ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2798/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele;

Prin

sentința civilă nr.1364 din 25 iunie 2012, Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, a admis în parte cererea:formulată de reclamanții P.M.C. și P.M. în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA; a stabilit

cuantumul despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 3062 mp situat în

Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov, expropriat prin Hotărârea din 30 august 2009 a

Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local

Ștefăneștii de Jos, lai 29.771 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținui că, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din

30 august 2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, pentru

terenul de 3.062 mp situat în Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov, s-a stabilit un

cuantum al despăgubirilor de 128.045 Iei.

Expertiza efectuată în cauză de către

comisia de experți desemnată potrivit prevederilor art. 9 din Legea nr.

198/2004 a avut drept obiective stabilirea valorii de circulație a imobilului

expropriat, stabilirea cuantumului complet ai despăgubirilor, atât la data

transferului dreptului de proprietate, cât și Ia momentul efectuării

expertizei, stabilirea prejudiciului cauzat proprietarilor ca urmare a

exproprierii parțiale, respectiv dacă valoarea restului de teren rămas va scădea

sau nu ca urmare a efectuării lucrării de 'utilitate publică.

Potrivit concluziilor raportului de

expertiză, la data transferului dreptului de proprietate - 5 iunie 2009,

valoarea de circulație a terenului expropriat era de 260.537 lei, iar la data efectuării

raportului de expertiză - 4 februarie 2012 era de 3.29.771 lei.

Experții au concluzionat că în urma

exproprierii, reclamanții au încercat un prejudiciu, neevaluat însă, din cauza

nefolosînței terenului, care Ia acel moment avea categoria arabil extravilan,

prejudiciul încercat fiind rezultat din venitul ce ar fi putut rezulta din

exploatarea agricola a terenului.

Tribunalul a procedat în conformitate

cu dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora primind

rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și pretențiile

formulate de părți și va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanță nu va

putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea

solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.

În privința modului de calcul al

despăgubirilor, tribunalul a reținut că experții au calculat valoarea

despăgubirii ținând cont de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobile

de același fel cu cel expropriat, în acest sens fiind anexate raportului de

expertiză oferte de vânzare ale unor terenuri similare celui expropriat.

Din concluziile raportului de

expertiză s-a constatat că valoarea propusă de 129.771 lei, se încadrează între

cea stabilită de expropriator și cea solicitată de reclamanți.

Cu privire la prejudiciul invocat de

contestatori, constatat de experți, însă neevaluat, tribunalul a constatat

această pretenție neântemeiată.

Astfel cum rezultă din chiar cuprinsul

cererii de chemare în judecată, motivul pentru care reclamanții au dobândii terenul

în cauză a fost reprezentat de dezvoltarea unui proiect imobiliar, urmând ca

imobilele rezultate să le valorifice prin închiriere sau vânzare.

Prin urmare, câtă vreme reclamanții nu

au înțeles să dea o destinație agricolă terenului în cauză, este neîntemeiată

solicitarea acestora privind repararea unui prejudiciu ce ar fi rezultat din

imposibilitatea desfășurării unei activități pe care nu au desfășurat-o pe acel

teren și nici nu intenționau să o desfășoare în viitor.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și pârâta

CN A.D.N.R. SA;, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Prin Decizia nr. 327/A din 11

decembrie 20.13, Curtea de Apel București, secția a IIl-a civilă și pentru

cauze eu minori și de familie, a respins, ca nefbndat, apelul declarat de

pârâta CN A.D.N.R. SA împotriva sentinței nr. 1364 din 25 iunie 2012 a

Tribunalului București; a admis apelul declarat de apelantul Ministerul Public

- Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva aceleiași sentințe ; a

schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a stabilit cuantumul

despăgubirilor la care a fost obligată pârâta pentru imobilul expropriat la

suma de 179.917 lei către reclamanți; a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că principala critică îndreptată împotriva hotărârii apelate,

formulată de ambii apelanți, vizează faptul că expertiza de stabilire a valorii

despăgubirii cuvenite reclamanților în urma exproprierii terenului în suprafață

de 3.062 mp situat în Ștefăneștii de Jos, județ Ilfov, nu a avut în vedere

prețurile de tranzacționare pe piața liberă a terenurilor similare la data

efectuării expertizei, ci ofertele de vânzare a unor terenuri similare.

