ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra contestației la executare declarată de inculpatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 210/A din 03 iulie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 2150/54/2010*, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

- Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești împotriva sentinței penale nr. 121/F din data de 01 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a desființat, în parte; sentința apelată și rejudecând, printre altele, a dispus următoarele:

I. A schimbat încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpatul D.N. din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 248 și art. 248

1

C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora a condamnat pe inculpatul D.N. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

A înlăturat aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și în baza art. 291 C. pen. anterior și art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul D.N. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A înlăturat aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și în baza art. 292 C. pen. anterior și art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul D.N. la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. anterior și art. 5 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului D.N., care va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului D.N. ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. combinat cu art. 10 din Legea nr. 241/2005 a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatul D.N. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 comb. cu art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 și art. 248

1

C. pen. anterior, ca urmare a acoperirii prejudiciului, aspect ce constituie o cauză de nepedepsire.

În baza art. 86

1

C. pen. anterior, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate jnculpatului și a fixat, potrivit art. 86

2

C. pen. anterior, un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. anterior, a obligat pe inculpat ca, pe perioada termenului de încercare stabilit, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte săptămânal la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj, instanță în a cărei rază teritorială domiciliază inculpatul;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86

4

C. pen. anterior, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate.

II. În temeiul art. 19 raportat la art. 25 C. proc. pen. combinat cu art. 998-999 C. civ. anterior a obligat pe inculpatul D.N. la plata sumei de 64.500 euro către Primăria Târgu Jiu reprezentând contravaloarea suprafeței de teren preluate de inculpat pe raza municipiului Târgu Jiu.

A menținut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor inculpaților D.L. și D.N. prin ordonanțele procurorului din 08 octombrie 2009 și 30 martie 2010.

III. În temeiul art. 19 raportat Ia art. 25 combinat cu art. 256 C. proc. pen. a desființat total următoarele înscrisuri falsificate sau emise cu încălcarea legii:

- referatele colectivului de lucru: din 12 iulie 2007, din 30 noiembrie 2007, din 06 iulie 2007

și din 21 septembrie 2007;

- notele de prezentare: din 08 noiembrie 2007, din 11 iulie 2007, din 03 iulie 2007 și din 13 septembrie 2007;

- adeverința din 22 octombrie 2002 emisă de Primăria Turceni;

- adresa din 04 octombrie 2005 emisă de Comisia Locală de fond funciar Turceni;

- procesul-verbal de ședință al Comisiei locale de fond funciar Târgu Jiu din 06 iulie 2007 și Anexa nr. 29;

- titlurile de proprietate: din 12 decembrie 2007, din 15 ianuarie 2008, din 04 octombire 2007, din 12 decembrie 2007

- procesele-verbale de punere în posesie: din 16 ianuarie 2008 și din 11 ianuarie 2008; din 04 octombrie 2007, din 12 decembrie 2007

- Hotărârea Comisiei Județene nr. 4719 din 06 iulie 2007 poziția 4 din anexă;

- Hotărârea Comisiei Județene nr. 4804 din 21 septembrie 2007 poziția 3 din anexă;

- Hotărârea Comisiei Județene nr. 4868 din 30 noiembrie 2007 poziția 5 din anexă;

- Hotărârea Comisiei Județene nr. 4728 din 13 iulie 2007 poziția 7 din Anexa 27;

- Hotărârea Comisiei Județene nr. 4868 din 30 noiembrie 2007 poziția 9 din Anexa 3;

A constatat că prejudiciul cauzat Agenției Naționale de Administrare Fiscală în cuantum de 2.106 RON a fost acoperit integral.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, dacă nu contravin deciziei.

A făcut aplicarea dispozițiilor legale referitoare la cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului.

Pentru a pronunța acesta decizie, Înalta Curte a avut în vedere apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și intimații inculpați C.I., B.Ș. și G.l., prin care a fost criticată hotărârea instanței de fond.

În faza apelului, în fața Înaltei Curți, cauza a avut următoarele termene:

- 15 ianuarie 2014, când s-au admis cererile de amânare a cauzei formulate de inculpați în vederea angajării apărătorilor aleși și pentru pregătirea apărării.

- 29 ianuarie 2014, când au fost admise probele solicitate de reprezentantul parchetului și de către inculpații C.I., B.Ș., I.G. și S.R. De asemenea au fost admise probele solicitate de inculpații D.L.a și D.N. privind audierea martorilor P.P. și P.I. și a fost respinsă cererea formulată de aceiași inculpați privind reactualizarea valorii terenului.

