ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2798/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele; Prin sentința civilă nr.1364 din 25 iunie 2012, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte cererea:formulată de reclamanții P.M.C. și P.M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA; a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 3062 mp situat în Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov, expropriat prin Hotărârea din 30 august 2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Ștefăneștii de Jos, lai 29.771 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținui că, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 august 2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, pentru terenul de 3.062 mp situat în Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov, s-a stabilit un cuantum al despăgubirilor de 128.045 Iei.

Expertiza efectuată în cauză de către comisia de experți desemnată potrivit prevederilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 a avut drept obiective stabilirea valorii de circulație a imobilului expropriat, stabilirea cuantumului complet ai despăgubirilor, atât la data transferului dreptului de proprietate, cât și Ia momentul efectuării expertizei, stabilirea prejudiciului cauzat proprietarilor ca urmare a exproprierii parțiale, respectiv dacă valoarea restului de teren rămas va scădea sau nu ca urmare a efectuării lucrării de 'utilitate publică. Potrivit concluziilor raportului de expertiză, la data transferului dreptului de proprietate - 5 iunie 2009, valoarea de circulație a terenului expropriat era de 260.537 lei, iar la data efectuării raportului de expertiză - 4 februarie 2012 era de 3.29.771 lei.

Experții au concluzionat că în urma exproprierii, reclamanții au încercat un prejudiciu, neevaluat însă, din cauza nefolosînței terenului, care Ia acel moment avea categoria arabil extravilan, prejudiciul încercat fiind rezultat din venitul ce ar fi putut rezulta din exploatarea agricola a terenului. Tribunalul a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și pretențiile formulate de părți și va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.

În privința modului de calcul al despăgubirilor, tribunalul a reținut că experții au calculat valoarea despăgubirii ținând cont de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel cu cel expropriat, în acest sens fiind anexate raportului de expertiză oferte de vânzare ale unor terenuri similare celui expropriat. Din concluziile raportului de expertiză s-a constatat că valoarea propusă de 129.771 lei, se încadrează între cea stabilită de expropriator și cea solicitată de reclamanți. Cu privire la prejudiciul invocat de contestatori, constatat de experți, însă neevaluat, tribunalul a constatat această pretenție neântemeiată. Astfel cum rezultă din chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată, motivul pentru care reclamanții au dobândii terenul în cauză a fost reprezentat de dezvoltarea unui proiect imobiliar, urmând ca imobilele rezultate să le valorifice prin închiriere sau vânzare.

Prin urmare, câtă vreme reclamanții nu au înțeles să dea o destinație agricolă terenului în cauză, este neîntemeiată solicitarea acestora privind repararea unui prejudiciu ce ar fi rezultat din imposibilitatea desfășurării unei activități pe care nu au desfășurat-o pe acel teren și nici nu intenționau să o desfășoare în viitor. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și pârâta CN A.D.N.R. SA;, criticând-o ca nelegală și netemeinică. Prin Decizia nr. 327/A din 11 decembrie 20.13, Curtea de Apel București, secția a IIl-a civilă și pentru cauze eu minori și de familie, a respins, ca nefbndat, apelul declarat de pârâta CN A.D.N.R.

SA împotriva sentinței nr. 1364 din 25 iunie 2012 a Tribunalului București; a admis apelul declarat de apelantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva aceleiași sentințe ; a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor la care a fost obligată pârâta pentru imobilul expropriat la suma de 179.917 lei către reclamanți; a menținut restul dispozițiilor sentinței. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că principala critică îndreptată împotriva hotărârii apelate, formulată de ambii apelanți, vizează faptul că expertiza de stabilire a valorii despăgubirii cuvenite reclamanților în urma exproprierii terenului în suprafață de 3.062 mp situat în Ștefăneștii de Jos, județ Ilfov, nu a avut în vedere prețurile de tranzacționare pe piața liberă a terenurilor similare la data efectuării expertizei, ci ofertele de vânzare a unor terenuri similare.

În baza rolului devolutiv, instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize evaluatoare în cauză, având ca obiectiv stabilirea valorii de circulație a terenului expropriat la momentul efectuării expertizei, urmând a se avea în vedere de către experții desemnați contractele de vânzare-cumpărare depuse ca înscrisuri noi în dosar de către apelanta pârâtă. Raportul de expertiză a fost depus de experți la data de 15 mai 2013, din cuprinsul lui rezultând că valoarea de piață a terenului expropriat reclamanților la data efectuării expertizei, feță de contractele de vânzare-cumpărare a unor terenuri similare, este de 179.917 lei. Curtea de apel a constatat că experții au respectat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 care prevăd că la calcularea cuantumului despăgubirilor experții vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

La termenul de judecată din data de 26 iunie 2013, instanța de apel a încuviințat ca experții să răspundă obiecțiunilor formulate de către apelanta pârâtă la raportul de expertiză, solicitând experților să verifice un număr de 10 noi contracte de vânzare-cumpărare prezentate de apelantă, provenind de la O.C.P.I. Prin răspunsul Ia obiecțiuni de la fila 135 dosar apel, experții, motivat, au reținut un singur contract de vânzare-cumpărare din cele 10, respectiv contractul din 22 martie 2032 și, coroborând acest contract cu cete avute în vedere la efectuarea expertizei, au menținut valoarea despăgubirilor cuvenite reclamanților intimați la suma de 179.917,21 lei.

