soluției
pe fond, deși astfel de solicitare nu mai avea obiect.
Față de toate
considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C.
proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa
sentința recurată și va respinge acțiunea formulată de reclamantă ca fiind
neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov
pentru A.N.A.F. împotriva Sentinței nr. 223/F din 2 decembrie 2013 a Curții de
Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
recurată și respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 20 noiembrie 2014.
Procesat
de GGC - AZ