- 12 martie 2014, când s-au audiat martorii P.S., R.D.P. și B.A. Pe parcursul audierii martorului B.A., instanța a respins următoarele întrebări, ca fiind neconcludente și nepertinente: întrebarea Reprezentantului Ministerului Public: „dacă pentru activitatea sa din cadrul Comisiei și inclusiv sub aspectul pe care l-a prezentat instanței martorul a fost cercetat penal de către Parchetul local Târgu-Jiu"; întrebările apărătorului inculpatului D.N.: „martorul să precizeze unde sunt celelalte cereri de reconstituire formulate de către frații numitei D.A."; „dacă D.A.B. ia dat martorului personal, o cerere de reconstituire pentru terenurile ei moștenite în localitatea Borăscu", apreciindu-se că prin această întrebare se tinde să se dovedească aspecte din înscrisuri, prin declarații de martori; întrebarea inculpatului D.N.: „dacă martorul știe că soția sa, B.V. a dat o declarație în care a arătat că D.A. fostă B. avea terenuri în loc. Borăscu."

- 26 martie 2014, când s-au audiat martorii B.I. și P.I. Pe parcursul audierii martorului P.I., instanța a respins ca neavând legătură cu soluționarea cauzei următoarea întrebare formulată de către apărătorul ales al inculpatului B.Ș.: „Care era responsabilitatea membrilor colectivului de sprijin?". Reprezentantul parchetului a solicitat o completare de consemnare a declarației martorului P.I. în fraza „Răspunzând la altă întrebare a apărării, arăt că este adevărat că în dosarele comisiei trebuiau să existe și documentele de filiație." Solicitarea a fost admisă de instanță, fraza fiind completată astfel: „Răspunzând la altă întrebare a apărării, arăt că este adevărat că în dosarele comisiei trebuiau să existe și documentele de filiație și de proprietate."

- 16 aprilie 2014, când s-au audiat martorii P.P., P.I., B.D. și C.M. Pe parcursul audierii martorului B.D. instanța, în urma deliberării, a respins întrebarea apărării „dacă în cadrul ședințelor colectivului de lucru studierea dosarului se făcea în colectiv sau venea cineva și prezenta dosarul", ca neutilă cauzei, fiind nerelevantă procedura de lucru din cadrul colectivului de lucru.

- 23 aprilie 2014, când s-a audiat martorul V.I. Avocat S.I. a arătat că renunță la audierea martorului îngustu I., având în vedere că acesta este diagnosticat cu cancer, după cum rezultă din înscrisul medical depus la dosar.

- 7 mai 2014, când s-au audiat inculpații B.M., S.R., D.L. și D.N.

- 12 mai 2014, când s-au audiat inculpații I.G., C.I. și B.Ș. și 19 mai 2014, când au avut loc dezbaterile.

Analizând cauza sub toate aspectele de drept și de fapt, în raport de conținutul exhaustiv al dosarului cauzei, Înalta Curte a apreciat fondat apelul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, iar apelurile declarate de către inculpații C.I., B.Ș. și G.I. ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente.

Cu titlu de principiu, primordial oricărei analize de speță, Înalta Curte a reamintit că dreptul de proprietate este unul dintre principalele drepturi fundamentale prevăzute și garantate în Constituția României, alături de dreptul la moștenire (art. 44 și art. 46 din Constituția României).

Proprietatea este și un element definitoriu al oricărei democrații, de aceea legiuitorul a reglementat modul în care s-a realizat reconstituirea proprietăților funciare preluate samavolnic în perioada regimului comunist

Sub acest aspect, datorită modului în care autoritățile comuniste au preluat proprietățile funciare și apoi le-au translatat, au impus ca pe parcursul timpului să fie adoptate mai multe acte normative ce reglementează condițiile de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, respectiv: Legea fondului funciar nr. 18/1991, ce a fost republicată; Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997; Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente; H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra, terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor.

Așadar, actul legislativ inițial a fost Legea fondului funciar nr. 18/1991, care a suferit diferite modificări datorită situațiilor ivite în practică, iar ulterior s-a adoptat și Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, lege ce a modificat și completat legile cu caracter reparatoriu adoptate după anul 1990, ocazie cu care legiuitorul a pus accentul pe faptul că actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate emise anterior în condiții ilegale sunt lovite de nulitate absolută.

De altfel, în privința acestui aspect, Curtea Constituțională a fost sesizată și a statuat că existenta dreptului dobândit cu rea-credință sau prin abuzul autorităților publice nu este compatibilă cu garantarea drepturilor și libertăților cetățenilor, potrivit art. 57 din Constituție, care prevede că cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți și a observat că măsura legislativă a atribuirii titlurilor pe vechiul amplasament și sancționarea cu nulitatea absolută a actelor emise în mod ilegal este în concordanță cu principiul garantării proprietății, prevăzut de art. 44 alin. (2) din Constituție, precum și cu dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1), conform cărora cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

Pe de altă parte, cu titlu de premisă, Înalta Curte a reamintit că aprecierea probelor, ca operațiune finală a activității de probațiune, permite judecătorului să determine măsura în care probele reflectă adevărul.

