ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 281/2014

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 90/F din 5 martie

2013, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 462 alin.

(3) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația împotriva executării

Sentinței penale nr. 575 din 15 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, formulată de petentul D.C.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că la data de 14 iunie 2011, petentul D.C. a

formulat plângere în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., la Curtea de

Apel București, secția a II-a penală (Dosarul nr. 5491/2/2011) împotriva

rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, vizându-l pe

intimatul N.R.A., judecător la Tribunalul București, secția a II-a penală. La

data de 12 septembrie 2011, același petent a formulat o nouă plângere penală,

în. baza art. 278

1

C. proc. pen., împotriva rezoluțiilor care vizau

același intimat (Dosarul nr. 7956/2/2011).

Instanța a reținut că

în primul dosar (5491/2/2011) s-au acordat șase termene de judecată, iar în cel

de-al doilea 4 termene de judecată, acestea fiind conexate prin Încheierea din

data de 15 decembrie 2011, constatându-se că există identitate de obiect și

părți. Judecătorul care a conexat cele două cauze, soluționate prin Sentința

penală nr. 575/F din 15 decembrie 2011, l-a obligat pe petentul D.C. la 500 RON

cheltuieli judiciare, avansate de stat, stabilind cuantumul acestora în raport

de numărul total de termene, respectiv 10 (6 + 4), precum și volumul

activităților și procedurilor efectuate, reflectate în cele 269 file din ambele

dosare (150 + 119).

De asemenea, instanța

a apreciat prezenta contestație la executare ca fiind inadmisibilă întrucât nu

există nicio nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, iar legalitatea

și temeinicia acestei hotărâri nu pot fi atacate pe această cale.

Împotriva sentinței

mai sus menționate a declarat recurs contestatorul D.C. care a solicitat

reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare.

Examinând recursul

declarat, în raport de criticile formulate de contestatorul D.C., dar și din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Contestatorul D.C. a

fost obligat la 500 RON cheltuieli judiciare, avansate de stat, fiind stabilit

un cuantum al acestora în raport de numărul total de termene, respectiv 10 (6 +

4), precum și volumul activităților și procedurilor efectuate, reflectate în

cele 269 file din ambele dosare (150 + 119).

În primul rând,

contestația la executare este limitată la cazurile prevăzute în art. 461 C.

proc. pen., respectiv: punerea în executare a unei hotărâri care nu este

definitivă; executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea

prevăzută în hotărârea de condamnare; când se ivește vreo nelămurire cu privire

la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; când se invocă

amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de

micșorare a pedepsei și orice alt incident ivit în cursul executării.

Pe de altă parte,

este de observat că recurentul contestă chiar soluția pronunțată prin hotărârea

rămasă definitivă, prin care a fost obligat la 500 RON cheltuieli judiciare,

avansate de stat.

Motivul invocat,

respectiv reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare, nu se subsumează

cazului precizat de către condamnat, respectiv cel prev. de art. 461 alin. (l)

lit. c) C. proc. pen. Înalta Curte constată că în speță nu există nicio

împiedicare la executare și nici nelămuriri cu privire la hotărârea care se

execută, conținând toate elementele necesare punerii în executare.

În plus, motivul

invocat nu poate fi încadrat nici în celelalte cazuri prev. de art. 461 C.

proc. pen.

În consecință,

recursul contestatorului va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art.

385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul contestator D.C. împotriva Sentinței

penale nr. 90/F din 5 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a II-a penală.

Obligă recurentul

contestator la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2014.

Procesat

de GGC - AZ