ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2877/2014

Asupra conflictului negativ de competență, constata următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la data de 2 din august 2014, sub nr. 8893/2014, executorul judecătoresc P.G. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing din 25 septembrie 2009, la cererea creditoarei U.L.C. I.F.N. SA. În motivare, s-a arătat că, prin cererea înregistrată la data de 05 august 2014, la B.E.J., P.G., cu sediul profesional în Aleșd, jud. Bihor, creditoarea SC U.L.C. I.F.N. SA, cu sediul social în București, sector 1, înregistrată la O.R.C. din 2002,, reprezentată de S.C.A., B. și Asociații, cu sediul în U.T.I.B.C., sector 2 București, a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing din 25 septembrie 2009, prin care debitoarea SC W.E.D.

SRL a fost obligată la plata sumei de 6.270,85 lei, constând în contravaloarea facturilor emise și neachitate până în prezent, a penalităților de întârziere în cuantum de 0,15% din suma datorată pe fiecare zî de întârziere, calculate conform art. 4 din condițiile specifice ale Contractului de leasing, până la achitarea efectivă a întregului debit; ia plata sumei de 14.383, 28 lei, reprezentând echivalentul a 3.270, 34 euro, la cursul de schimb B.N.R. de la data formulării cererii, în baza dispozițiilor art. 4.2 coroborate cu prevederile art. 4.1 a condițiilor generale ale contractului de leasing, precum și la suportarea cheltuielilor de executare, reprezentate de taxele judiciare de timbru, timbrul judiciar, onorariul executorului judecătoresc și onorariul de avocat.

De asemenea, s-a mai solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului în toate formele de executare prevăzute de lege. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 638 alin. (1) pct. 3, art. 640 și art. 632 alin. (1) C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010. Prin Încheierea nr. 3329 din 25 august 2014, Judecătoria Satu Mare, în urma admiterii excepției necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, a dispus declinarea cauzei, spre competentă soluționare, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. În motivare, s-a reținut că, prin Decizia nr. 348/2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2014, au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc.

civ., îar potrivit prevederilor art. 147 din Constituția României aplicarea acestor norme a fost suspendată de drept. În considerentele deciziei menționate anterior, s-a reținut ca dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. creează o discriminare între debitor și executorul judecătoresc, debitorul fiind pus într-o situație de inferioritate juridică și economică față de executor. S-a mai stabilit că alegerea de către creditor a biroului executorului judecătoresc face anevoioasă apărarea debitorului și conduce la creșterea nejustificată a cheltuielilor acestuia în procedura executării silite. În lipsa unui act legislativ modificator al art. 650 alin. (1) C. proc. civ., care să reglementeze prevederile declarate neconstituționale, instanța a analizat aspectul legat de competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite, în raport de dispozițiile art. 107 C. proc.

civ. Așa fiind, s-a avut în vedere că locul plății titlului executoriu este SC B.U.T.B. SA, cu sediul în București, și că, potrivit prevederilor art. 10 din Contractul de leasing financiar, părțile au convenit ca toate litigiile rezultând din sau care sunt în legătură cu acest act se vor soluționa de instanțele competente de la sediul finanțatorului, care se află în circumscripția Judecătoriei sectorului 1 București. La rândul său, Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința nr. 15148 din 22 septembrie 2014, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare și, constatând ivit conflictul de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru rezolvarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în urma pronunțării Deciziei nr. 348/2014 a Curții Constituționale, cu privire la neconstituțtonalitatea dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., își găsesc incidența dispozițiile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că, în cazul în care o pricină nu poate fi soluționată în baza legii sau a uzanțelor, devin aplicabile prevederile legale referitoare la situații asemănătoare. Așa fiind, s-a raportat ia dispozițiile art. 107 C. proc. civ. potrivit cărora instanța competentă teritorial este cea de la domiciliu! sau sediul debitorului, care se afla în municipiul Satu Mare. Instanța a mai reținut că susținerile potrivit cărora părțile au înțeles, prin dispozițiile art. 10 din contractul de leasing să instituie o clauză atributivă de competență în favoarea instanțelor de la sediul finanțatorului, care se afiă în București, sunt neîntemeiate.

O astfel de clauză produce efecte, potrivit dispozițiilor art. 126 C. proc. civ. numai în cazul eventualelor litigii de natură contencioasă ivite între părțile litigante, iar faptul că art. 650 alin. (1) din același act normativ a fost declarai neconstituțional, nu este de natură să conducă la o altă concluzie. Astfel s-a constatat că instanța de executare are o competență exclusivă, indiferent de criteriul legal în raport de care este determinată, fiind însă exceptată din domeniul în care părțile, prin acordul lor, pot să deroge de la regulile de competență.