Prin aprecierea tuturor probelor administrate, în ansamblul lor, judecătorul își formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia acuzației, cu privire la măsura în care prezumția de nevinovăție a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăție, dacă se impune sau nu achitarea inculpatului pentru faptele deduse judecății.

După legătura lor cu obiectul probațiunii, probele se împart în probe directe și probe indirecte. Prin probe directe se înțeleg probele care dovedesc direct vinovăția ori nevinovăția inculpatului (conținutul recunoașterii inculpatului; prinderea în momentul săvârșirii infracțiunii; declarațiile martorilor oculari; stabilirea că în momentul când infracțiunea a fost săvârșită inculpatul se găsea în altă localitate). Prin probe indirecte se înțeleg probele care nu dovedesc direct existența ori inexistența faptei sau vinovăția ori nevinovăția inculpatului, dar care, prin coroborarea lor duc la concluzia că fapta a fost săvârșită sau că învinuitul ori inculpatul este vinovat sau nu.

Așadar, probele indirecte sunt elemente de fapt, care legate de alte elemente de fapt, împreună, pot constitui proba comiterii unei fapte penale sau proba vinovăției unui inculpat.

Legea - de procedură penală nu stabilește aprioric valoarea diferitelor probe, aceasta trebuind să fie rezultatul aprecierii concrete de către organele judiciare a probelor administrate în desfășurarea procesului penal, de evaluarea judiciară a probelor depinzând soluționarea procesului penal.

Este de necontestat că pentru stabilirea existenței sau inexistenței faptei ori a vinovăției sau nevinovăției unei persoane, o singură probă directă poate fi suficientă - excepție fac declarațiile inculpatului, precum și declarațiile părții vătămate, ale părții civile și ale părții responsabile civilmente, care nu pot face dovadă prin ele însele, ci numai prin coroborare cu alte probe ale dosarului.

La fel de necontestat este faptul că o singură probă indirectă nu poate fi niciodată suficientă, ci sunt necesare mai multe probe indirecte, din a căror coroborare să se poată stabili existența sau inexistența faptei, ori vinovăția sau nevinovăția unei persoane.

Cu aceste considerente, Înalta Curte a avut în vedere în speța analizată următoarele dispozițiile legale aplicabile, dintre care menționează:

Legea nr. 18/1991

Art. 8 Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite. Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafețe minime de 0,5 ha. pentru fiecare persoană îndreptățită, potrivit prezentei legi, și de maximum 10 ha. de familie, în echivalent arabil. Prin familie se înțeleg soții și copiii necăsătoriți, dacă gospodăresc împreună cu părinții lor.

Art. 10 Suprafața adusă în cooperativă este cea care rezultă din evidențele cooperativei, cererile de înscriere, registrele agricole de la data intrării în cooperativă, actele de proprietate și cartea funciară sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.

Art. 12 Calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii. Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun;

Art. 14 Membrii cooperatori care după caz, au părăsit cooperativa, nu au muncit în cooperativă sau nu locuiesc în localitatea respectivă, precum și moștenitorii acestora pot primi terenurile din extravilan aduse sau preluate în orice mod în patrimoniul cooperativei. Dispozițiile alineatului precedent se aplică și persoanelor ale căror terenuri au trecut cu sau fără titlu în patrimoniul cooperativei, fără ca ele să fi dobândit calitatea de cooperatori precum și, după caz, moștenitorilor acestora,

Legea nr. 1/2000

Art. 3 (1) Reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevăzute la art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată pentru diferența dintre suprafața de 10 ha familiei și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată în orice mod de aceasta, dar nu mai mult de 50 ha, de proprietar deposedat, se face integral în localitățile în care există suprafețe de teren agricol constituite ca rezervă la dispoziția comisiei potrivit art. 18 din aceeași lege.

În cazul în care în localitate nu există suprafețe de teren agricol pentru a satisface integral cererile, în condițiile alin. (1), reconstituirea dreptului de proprietate se va face și din suprafețele de teren agricol trecute în proprietatea comunei, a orașului sau a municipiului conform art. 49 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, și, după caz, în situațiile în care prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile se constată nulitatea absolută a unor titluri de proprietate, din terenurile agricole care trec în proprietatea privată a statului în baza unor astfel de hotărâri.

În situația în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, în condițiile alin. (2), se vor acorda despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedat.