Motivele înlăturării de către experți a celorlalte 9 contracte de vânzare-cumpărare au fost cenzurate și acceptate de către instanța de apel întrucât parte din contracte aveau date de tranzacționare îndepărtate de data efectuării expertizei (anul 2010 și 2011), iar contractul din 18 ianuarie 2012 se referă la vânzarea unei fâșii de teren cu o lățime de doar 4 m, situație care nu este similară cu terenul în litigiu. Față de această situație de fapt, curtea de apel a constatat că valoarea legală a despăgubirilor cuvenite reclamanților intimați este de 179.917 lei, sens în care a admis recursul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, așa cum acesta a solicitat în ședința publică din data de 20 noiembrie 2013, chiar dacă reclamanții nu au înțeles să formuleze apel în cauză.

Curtea de apel a respins apelul pârâtei C.N.A.D.N.R, S.A, întrucât chiar dacă această pârâtă a solicitat prin apel recalcularea valorii despăgubirilor în funcție de valoarea de piață stabilită prin comparație cu alte contracte de vânzare-cumpărare a unor terenuri similare, i s-ar crea acesteia o situație mai grea în propria cale de atac, având în vedere valoarea mai mare a despăgubirilor stabilită de experți. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. și solicitând modificarea hotărârii recurate și desființarea sentinței tribunalului, în sensul respingerii cererii formulate de reclamanți, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, pârâtul a arătat că, atât apelul formulat de pârâta, cât și apelul formulat de către Ministerul Public au vizat aceleași motive de nelegalitate ale sentinței pronunțate de instanța de fond, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică, intimații-reclamanți nedeciarând apel în prezenta cauză. Așadar, intimații-reclamanți au fost mulțumiți cu cuantumul despăgubirilor astfel cum a fost stabilit de către instanța de fond în urma probelor administrate, respectiv de 129.771 lei și nici nu au înțeles să declare apel incident. Ministerul Public are doar calitatea de participant în procesul civil, acesta nebeneficiind de acordarea despăgubirilor și ca atare, nu se poate subroga în drepturile titularului dreptului la acțiune.

Recurentul-pârât a arătat că instanța de apel a acordat mai mult decât au cemt intimații-reclamanți și ca soluția ar fi fost de respingere a ambelor apeluri declarate în cauză. Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed: Criticile formulate de pârâtul-recurenț nu se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., deoarece vizează, de fapt, o greșită aplicare a dispozițiilor art. 295 alin. (1) și art. 296 C. proc. civ. ceea ce face aplicabil cazul de modificare a hotărârii prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă. În speță, împotriva sentinței pronunțate de către instanța de fond au declarat apel atât pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R.

SA, cât și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Ambii apelanți au invocat aceleași motive de nelegalitate ale sentinței pronunțaie de instanța de fond, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 26 (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică, sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor pentru imobilul expropriat în funcție de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză. Astfel, în motivarea apelului său, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a criticat soluția atacată pe considerentul că „instanța de judecată nu putea omologa raportul de expertiză și majora cuantumul despăgubirilor acordate reclamanților de către expropriator prin Hotărârile de stabilire a despăgubirilor din 30 august 2009 și din 11 iunie 2009." Potrivit prevederilor art. 295 alin. (1) teza I C. proc.

civ. „instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță." Contrar acestor dispoziții legale, Curtea de Apel București, admițând apelul declarat de Ministerul Public, a dispus modificarea sentinței atacate, în sensul obligării pârâtului Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. către reclamanți la un cuantum majorat al despăgubirilor. Sub acest aspect, este de reținut și faptul că, potrivit interpretării date de literatura de specialitate și de jurisprudență, în situația specială a exercitării căii de atac de către Ministerul Public în interesul uneia dintre părți, situația acesteia nu va putea fi înrăutățită, instanța neputând modifica sau casa hotărârea în defavoarea acelei părți.

Dispozițiile art. 296 C. proc. civ. consacră principiul neagravăi ii situației părții în propria cale de atac (non reformatio in pejus), a cărui aplicare face ca instanța de control judiciar să nu poată pronunța o soluție prin care să-i creeze părții o situație mai grea decât cea stabilită prin hotărârea atacată. Or. în speță, dat fiind limitele cererilor de apel, pârâtului Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. i s-a creat o situație mai grea în propria sa cale de atac, fiind obligat la plata unor despăgubiri mai mari decât cele stabilite de către instanța de fond, deși reclamanții, mulțumiți de soluție, nu au declarat apel, având calitatea de intimați. Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii pe aspectele contestate și că, astfel, sunt îndeplinite condițiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., urmând a fi admis recursul pârâtului Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 327/A din data de 11 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Modifică în parte decizia atacată. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței nr. 1364 din 25 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2014.