ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2877/2014

Asupra conflictului negativ de competență,

constata următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la data de 2 din august

2014, sub nr. 8893/2014, executorul judecătoresc P.G. a solicitat încuviințarea

executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing din

25 septembrie 2009, la cererea creditoarei U.L.C. I.F.N. SA.

În motivare, s-a arătat că, prin cererea

înregistrată la data de 05 august 2014, la B.E.J., P.G., cu sediul profesional

în Aleșd, jud. Bihor, creditoarea SC U.L.C. I.F.N. SA, cu sediul social în

București, sector 1, înregistrată la O.R.C. din 2002,, reprezentată de S.C.A.,

B. și Asociații, cu sediul în U.T.I.B.C., sector 2 București, a solicitat

executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing din

25 septembrie 2009, prin care debitoarea SC W.E.D. SRL a fost obligată la plata

sumei de 6.270,85 lei, constând în contravaloarea facturilor emise și

neachitate până în prezent, a penalităților de întârziere în cuantum de 0,15%

din suma datorată pe fiecare zî de întârziere, calculate conform art. 4 din condițiile

specifice ale Contractului de leasing, până la achitarea efectivă a întregului

debit; ia plata sumei de 14.383, 28 lei, reprezentând echivalentul a 3.270, 34

euro, la cursul de schimb B.N.R. de la data formulării cererii, în baza dispozițiilor

art. 4.2 coroborate cu prevederile art. 4.1 a condițiilor generale ale

contractului de leasing, precum și la suportarea cheltuielilor de executare,

reprezentate de taxele judiciare de timbru, timbrul judiciar, onorariul

executorului judecătoresc și onorariul de avocat.

De asemenea, s-a mai solicitat

încuviințarea executării silite împotriva debitorului în toate formele de

executare prevăzute de lege.

În drept, cererea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 638 alin. (1) pct. 3, art. 640 și art. 632 alin. (1) C. proc.

civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010.

Prin Încheierea nr. 3329 din 25 august

2014, Judecătoria Satu Mare, în urma admiterii excepției necompetenței

teritoriale, invocate din oficiu, a dispus declinarea cauzei, spre competentă

soluționare, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

În motivare, s-a reținut că, prin

Decizia nr. 348/2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 529 din 16

iulie 2014, au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 650 alin. (1)

C. proc. civ., îar potrivit prevederilor art. 147 din Constituția României

aplicarea acestor norme a fost suspendată de drept. În considerentele deciziei

menționate anterior, s-a reținut ca dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc.

civ. creează o discriminare între debitor și executorul judecătoresc, debitorul

fiind pus într-o situație de inferioritate juridică și economică față de

executor. S-a mai stabilit că alegerea de către creditor a biroului

executorului judecătoresc face anevoioasă apărarea debitorului și conduce la creșterea

nejustificată a cheltuielilor acestuia în procedura executării silite.

În lipsa unui act legislativ

modificator al art. 650 alin. (1) C. proc. civ., care să reglementeze

prevederile declarate neconstituționale, instanța a analizat aspectul legat de competența

soluționării cererii de încuviințare a executării silite, în raport de

dispozițiile art. 107 C. proc. civ.

Așa fiind, s-a avut în vedere că locul

plății titlului executoriu este SC B.U.T.B. SA, cu sediul în București, și că,

potrivit prevederilor art. 10 din Contractul de leasing financiar, părțile au

convenit ca toate litigiile rezultând din sau care sunt în legătură cu acest

act se vor soluționa de instanțele competente de la sediul finanțatorului, care

se află în circumscripția Judecătoriei sectorului 1 București.

La rândul său, Judecătoria sectorului

1 București, prin sentința nr. 15148 din 22 septembrie 2014, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare și,

constatând ivit conflictul de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și

Justiție pentru rezolvarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, în urma pronunțării Deciziei nr. 348/2014 a Curții Constituționale,

cu privire la neconstituțtonalitatea dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc.

civ., își găsesc incidența dispozițiile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., care

prevăd că, în cazul în care o pricină nu poate fi soluționată în baza legii sau

a uzanțelor, devin aplicabile prevederile legale referitoare la situații

asemănătoare.

Așa fiind, s-a raportat ia

dispozițiile art. 107 C. proc. civ. potrivit cărora instanța competentă

teritorial este cea de la domiciliu! sau sediul debitorului, care se afla în

municipiul Satu Mare.

Instanța a mai reținut că susținerile

potrivit cărora părțile au înțeles, prin dispozițiile art. 10 din contractul de

leasing să instituie o clauză atributivă de competență în favoarea instanțelor

de la sediul finanțatorului, care se afiă în București, sunt neîntemeiate.

O astfel de clauză produce efecte,

potrivit dispozițiilor art. 126 C. proc. civ. numai în cazul eventualelor

litigii de natură contencioasă ivite între părțile litigante, iar faptul că art.

650 alin. (1) din același act normativ a fost declarai neconstituțional, nu

este de natură să conducă la o altă concluzie.