Despăgubirile se vor acorda începând cu suprafețele cele mai mici care nu pot fi retrocedate.

Art. 6 (1) La stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orășenești, municipale și cele județene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute de art. 9 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludenta acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

(2) Dispozițiile art. 12 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, privind stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituire, precum și dispozițiile procedurale prevăzute la art. 51-59 din aceeași lege se aplică în mod corespunzător la reconstituirea dreptului de proprietate, potrivit prezentei legi.

Art. 8 Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acționar la societățile comerciale pe acțiuni cu profil agricol sau piscicol, în temeiul art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 nemodificată, li se restituie în natură suprafețe cu destinației agricolă sau piscicolă de aceeași calitate pe baza documentelor care atestă fosta proprietate, în perimetrul acestor societăți.

Atribuirea efectivă a terenurilor se face în zona colinară pe vechile amplasamente

Art. 10 Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit drepturi de creanță la institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolă precum și la regiile autonome cu profil agricol sau la societățile naționale cu profil agricol potrivit Legii nr. 46/1992, li se restituie suprafețele de teren agricol.

Art. 12 (1) Consiliile comunale, orășenești sau municipale din unitățile administrativ - teritoriale pe care se află terenurile împreună cu oficiile de cadastru agricol și organizarea teritoriului vor delimita terenurile solicitate pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt libere de construcții, sau sole situate în imediata apropiere a localităților, asigurându-se accesul la lucrările de hidroameliorație, acolo unde ele există.

Art. 22 Reconstituirea dreptului de proprietate, punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate, în cazul persoanelor fizice prevăzute la art. 8, art. 10 și art. 14-16 din prezenta lege, se fac de comisiile locale și județene, în conformitate și în condițiile prevăzute la art. 12 și la art. 51-59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în regulamentul de aplicare precum și cu respectarea prevederilor prezentei legi.

Art. 38 Reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente în condițiile prezentei legi, cu interzicerea transferării lor către comisiile prevăzute la art. 6 alin. (1) din prezenta lege.

Art. 40 (1) Pentru terenurile din extravilanul localităților, foste proprietăți ale persoanelor fizice, care au trecut în proprietatea statului în mod abuziv și se găsesc incluse în diverse amenajări hidrotehnice de hidroameliorații sau de altă natură, se restituie, în condițiile legii, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, suprafețe echivalente constituite din rezerva existentă la comisiile locale, iar în situația în care aceste suprafețe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului din aceeași localitate. în localitățile în care compensarea nu este posibilă se vor acorda despăgubiri foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, în condițiile legii.

Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente a modificat și completat Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991. astfel:

Art. III (1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:

- actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:

- actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;

- actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop.

Legea nr. 1/2000 a suferit următoarele modificări, astfel:

Art. 1 Persoanelor fizice și persoanelor juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și pentru terenurile forestiere, în termen legal, li se reconstituie dreptul de proprietate în condițiile prevăzute de lege.

Art. 2 (1) În aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.

Art. 3 (2) Reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prev. la art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se face pentru diferența dintre suprafața de 10 ha. de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin legi speciale ori în orice mod de la membrii cooperatori dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat".

Art. 4 (1) Pentru terenurile din extravilanul localităților, foste proprietăți ale persoanelor fizice și juridice, care au trecut în proprietatea statului și pe care se găsesc instalații hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroameliorații, pe care se desfășoară activități miniere de exploatare sau operațiuni petroliere de dezvoltare-explorare și exploatare, se restituie, în condițiile legii, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, suprafețe echivalente constituite din rezerva existentă la comisiile locale iar în situația în care aceste suprafețe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeași localitate sau din alte localități, acceptate de foștii proprietari. În cazurile în care compensarea nu este posibilă se vor acorda despăgubiri foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, în condițiile legii".

Art. 6 (1

2

) Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate.

(1

3

) În situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când acesta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate loturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.

(1

4

) Orice probă dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari, poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeași forță produsă de către deținătorul actual al terenului sau de către terți, tăgăduind dreptul de proprietate.

(2) Dispozițiile art. 12, și art. 27 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind restabilirea dreptului de proprietate prin reconstituire, precum și dispozițiile prevederilor prevăzute la art. 51-59 din aceeași lege se aplică în mod corespunzător la reconstituirea dreptului de proprietate potrivit prevederilor legii.

Art. 22 Reconstituirea dreptului de proprietate, punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate, în cazul persoanelor fizice, se fac de comisiile locale și comisiile județene sau de prefect, în conformitate cu prevederile art. 12 și art. 51-59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 169/1997, cu prevederile Regulamentului privind procedura de construire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor aprobat prin H.G. nr. 1172/2001 cu modificările și completările ulterioare, precum și cu respectarea prevederilor prezentei legi".

