ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 139/2015

Deliberând asupra contestațiilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și condamnatul R.D. constată următoarele: Prin sentința penală nr. 154 din 11 decembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 805/42/2014, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis contestația formulată în baza art. 595 alin. (1) și (2) C. proc. pen., de către condamnatul R.D., privind sentința penală nr. 81 din 23 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția l-a penală, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1797 din 27 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a fost desființată în parte, numai în ceea ce-l privește pe acest condamnat și în consecință: în aplicarea dispozițiilor art. 4 din Noul C. pen.

intrat în vigoare la 1 februarie 2014, a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-ll-a lit. b) și c) C. pen., în două pedepse componente de câte 5 ani și 6 luni închisoare și de câte 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-ll-a lit. b) și c) C. pen., aplicate condamnatului pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și, respectiv, în două pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen.

și a înlăturat de la cele două infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, dispozițiile prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. din 1968, deoarece au fost dezincriminate prin intrarea în vigoare a Noului C. pen. prin Legea nr. 187/2012, menținând pedepsele aplicate pentru aceste fapte. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, a recontopit pedepsele aplicate urmând ca, petentul - condamnat să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-ll-a lit. b) și c) C. pen. Din pedeapsa de executat a scăzut arestul preventiv de la 5 noiembrie 2009 până la 10 decembrie 2010, precum și perioada executată de la data reîncarcerării la zi.

A menținut restul dispozițiilor sentinței, a anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 88/2012 din 28 mai 2013 emis anterior de Curtea de Apel București, secția penală, și a dispus emiterea unui nou mandat de executare potrivit dispozițiilor prezentei hotărâri. Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori, a reținut că infracțiunea de luare de mită era reglementată în C. pen. din 1969 în disp.

art. 254 alin. (1), care prevedea „fapta funcționarului care, direct sau indirect pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoarea de la 3 ani la 12 ani și interzicerea unor drepturi". În dispozițiile aceluiași text de lege, în alin. (2), se prevedea că „fapta prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârșită de un funcționar cu atribuții de control, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi". S-a observat că în Noul C. pen.

intrat în vigoare la 01 februarie 2014, infracțiunea de luare de mită este incriminată în disp. art. 289 C. pen. și în privința subiectului activ al infracțiunii se menționează numai funcționarul public, astfel cum acesta este definit de art. 175 Noul C. pen. Prin alin. (2) al art. 289 Noul C. pen., se prevede că fapta prevăzută la alin. (1), săvârșită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracțiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. Așadar, legiuitorul a dorit să tranșeze o problemă dezbătută în doctrină, în sensul că notarul public, executorul judecătoresc sau orice altă persoană care exercită o funcție de interes public, pentru care este necesară o abilitare specială a autorităților publice, pot fi subiecți activi ai infracțiunii de luare de mită.

Noul C. pen. nu mai reține astfel, varianta agravantă a săvârșirii infracțiunii de către un funcționar cu atribuții de control, așa cum era prevăzut în vechea incriminare din C. pen. din 1969 în disp. art. 254 alin. (2) C. pen. Pe de altă parte, în dispozițiile art. 595 alin. (1) din Noul C. proc. pen., se prevede că „atunci când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune, fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire după caz a dispoziției art. 4 și 6 C. pen.". S-a apreciat că, în speța dedusă judecății sunt aplicabile disp.

art. 4 C. pen., în sensul că disp. art. 254 alin. (2) C. pen. anterior, sunt dezincriminate, ele nemaifiind prevăzute de legea penală nouă, motiv pentru care sub acest aspect contestația formulată de petentul - condamnat R.D. este fondată, urmând a fi admisă, conform art. 421 1 alin. (7) pct. 2 C. proc. pen. Împotriva sentinței penale nr. 154 din 11 decembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 805/42/2014, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie au formulat contestație Parchetul de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și condamnatul R.D. În susținerea contestației Parchetul de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a arătat că nu a intervenit dezincriminarea dispozițiilor art. 254 alin. (2) C. pen.

anterior. Condamnatul R.D. a precizat că va depune motivele contestației până la primul termen de judecată, iar la data de 26 ianuarie 2015 a transmis o declarație prin care a arătat ca își retrage contestația. Examinând contestațiile formulate, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 dispozițiile art. 4 C. pen. nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire". Contestatorul R.D. a fost condamnat pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 astfel cum era reglementată la momentul săvârșirii faptelor și condamnării definitive „Fapta de luare de mită, prevăzută la art. 254 C. pen., dacă a fost săvârșită de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor, se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art. 254 alin. (2) C. pen. privind săvârșirea infracțiunii de către un funcționar cu atribuții de control". Intrarea în vigoare a Legii nr. 187/2012 a modificat dispozițiile art. 7 din Legea nr. 78/2000 aceasta având următorul conținut: Faptele de luare de mită sau trafic de influență săvârșite de o persoană care exercită o funcție de demnitate publică, este judecător sau procuror; este organ de cercetare penală sau are atribuții de constatare ori de sancționare a contravențiilor, este una dintre persoanele prevăzute la art. 293 C. pen.

se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art. 289 sau 291 C. pen., ale cărei limite se majorează cu o treime. Se constată că dispozițiile art. 254 alin. (2) C. pen. anterior nu au fost abrogate, iar inculpatul având calitatea de judecător la Tribunalul Prahova se circumscrie persoanelor ce sunt sancționate de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în reglementarea actuală. În ceea ce privește contestația formulată de condamnatul R.D., Înalta Curte constată că potrivit art. 599 alin. (3) C. proc. pen. cererea poate fi retrasă de condamnat când este formulată de acesta. Văzând faptul că persoana condamnată R.D. și-a manifestat voința în sensul retragerii contestației formulate împotriva sentinței penale nr. 154 din 11 decembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 805/42/2014, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, instanța va lua act de declarația de retragere a contestației formulate de acesta.

Față de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 425 1 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 154 din 11 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, va desființa sentința penală atacată și, rejudecând: va respinge contestația la executare formulată de condamnatul R.D. Va lua act de declarația de retragere a contestației formulate de condamnatul R.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E I. Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 154 din 11 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Desființează sentința penală atacată și, rejudecând: Respinge contestația la executare formulată de condamnatul R.D. II. la act de declarația de retragere a contestației formulate de condamnatul R.D. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție rămân în sarcina statului. Obligă contestatorul R.D.

- la plata sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli judiciare pentru soluționarea cererii în fond, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2015.