ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2801/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2801/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Tribunalului Iași, prin

sentința civilă nr. 1513 din 5 decembrie 2013, a respins excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului M.G.; a respins acțiunea formulată

de reclamanții B.E. și M.G., în contradictoriu cu pârâtele SC E.O.N.E.R. SA și

SC E.O.N.M.D. SA, a respins cererea de chemare în garanție a SC E.O.N.M.D. SA

formulată de pârâta SC E.O.N.E.R. SA precum și cererea de chemare în garanție a

SC A.Ț.A. SA, formulată de pârâta SC E.O.N.M.D. SA.

La darea hotărârii

instanța a reținut, în esență, cele ce urmează:

Urmare a sesizării

reclamantei B.E. din data de 12 august 2011, a fost încheiat procesul verbal

din 29 august 2011 prin care reprezentanții pârâtei SC E.O.N.E.R. SA au

constatat în urma verificărilor efectuate la locuința acesteia din sat Piciorul

Lupului, com. Ciurea, județul Iași că erau arse aparate electrocasnice,

respectiv televizorul, frigiderul și aparatul de electromasaj .

Reclamanta B.E. are

încheiat cu pârâta SC E.O.N.E.R. SA contractul de furnizare a energiei

electrice din 6 decembrie 2011 pe durată nedeterminată, art. 8 din contract

obligând pârâta în calitate de furnizor să despăgubească pe consumator în cazul

deteriorării unor receptoare electrice în situația în care au apărut tensiuni

mai mari decât cele admise în normele tehnice.

Deteriorarea

aparatelor menționate din locuința reclamantei a fost cauzată de fluctuații de

tensiune, aspect care nu a fost negat de către pârâte, în calitate de furnizor

de energie și respectiv prestator al serviciului de distribuție a energiei electrice

active, fapt care dă dreptul reclamanților la despăgubiri, în temeiul

contractului de furnizare a energiei electrice în cazul reclamantei și în

temeiul răspunderii civile delictuale, conform art. 998 C. civ. în cazul

reclamantului M.G., urmare a defectării aparatului de electromasaj.

În privința daunelor

materiale, instanța a reținut că deși prejudiciul material există, suma

cuvenită cu titlu de despăgubiri trebuia dovedită.

Reclamanții nu au

depus documentele de proveniență pentru bunurile arse, pentru a exista un reper

obiectiv în stabilirea cuantumului daunelor materiale.

De asemenea, aceștia

nu au apelat la operatori service autorizați pentru a se stabili dacă aparatura

mai putea fi reparată, pentru evaluarea costului reparației sau dacă dimpotrivă

funcționalitatea normală a fost grav afectată, fiind imposibilă remedierea.

Instanța a mai

constatat că pârâta SC E.O.N.M.D. SA a achitat reclamantului M.G., anterior

introducerii acțiunii, suma de 3.226,90 lei, conform extrasului de cont din

data de 6 august 2012, sumă reprezentând despăgubiri prin care a înțeles să

acopere prejudiciul suferit de reclamanți pentru pagubele constatate prin

procesul din 29 august 2011.

În aceste condiții

s-a constatat că este neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea daunelor

materiale în cuantum de câte 2.500 lei.

Referitor la daunele

morale, s-a reținut că, în absența unor criterii pe baza cărora să se poată

realiza o cuantificare obiectivă, acestea se stabilesc în raport cu

consecințele negative suferite de reclamant, importanța valorilor lezate,

măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost

concepute consecințele vătămării etc.

În prezenta cauză

reclamanții au invocat frecventele fluctuații de tensiune, probleme de sănătate

în cazul reclamantului M.G. și încadrarea acestuia în grad de handicap grav,

situația materială dificilă. Aceste împrejurări nu au legătură concretă cu

daunele morale solicitate, având în vedere că modul în care pârâtele și-au

îndeplinit în timp serviciile pentru care dețin autorizație nu fac obiectul

analizei prezentului litigiu, iar starea de sănătate a reclamantului poate fi

supusă atenției organelor competente de specialitate implicate în tratamentul

și protecția persoanelor cu nevoi speciale.