Hotărârea nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor.

Art. 1 În scopul stabilirii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere în condițiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, se compun și funcționează conform prezentului regulament.

Art. 2 (1) Comisiile comunale, orășenești sau municipale se constituie prin ordin al prefectului și sunt formate din: primar - președintele comisiei; viceprimarul, iar în cazul municipiilor reședință de județ, viceprimarul desemnat de consiliul local; secretarul unității administrativ-teritoriale - secretarul comisiei; un specialist în măsurători topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunătățiri funciare sau un specialist în cadastru general, de regulă din cadrul serviciilor comunitare pentru cadastru și agricultură; un inginer agronom sau horticol din cadrul centrului agricol, al oficiului de consultanță agricolă sau din aparatul de specialitate al consiliului local; un jurist din sistemul de organizare a agriculturii și dezvoltării rurale sau din aparatul de specialitate al instituției prefectului ori al autorităților administrației publice locale; șeful ocolului silvic ori împuternicitul acestuia; 2-4 reprezentanți ai foștilor proprietari deposedați sau moștenitorii acestora care au solicitat terenuri în termenul legal în funcție de mărimea comunei, orașului sau municipiului.

(5) Comisiile comunale, orășenești sau municipale vor funcționa sub îndrumarea și controlul comisiei județene, respectiv a municipiului București, precum și a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Art. 4 (1) Comisia județeană sau a municipiului București este numită prin ordin al prefectului și va avea următoarea componență: prefectul - președintele comisiei; subprefectul desemnat de prefect; secretarul general al instituției prefectului - secretarul comisiei; directorul direcției de contencios administrativ și controlul legalității; directorul general al oficiului de cadastru și publicitate imobiliară; reprezentantul teritorial al Agenției Domeniilor Statului; directorul sucursalei teritoriale a Administrației Naționale „îmbunătățiri Funciare"- RA; un reprezentant desemnat de consiliul județean respectiv al Municipiului București; inspectorul șef al inspectoratului silvic teritorial sau împuternicitul acestuia; directorul direcției silvice din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva sau împuternicitul acestuia; un reprezentant al Asociației Proprietarilor de Păduri din România; un reprezentant al Asociației Administratorilor de Păduri; un reprezentant al asociațiilor proprietarilor de terenuri agricole legal constituite.

(2) În vederea sprijinirii comisiei județene pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, prin ordin al prefectului se constituie un colectiv de lucru compus din specialiști, delegați pe toată durata funcționării comisiei de către conducătorii instituțiilor, agențiilor economice sau asociațiilor prevăzute la alin. (1)".

Art. 5 Comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții principale:

a) preiau și analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, cu excepția celor formulate de comune, orașe sau municipii;

b) verificarea în mod riguros, îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 9 alin. (4) din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 6 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, solicitând în acest scop toate relațiile și datele necesare;

c) stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituire dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente și consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane;

d) completează în urma verificărilor efectuate, anexele la prezentul regulament cu persoanele fizice și juridice îndreptățite;

e) primesc și transmit comisiei județene contestațiile formulate de persoanele interesate;

f) întocmesc situații definitive, potrivit competențelor ce le revin, privind persoanele fizice și juridice îndreptățite să li se atribuie teren cu suprafața și amplasamentele stabilite, conform planului de delimitare și parcelare întocmit;

g) întocmesc situații cu titlurile de proprietate eliberate în condițiile art. 27 alin. (2

2

) din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și în cazurile în care proprietarii renunță la titlul de proprietate pentru intrarea în legalitate și înaintează comisie județene propuneri de revocare a acestor titluri;

h) înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară, precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii;

i) pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin;

j) analizează lunar evoluția cauzelor în justiție în care comisia locală este parte și în funcție de aceasta hotărăște și propune organului competent poziția procesuală pentru termenele următoare;

k) sesizează organele competente pentru sancționarea membrilor comisiei când este cazul;

I) identifică terenurile atribuite ilegal și sesizează primarul, care înaintează sub semnătură acțiuni în constatarea nulității absolute pentru cazurile prevăzute la art. 111 din Legea nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare;

m) exercită orice alte atribuții ce le revin potrivit prevederilor legale și prezentului regulament;