Examinând conflictul de competență, Înalta Curte va reține că, în cauză, competența soluționării pricinii în primă instanță, revine Judecătoriei Satu Mare, pentru considerentele ce succed: Prm cererea înregistrată la data de 21 august 2014, sub nr. 8893/2014, pe rolul Judecătoriei Satu Mare, executorul judecătoresc P.G., cu sediul profesional în Aleșd, județul Bihor, aflai în circumscripția teritorială a Curții de Apel Oradea, a solicitai încuviințarea executării silite, prin toate formele de executare, împotriva debitoarei SC W.E.D. SRL, cu sediul în municipiul Satu Mare, județul Satu Mare, în temeiul titlului executoriu constând în contractul de leasing, în sumă de 6.270,85 lei. reprezentând contravaloarea facturilor emise și neachitate și a penalităților aferente acestora de 0,15% din suma datorată pe fiecare zi de întârziere - precum și a 14.383,28 lei, cu titlu de clauză penală, pentru rezilierea convenției încheiate cu creditoarea SC U.L.C.I.F.N.

SA, cu sediul în București, sector 1. Potrivit dispozițiilor art. 665 alin. (1) C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, „în termen de 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul va solicita să se dispună încuviințarea executării silite de către inshința de executare, căreia îi va înainta, în copie certificata pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 664 alin. (1) și dovada taxei de timbru". Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă faptul că cererea formulată de către creditoare, constând în executarea silită a debitoarei SC W.E.D. SRL, a fost înregistrată la sediul biroului executorului judecătoresc, la data de 5 august 2014. La rândul său, B.EJ., P.G.

a sesizat instanța de executare la data de 21 august 2014, solicitând încuviințarea executării silite a titlului executoriu, reprezentat de contractul de leasing, dală la care, prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale a României, publicată în M. Of. la 16 iulie 2014, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., care stipulau că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se ajlă biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Excepția de neconstituționalitate a fost admisă în considerarea faptului ca aceste norme permiteau un criteriu subiectiv de apreciere din partea uneia dintre părțile litigante aspect ce echivala cu imposibilitatea cunoașterii, de către debitor, a instanței de executare competente.

Astfel, în raport de faptul că instanța de executare a fost sesizată de către executorul judecătoresc după publicarea în M. Of. a Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014, pronunțate de Curtea Constituțională a României, în cauză, în absența unei norme speciale atributive de competență, devin aplicabile, prin raportare la prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., dispozițiile art. 107 din acest act normativ, care stabilesc competenta de drept comun, din punct de vedere teritorial, pentru judecata în primă instanță, în sensul că „cererea de chemare m judecată se introduce la instanța in a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea ins prevede altfel". De altfel, Codul de procedură civilă, aprobat prin Legea nr. 134/2010 a fost modificat și completat prin Legea nr. 138/15 octombrie 2014, publicată în M. Of.

Ia data de 16 octombrie 2014, prin care textul art. 650 alin. (1) din Cod a primit o nouă configurație, în sensul că „instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel". Aceste norme nu sunt însă aplicabile cauzei pendinte. întrucât executarea silită a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 138 din 15 octombrie 2014, respectiv Ia 19 octombrie 2014, creditoarei sesizând biroul executorului judecătoresc la data de 5 august 2014. Prin urmare, având în vedere principiul neretroactivității legii civile și faptul că organul de executare a fost învestit, de către creditoare, cu soluționarea cererii de executare silită la momentul ia care, deși fusese admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor C. proc.

civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, nu exista o normă specială de competență în materie, Ia stabilirea instanței de executare competente în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, în tome formele prevăzute de lege, Înalta Curte va avea în vedere prevederile an.107 C. proc. civ., care stabilesc competența de drept comun, clin punct de vedere teritorial, pentru soluționarea, în fond, a acțiunilor civiie. Din înscrisurile aliate la dosarul cauzei, rezultă că debitoarea SC W.E.D. SRL, împotriva căreia urmează să se efectueze executarea silită, în toate formele prevăzute de lege, are sediul în municipiul Satu Mare, județul Satu Mare. Având în vedere că această localitate se află în circumscripția Judecătoriei Satu Mare, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2014.