Referitor la evenimentul

din luna august 2011, s-a arătat că este real faptul că reclamantul nu s-a

putut folosi de aparatul de electromasaj, însă aceasta nu a depus acte medicale

în sensul că aparatul îi este recomandat ca fiind indispensabil pentru

recuperarea funcțională, iar neutilizarea acestuia i-ar fi produs suferințe

psihice, de natură a-i afecta semnificativ condițiile de viață.

De asemenea,

reclamanta B.E. nu a indicat modalitatea în care a fost afectată prin

defectarea aparatelor electrocasnice, față de aceasta nefiind vădit un

prejudiciu moral care să necesite a fi reparat de către pârâte.

Curtea de Apel Iași,

secția civilă, învestită cu apelul declarat de reclamanți împotriva hotărârii

primei instanțe, prin Decizia civilă nr. 69 din 28 martie 2014, a respins calea

de atac pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 167 C.

proc. civ., dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot

să aducă dezlegarea pricinii, ceea ce înseamnă că probele trebuie să fie

pertinente și concludente cauzei. O probă este pertinentă dacă are legătură cu

obiectul cauzei și concludentă dacă este de natură să conducă la soluționarea

cauzei.

Or, în raport de teza

probatorie invocată de apelanți pentru proba cu martori, în mod corect instanța

a stabilit că administrarea acesteia nu este pertinentă și concludentă cauzei.

Instanța de fond a

stabilit, raportat la probele administrate în cauză și la poziția procesuală a

pârâților-intimați, că, în urma fluctuațiilor de tensiune existente în zona în

care locuiesc apelanții-reclamanți, acestora li s-a defectat un frigider, un

televizor și un aparat de masaj, astfel încât au suferit un prejudiciu

material.

În ceea ce privește

cuantumul prejudiciului material produs, apelanții-reclamanți au solicitat

obligarea pârâților la suma de 5.000 lei, fără însă a produce dovezi în

legătură cu valoarea reală a acestor bunuri, dacă acestea au fost într-adevăr

deteriorate în asemenea măsură încât nu au mai putut fi reparate.

Așa fiind, instanța

de fond corect a avut în vedere la stabilirea contravalorii bunurilor deținute

suma de 3.226,90 lei, sumă pe care pârâții-intimați au achitat-o

apelanților-reclamanți la data de 6 august 2012.

Aceasta deoarece,

pârâții-intimați au dovedit că la stabilirea acestei sume s-a avut în vedere

prețul de vânzare din magazinele de specialitate a unor bunuri de același gen,

respectiv a unei combine frigorifice, a unui televizor și a unui aparat masaj.

Curtea a notat că,

din argumentele folosite de instanță în motivarea respingerii acestui capăt de

acțiune, rezultă în mod elocvent și explicit că instanța s-a pronunțat în

raport cu ambii reclamanți și față de ceea ce s-a cerut, respectiv obligarea

pârâților la plata daunelor materiale în cuantum de 5.000 lei, respectiv câte 2.500

lei pentru fiecare reclamant.

Nici criticile vizând

greșita respingere a capătului de acțiune vizând daunele morale nu a fost

găsită întemeiată.

În ceea ce privește

capătul de acțiune vizând obligarea pârâților la plata daunelor morale către

reclamanți în cuantum de 100.000 lei, reclamanții au susținut că fluctuațiile

de tensiune ce au dus la deteriorarea televizorului, combinei frigorifice și

aparatului de masaj, au produs consecințe și pe plan psihic ce le-au afectat

viața de zi cu zi, iar în ceea ce-l privește pe reclamantul-apelant M.G. acesta

este încadrat într-un grad de handicap grav, iar faptul că nu a mai putut

folosi aparatul de masaj i-au accentuat suferințele fizice și psihice, iar

lipsa celorlalte două electronice i-au afectat traiul zilnic.