Art. 6 Comisiile județene și a municipiului București au următoarele atribuții principale:

a) organizează instruirea comisiilor comunale, orășenești și municipale și asigură distribuirea legilor, a prezentului regulament, a hărților și planurilor la zi, precum și a altor materiale necesare pentru desfășurarea în bune condiții a activității acestora;

b) asigură îndrumarea și controlul comisiilor comunale, orășenești și municipale prin desemnarea pe comune, orașe și municipii a membrilor din comisia județeană;

c) verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale în special existența actelor doveditoare, pertinența, verosimilitatea autenticitatea și concludenta acestora;

d) soluționează contestațiile formulate împotriva măsurilor stabilite de comisiile locale;

e) validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orășenești sau municipale, împreună cu proiectele de delimitare și parcelare;

f) emit titlurile de proprietate pentru cererile validate;

g) soluționează cererile de reconstituire a dreptului de proprietate a comunelor, orașelor și municipiilor pentru terenurile forestiere;

h) analizează propunerile comisiilor locale de revocare a titlurilor de proprietate eliberate în condițiile art. 27 alin. (2

2

) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, verifică temeinicia acestor propuneri și hotărăsc în consecință;

i) identifică terenurile atribuite ilegal și sesizează prefectul care va promova acțiuni în constatarea

j) nulității absolute pentru cazurile prevăzute la art. lll din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare;

j) analizează lunar evoluția cauzelor în justiție în care comisia județeană respectiv comisia municipiului București este parte și decide asupra măsurilor ce trebuie luate;

k) atribuie și dispune delimitarea în teren, completarea proceselor-verbaie de punere în posesie a comunelor, orașelor și municipiilor pentru terenurile forestiere proprietate publică ce la revin;

I) preiau și analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere în cazul persoanelor care solicită reconstituirea dreptului de proprietate privată pe raza teritorială a mai multor localități din județ, în aceste cazuri comisia județeană va îndeplini în mod corespunzător și atribuțiile prevăzute la lit. b), c), d) și h) de mai sus;

m) exercită orice alte atribuții ce le revin potrivit prevederilor legale și prezentului regulament.

Art. 9 alin. (1) Lucrările privind stabilirea dreptului de proprietate pentru foștii membri ai cooperativelor agricole de producție și pentru celelalte persoane prevăzute de lege se desfășoară de comisiile comunale, orășenești sau municipale, după caz, luându-se în considerare suprafața terenurilor aduse în cooperative, preluate de acestea în baza unor legi speciale, sau orice alt mod de la membrii cooperatori. Suprafața adusă în cooperativă este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau din orice alte probe, inclusiv declarații de martor.

Art. 10 alin. (1) În situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată. Oferta va fi trimisă persoanelor îndreptățite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar termenul în care răspunsul la ofertă trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament, în cazul în care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu acceptă amplasamentul oferit, comisia locală va trebui să formuleze o altă ofertă în termen de 30 de zile, dacă persoanele îndreptățite nu optează pentru primirea de despăgubiri.

Alin. (2) În situația în care într-o anumită localitate nu mai există suficient teren în rezerva comisiei de fond funciar care să fie atribuit în proprietatea foștilor proprietari deposedați sau moștenitorilor acestora, comisiile de fond funciar se vor adresa comisiilor de fond funciar din alte localități care vor pune la dispoziție terenurile rămase disponibile.

Prin H.G. nr. 1831 din 22 decembrie 2005 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor aprobat prin H.G. nr. 590/2005,

după alin. (2) al art. 10 s-au introdus șase alineate, alin. (3) - (8), cu următorul cuprins:

Comisiile locale de fond funciar vor atașa la cerere o situație centralizatoare privind terenurile aflate la dispoziția lor, sub semnătura tuturor membrilor comisiei, avizată de comisia județeană de fond funciar, care să ateste că în rezerva comisiei locale de fond funciar nu mai există teren, pe baza situației suprafețelor de teren pentru care ș-au emis titluri de proprietate, situație comunicată de către oficiul de cadastru și publicitate imobiliară.

Atunci când nu mai există teren în rezerva comisiei de fond funciar, aceasta se poate adresa, prin intermediul comisiei județene de fond funciar, instituțiilor și autorităților publice care administrează teren proprietatea statului.

Toate instituțiile și autoritățile publice care au în administrare terenuri proprietate publică a statului sunt obligate să răspundă cererilor formulate de comisiile de fond funciar și să comunice acestora suprafețele de teren care potfi disponibilizate, în condițiile legii, în termen de 45 de zile de la data primirii cererii.

Comisiile de fond funciar vor putea solicita teren pentru compensarea cu teren echivalent de la stațiunile și institutele de cercetare doar dacă nu mai există teren disponibil administrat de alte instituții și autorități publice în județul respectiv sau în județele învecinate.

Art. 11 (1) Potrivit prevederilor legale, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită, personal sau prin mandatar. Când sunt mai mulți moștenitori cererea se poate face și în comun, fiind semnată de fiecare dintre ei.