Astfel s-a constatat că instanța de

executare are o competență exclusivă, indiferent de criteriul legal în raport

de care este determinată, fiind însă exceptată din domeniul în care părțile,

prin acordul lor, pot să deroge de la regulile de competență.

Examinând conflictul de competență,

Înalta Curte va reține că, în cauză, competența soluționării pricinii în primă

instanță, revine Judecătoriei Satu Mare, pentru considerentele ce succed:

Prm cererea înregistrată la data de 21

august 2014, sub nr. 8893/2014, pe rolul Judecătoriei Satu Mare, executorul

judecătoresc P.G., cu sediul profesional în Aleșd, județul Bihor, aflai în

circumscripția teritorială a Curții de Apel Oradea, a solicitai încuviințarea

executării silite, prin toate formele de executare, împotriva debitoarei SC

W.E.D. SRL, cu sediul în municipiul Satu Mare, județul Satu Mare, în temeiul

titlului executoriu constând în contractul de leasing, în sumă de 6.270,85 lei.

reprezentând contravaloarea facturilor emise și neachitate și a penalităților

aferente acestora de 0,15% din suma datorată pe fiecare zi de întârziere -

precum și a 14.383,28 lei, cu titlu de clauză penală, pentru rezilierea convenției

încheiate cu creditoarea SC U.L.C.I.F.N. SA, cu sediul în București, sector 1.

Potrivit dispozițiilor art. 665 alin.

(1) C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, „în termen de 3 zile de la

înregistrarea cererii, executorul va solicita să se dispună încuviințarea

executării silite de către inshința de executare, căreia îi va înainta, în

copie certificata pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului,

titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 664 alin. (1) și dovada taxei

de timbru".

Din înscrisurile aflate la dosarul

cauzei, rezultă faptul că cererea formulată de către creditoare, constând în

executarea silită a debitoarei SC W.E.D. SRL, a fost înregistrată la sediul

biroului executorului judecătoresc, la data de 5 august 2014. La rândul său,

B.EJ., P.G. a sesizat instanța de executare la data de 21 august 2014,

solicitând încuviințarea executării silite a titlului executoriu, reprezentat

de contractul de leasing, dală la care, prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014

a Curții Constituționale a României, publicată în M. Of. la 16 iulie 2014, a

fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 650 alin. (1)

C. proc. civ., care stipulau că instanța de executare este judecătoria în a

cărei circumscripție se ajlă biroul executorului judecătoresc care face

executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Excepția de

neconstituționalitate a fost admisă în considerarea faptului ca aceste norme

permiteau un criteriu subiectiv de apreciere din partea uneia dintre părțile

litigante aspect ce echivala cu imposibilitatea cunoașterii, de către debitor,

a instanței de executare competente.

Astfel, în raport de faptul că

instanța de executare a fost sesizată de către executorul judecătoresc după

publicarea în M. Of. a Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014, pronunțate de Curtea

Constituțională a României, în cauză, în absența unei norme speciale atributive

de competență, devin aplicabile, prin raportare la prevederile art. 5 alin. (3)

C. proc. civ., dispozițiile art. 107 din acest act normativ, care stabilesc

competenta de drept comun, din punct de vedere teritorial, pentru judecata în

primă instanță, în sensul că „cererea de chemare m judecată se introduce la

instanța in a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă

legea ins prevede altfel".

De altfel, Codul de procedură civilă,

aprobat prin Legea nr. 134/2010 a fost modificat și completat prin Legea nr. 138/15

octombrie 2014, publicată în M. Of. Ia data de 16 octombrie   2014, prin care

textul art. 650 alin. (1) din Cod a primit o nouă configurație, în sensul că

„instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la

data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul

debitorului, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel".

Aceste norme nu sunt însă aplicabile

cauzei pendinte. întrucât executarea silită a început anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 138 din 15 octombrie 2014, respectiv Ia 19 octombrie 2014,

creditoarei sesizând biroul executorului judecătoresc la data de 5 august 2014.

Prin urmare, având în vedere

principiul neretroactivității legii civile și faptul că organul de executare a

fost învestit, de către creditoare, cu soluționarea cererii de executare silită

la momentul ia care, deși fusese admisă excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, nu exista o normă

specială de competență în materie, Ia stabilirea instanței de executare

competente în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, în tome

formele prevăzute de lege, Înalta Curte va avea în vedere prevederile an.107 C.

proc. civ., care stabilesc competența de drept comun, clin punct de vedere

teritorial, pentru soluționarea, în fond, a acțiunilor civiie.

Din înscrisurile aliate la dosarul

cauzei, rezultă că debitoarea SC W.E.D. SRL, împotriva căreia urmează să se

efectueze executarea silită, în toate formele prevăzute de lege, are sediul în

municipiul Satu Mare, județul Satu Mare.

Având în vedere că această localitate

se află în circumscripția Judecătoriei Satu Mare, Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei, în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

24 octombrie 2014.