Chiar dacă rolul

daunelor morale este acela de a compensa suferințele pe plan psihic prin care

au trecut persoanele vătămate, acestea trebuie să fie dovedite și se apreciază

în raport de legătura de cauzalitate între faptele prejudiciabile și

consecințele negative suferite, trebuind să fie apreciate în echitate, respectiv

să nu fie niciun izvor de îmbogățire fără justă cauză pentru cel ce le

solicită, și nicio o amendă excesivă pentru cel ce urmează a le plăti.

Or, în cauză, chiar

dacă s-a creat un disconfort ca urmare a fluctuațiilor de tensiune și a

deteriorării aparatelor electrocasnice, această situație nu poate fi

caracterizată ca fiind atât de traumatizantă încât să fi produs suferințe

puternice pe plan fizic, psihic și social de natură a fi acoperite prin plata

unei sume de bani cu titlu de daune morale.

Astfel, în ceea ce

privește pe reclamanta-apelantă B.E., nu s-a putut reține nicio modalitate concretă,

prin care situația creată ar fi afectat-o pe plan psihic, iar în ceea ce-l

privește pe apelantul M.G., acesta deși a invocat că lipsa aparatului de masaj

i-a afectat grav starea fizică, pe fondul handicapului grav pe care îl are, nu

a dovedit că acest aparat era indispensabil în recuperarea funcțiilor vitale și

nefolosirea lui i-ar fi produs suferințe, iar disconfortul creat prin

deteriorarea aparatelor electrocasnice a avut un impact atât de puternic, de

natură a-i afecta viața pe plan psihic, fiind astfel nevoit să se afle în

situația în care se impune o reparație bănească cu titlu de daune morale.

Împotriva deciziei a

declarat recurs reclamantul M.G., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și

9 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul constatării

prejudiciului și a culpei pârâtelor, având drept consecință acordarea daunelor

materiale și morale în cuantumul solicitat prin cererea introductivă,

precizată, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin dezvoltarea

motivelor de recurs se arată că hotărârea nu este convingătoare sub aspectul

exonerării pârâtelor în condițiile în care din înscrisurile existente la dosar

rezultă că s-au produs prejudicii și că întreruperile de energie electrică sunt

frecvente.

Se mai arată că

susținerile apelanților sunt redate pe două pagini, iar cele ale intimatelor se

rezumă la o frază.

O altă critică se referă

la împrejurarea că instanța s-a rezumat doar la examinarea înscrisurilor din

dosar, respingând probele testimoniale solicitate de recurent, fără însă a

motiva hotărâre luată.

Faptul menținerii

sentinței nu reprezintă o motivare propriu-zisă întrucât, prin respingerea

probei testimoniale, s-a aflat în imposibilitate de a demonstra prejudiciul

solicitat de recurent și mama sa cu privire la valoarea bunurilor.

Recurentul arată că

instanța a greșit atunci când nu a analizat culpa pârâtei.

Motivarea instanței

de apel cu privire la criticile formulate în ce privește lipsa legăturii de

cauzalitate între furnizarea defectuoasă a energiei și problemele resimțite de

reclamanți ignoră îngreunarea activităților cotidiene și la creșterea

cheltuielilor familiei din cauza alterării alimentelor pe care nu le pot păstra

într-un frigider nealimentat electric, din cauza deplasărilor care trebuiesc făcute

în municipiul Iași pentru cumpărarea altor alimente ceea ce presupune din nou

cheltuieli de deplasare și pentru hrană, cheltuieli pe care nu le-ar fi

suportat dacă frigiderul ar fi funcționat; alterarea stării de sănătate a reclamantului,

dependent de electromasajul efectuat zilnic cu aparatul Infraslim și nevoit,

prin urmare, să suporte durerea fizică și depresia cauzată de acest lucru; stresul

implicit și grija mereu crescândă a mamei sale pentru sănătatea sa fizică și

psihică, văzând cum încearcă să reziste durerilor fizice, cum depune eforturi

suplimentare pentru a-și menține tonusul muscular.