(2) În cerere se vor menționa următoarele date și elemente: numele și prenumele solicitantului și ale părinților, calitatea, gradul de rudenie, suprafața de teren la care se socotește îndreptățit, precum și orice alte date necesare pentru stabilirea dreptului de proprietate potrivit legii.

În cerere se vor anexa: acte de proprietate, certificat de moștenitor, hotărâre judecătorească dacă există, în toate cazurile certificat de naștere, certificat de deces al autorului, în cazul moștenitorilor, precum și orice alte acte din care să rezulte dreptul de proprietate asupra terenului solicitat.

Totodată la cerere se va anexa declarația prevăzută la art. 10 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare,

Cererea, împreună cu actele prevăzute la alin. (3), se depun la consiliul local în a cărui rază teritorială este situat terenul, fie personal, fie prin poștă, înăuntrul termenului prevăzut de lege;

În cazul în care cererea se depune personal, solicitantul va prezenta actele doveditoare în original și câte o copie xerox, semnată pentru conformitate, rămânând la comisie numai copiile acestora.

(7) Când cererea se transmite prin poștă, la aceasta se vor anexa copii xerox semnate pentru conformitate pe propria răspundere de către solicitant.

Art. 48 (1) În anexa nr. 27 se înscriu persoanele fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acționar la societățile comerciale pe acțiuni cu profil agricol sau piscicol, în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, modificată, și cărora li se restitui în natură suprafețe agricole, pe baza documentelor care atestă fosta proprietate, în perimetrul acestor societăți, potrivit art. 8 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare.

Art. 50 în Anexa 29 se înscriu persoanele fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolă precum și la regiile autonome cu profil agricol sau la societățile menționate cu profil agricol și cărora li se restitui suprafețele de teren agricol, potrivit art. 10 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 54 în Anexa nr. 23 se înscriu persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (4) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru care nu există suprafețe de teren agricol pentru restituirea integrală a proprietății, solicitate prin cerere, cărora li se vor acorda despăgubiri.

În lumina interpretării coroborate a textelor legale indicate, Înalta Curte a apreciat că nu poate primi unele dintre susținerile martorilor ascultați pe parcursul cercetării judecătorești (în principal cele susținute în cel de-al doilea ciclu procesual, când apărarea inculpaților a abordat o altă strategie), întrucât precizările acestor martori reflectă doar o explicație a propriilor atitudini avute la momentul săvârșirii faptelor de către inculpați, dar și trecerii timpului.