Intimata SC

E.O.N.E.R. SA, prin întâmpinarea formulată, invocă excepția netimbrării cererii

de recurs precum și excepția nulității recursului.

Pe fondul cererii

solicită respingerea recursului cu motivarea, în esență, că reclamanții nu au

putut produce dovezi cu privire la valoarea reală a bunurilor deteriorate și la

daunele morale solicitate. Se mai arată că instanța a analizat corect

elementele răspunderii civile delictuale.

Înalta Curte,

analizând decizia prin raportare la criticile formulate constată caracterul

nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.

Înalta Curte,

constată că recursul declarat de reclamantul M.G., cu toate că motivele

invocate nu sunt pe deplin structurate juridic, poate fi analizat pe fond,

întrucât se invocă, pe de o parte, lipsa argumentelor referitoare la culpa

pârâtei, precum și greșita respingere a cererii privind acordarea daunelor

morale, pe de altă parte.

Cu alte cuvinte,

excepția nulității recursului invocată de intimată este nefondată.

Prioritar, Înalta

Curte învederează că, urmare a faptului că recursul a fost declarat doar de

reclamantul M.G., statuările instanței superioare de fond cu privire la

pretențiile reclamantei B.E. au putere de lucru judecat.

Drept urmare,

criticile recurentului referitoare la daunele morale solicitate de reclamantă

precum și cele privind criteriile avute în vedere de instanță la respingerea

cererii de acordare a unui cuantum superior valori de 1.929,89 lei acordate de

pârâtă pentru aparatele deteriorate (combină frigorifică -1.299,99 lei și

televizor - 629,90 lei) nu pot face obiect al recursului câtă vreme titulara

drepturilor deduse judecății nu a exercitat calea extraordinară de atac a

recursului.

Recurentul invocă

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proC. civ. cu referire la

neanalizarea culpei pârâtei la producerea daunelor materiale și morale pretinse

prin acțiune.

Contrar opiniei

recurentului, decizia este redactată cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin.

(1) pct. 5 C. proc. civ. cât privește analizarea condițiilor generale ale

răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C. civ.

Astfel, instanța

pornește de la premisa întrunirii cumulative a condițiilor generale ale

răspunderii civile delictuale atunci când menționează că intimata a achitat

contravaloarea aparatului pentru masaj (1.297,01 lei - 295 euro), proprietate

recurentului, defectat în urma apariției unor tensiuni electrice mai mari decât

cele admise.

Cu alte cuvinte, se

reține culpa pârâtei la producerea prejudiciului material.

Însă, ceea ce

contestă recurentul este cuantumul despăgubirii materiale, ce reprezintă un

element de fapt, ce nu poate face obiect al recursului față de

dispozițiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ., ce permit cenzurarea deciziei

pronunțate în apel doar pentru nelegalitate nu și pentru netemeinicie.

Acesta este și

motivul pentru care nu pot fi analizate în această etapă procesuală criticile

referitoare la modul în care instanța superioară de fond a administrat și

interpretat probatoriul din cauză.

Cât privește

prejudiciul moral pretins de reclamant, constând în aceea că imposibilitatea

folosirii aparatului de masaj i-au accentuat suferințele fizice și psihice,

instanța, nu neagă existența unor stări de disconfort, apreciind însă că

situația nu este atât de traumatizantă încât să fi produs suferințe puternice

pe plan fizic, psihic și social de natură a fi compensate prin plata unei sume

de bani.

Cele reținute prin

decizie sunt corecte, întrucât existența unui prejudiciu moral, oricât ar fi de

plauzibil, nu rezultă ex re, reclamantul având obligația să probeze, așa cum se

reține, prin decizie prejudiciul suferit.

Așa fiind, nici

critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este

fondată.

Înalta Curte, pentru

considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă SC E.O.N.M.D. SA

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul M.G. împotriva Deciziei nr. 69 din

data de 28 martie 2014 a Curții de Apel Iași, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2014.