În acest sens, martorul P.I. a declarat printre altele: „Cu privire Ia situațiile concrete ale dosarelor D. și C., arăt că nu era nevoie de documentele de filiație, deoarece dreptul de proprietate era validat și era în discuție doar amplasamentul"; martorul B.D. a declarat: „în anii 1991 și 1996 s-au emis hotărâri de validare, acestea presupunând și reconstituirea dreptului de proprietate. La acel moment s-au depus toate actele doveditoare, respectiv acte de filiație și cele ce atestau dreptul de proprietate. Nu îmi amintesc cine a depus acele înscrisuri. Comisia județeană a validat acest dosar. Nu îmi amintesc numele celor în favoarea cărora se reconstituiau drepturile de proprietate. În anul 2007 s-a procedat la punerea în posesie și s-au adoptat hotărârile menționate în această cauză. În această procedură nu se mai depunea aceleași înscrisuri, deoarece se stabilea numai amplasamentul. Punându-mi-se la dispoziție declarația din 02 iulie 2009, ultimul paragraf, arăt că propunerea nu trebuia să fie de validare, ci de stabilire a amplasamentului așa cum am arătat, întrucât validarea presupusese emiterea hotărârilor din 1991 și 1996. Singura localitate care avea rezervă pentru acordarea terenurilor în natură era Tg. Jiu. Am pregătire juridică, iar anterior am lucrat 20 ani ca jurist la prefectura Gorj. Am folosit în activitatea mea ca acte normative Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005 și bineînțeles Hotărârile de Guvern cu normele metodologice"; martorul V.I. a arătat: „Declarația pe care am dat-o în fața procurorului reflectă realitatea, însă se referă la răspunsul pe care l-am dat asupra aspectelor întrebate de către procuror referitoare la dosarul de reconstituire a dreptului de proprietate. Eu am fost membru al Comisiei local Tg Jiu de aplicare a legii fondului funciar. În cazul C. și D., arăt că drepturile de proprietate ale acestora fuseseră reconstituite în anul 1991 prin hotărârea comisiei județene pentru cazul C. și în anul 1996 în cazul D. De aceea astăzi arăt în fața instanței că în privința celor 2 persoane comisia județeană trebuia să facă doar validarea amplasamentelor. Menționez că dosarul referitor la validarea amplasamentelor trebuia să conțină un anumit set de documente, iar dosarul referitor la reconstituirea dreptului de proprietate un alt set de documente. Este adevărat că procurorul mi-a prezentat conținutul celor două dosare referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate, iar eu am arătat ce anume documente erau ori nu lipsă. La întrebarea instanței referitor la faptul dacă pot preciza conținutul dosarelor privind validarea amplasamentelor, nu pot să fac precizări exacte deoarece a trecut multă vreme, însă pot arăta că în aceste 2 situații comisia locală a analizat conținutul documentelor necesare validării amplasamentului și a înaintat la Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară aceste înscrisuri în vederea întocmirii planurilor parcelare. Această instituție și-a dat avizul și și-a aplicat viza pentru neschimbare, iar documentele au fost restituite comisiei locale, care apoi le-a înaintat la comisia județeană pentru luarea unei hotărâri cu privire la validarea amplasamentelor. La întrebarea formulată de apărătorul inculpatului G., pentru a preciza dacă în situația în care există un proces-verbal cum este cel din 22 februarie 2006 ar mai fi necesară reanalizarea documentației, eu răspund prin aceea că chiar dacă era cazul, adică chiar dacă se primea o solicitare în acest sens, dacă se constata că persoana respectivă este îndreptățită și dacă exista viza OCPI, eu nu cred că mai trebuia reevaluată acea situație. În condițiile în care documentația se trimitea la comisia județeană, dacă se reîntorceau pentru diferite completări, cum ar fi de exemplu cazul lipsei unor documente care dovedesc filiația, atunci se proceda la completarea documentației. De principiu în cadrul comisiei locale se urmărea existența tuturor documentelor prevăzute de legislație, iar în cazul în care persoana solicitantă nu aducea toate documentele, atunci se făcea propunere de invalidare deoarece nu se putea face o altă propunere în lipsa documentelor necesare. Răspunzând întrebării apărării inculpatului G., de a preciza dacă în situația în care OCPI -ul viza ca amplasament doar o parte din suprafața cuvenită, comisia locală trimitea documentele către comisia județeană cu această suprafață vizată ori aștepta ca OCPI-ul să acorde viză pentru amplasamentul întregii suprafețe, eu arăt că în practica comisiei noastre locale trimiteam către comisia județeană documentele care primeau viza de amplasament din partea OCPI-ului. Așa cum am arătat mai sus, ulterior nu se rediscuta conținutul documentelor care vizau reconstituirea dreptului de proprietate. De altfel, doresc să precizez că în domeniul legilor fondului funciar s-a permis acest lucru, întrucât un proprietar putea să dețină teren, pe raza fostelor CAP-uri ori pe raza fostelor lAS-uri sau stațiuni pomicole, însă reconstituirea s-a efectuat în etape, iar OCPI-ul nu ar fi putut valida amplasamentele întregii suprafețe cuvenite proprietarilor acolo unde au fost solicitate pentru prima dată deoarece se suprapuneau cu proprietățile altor cetățeni; martora C.M. a declarat printre altele: „(..) Precizarea mea din fața reprezentantului Ministerului Public, în sensul că dacă aș fi studiat la momentul semnării referatelor documentația anexată nu aș fi semnat acele referate sau nu mi le-aș fi însușit, se explică prin aceea că am crezut că acele lucrări se referă la reconstituirea dreptului de proprietate pentru care era nevoie de foarte multe documente ce lipseau din acele dosare, iar nu de schimbarea amplasamentelor. Pentru validarea amplasamentelor trebuia să fie depuse planurile de parcelare și îmi aduc aminte că la acele dosare erau depuse planurile de parcelare (..)".

Așadar, sub anumite aspecte, martorii au încercat să acrediteze ideea potrivit căreia, în activitatea comisiilor din care au făcut parte alături de unii dintre inculpați, nu ar fi avut sarcina decât să stabilească amplasamentul terenurilor, întrucât ar fi existat o validare anterioară.

Aceste afirmații sunt eronate, iar Înalta Curte a subliniat faptul că actul legislativ inițial Legea fondului funciar nr. 18/1991, a fost modificată datorită situațiilor ivite în practică, iar ulterior Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, a modificat și completat legile cu caracter reparatoriu adoptate după anul 1990, legiuitorul punând accent pe faptul că actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate emise în condiții ilegale sunt lovite de nulitate absolută, fiind astfel evident că era necesară existența întregii documentații prevăzută în lege și în normele de aplicare, dar și verificarea documentației anterioare.

De altfel, chiar conținutul dosarelor de reconstituire a dreptului de proprietate ale altor persoane aflate în aceleași zile în analiza comisiilor locale ori a comisiei județene, fa