În baza rolului devolutiv, instanța de

apel a dispus efectuarea unei noi expertize evaluatoare în cauză, având ca

obiectiv stabilirea valorii de circulație a terenului expropriat la momentul

efectuării expertizei, urmând a se avea în vedere de către experții desemnați

contractele de vânzare-cumpărare depuse ca înscrisuri noi în dosar de către

apelanta pârâtă.

Raportul de expertiză a fost depus de

experți la data de 15 mai 2013, din cuprinsul lui rezultând că valoarea de

piață a terenului expropriat reclamanților la data efectuării expertizei, feță

de contractele de vânzare-cumpărare a unor terenuri similare, este de 179.917

lei.

Curtea de apel a constatat că experții

au respectat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 care prevăd că la

calcularea cuantumului despăgubirilor experții vor ține seama de prețul cu care

se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

La termenul de judecată din data de 26

iunie 2013, instanța de apel a încuviințat ca experții să răspundă

obiecțiunilor formulate de către apelanta pârâtă la raportul de expertiză,

solicitând experților să verifice un număr de 10 noi contracte de

vânzare-cumpărare prezentate de apelantă, provenind de la O.C.P.I.

Prin răspunsul Ia obiecțiuni de la

fila 135 dosar apel, experții, motivat, au reținut un singur contract de

vânzare-cumpărare din cele 10, respectiv contractul din 22 martie 2032 și,

coroborând acest contract cu cete avute în vedere la efectuarea expertizei, au

menținut valoarea despăgubirilor cuvenite reclamanților intimați la suma de

179.917,21 lei.

Motivele înlăturării de către experți

a celorlalte 9 contracte de vânzare-cumpărare au fost cenzurate și acceptate de

către instanța de apel întrucât parte din contracte aveau date de

tranzacționare îndepărtate de data efectuării expertizei (anul 2010 și 2011),

iar contractul din 18 ianuarie 2012 se referă la vânzarea unei fâșii de teren

cu o lățime de doar 4 m, situație care nu este similară cu terenul în litigiu.

Față de această situație de fapt,

curtea de apel a constatat că valoarea legală a despăgubirilor cuvenite

reclamanților intimați este de 179.917 lei, sens în care a admis recursul

Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, așa cum

acesta a solicitat în ședința publică din data de 20 noiembrie 2013, chiar dacă

reclamanții nu au înțeles să formuleze apel în cauză.

Curtea de apel a respins apelul pârâtei

C.N.A.D.N.R, S.A, întrucât chiar dacă această pârâtă a solicitat prin apel

recalcularea valorii despăgubirilor în funcție de valoarea de piață stabilită

prin comparație cu alte contracte de vânzare-cumpărare a unor terenuri

similare, i s-ar crea acesteia o situație mai grea în propria cale de atac,

având în vedere valoarea mai mare a despăgubirilor stabilită de experți.

Împotriva acestei decizii, a declarat

recurs pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA, invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. și solicitând modificarea hotărârii

recurate și desființarea sentinței tribunalului, în sensul respingerii cererii

formulate de reclamanți, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, pârâtul a

arătat că, atât apelul formulat de pârâta, cât și apelul formulat de către

Ministerul Public au vizat aceleași motive de nelegalitate ale sentinței

pronunțate de instanța de fond, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică,

intimații-reclamanți nedeciarând apel în prezenta cauză.

Așadar, intimații-reclamanți au fost

mulțumiți cu cuantumul despăgubirilor astfel cum a fost stabilit de către

instanța de fond în urma probelor administrate, respectiv de 129.771 lei și

nici nu au înțeles să declare apel incident.

Ministerul Public are doar calitatea

de participant în procesul civil, acesta nebeneficiind de acordarea

despăgubirilor și ca atare, nu se poate subroga în drepturile titularului

dreptului la acțiune.

Recurentul-pârât a arătat că instanța

de apel a acordat mai mult decât au cemt intimații-reclamanți și ca soluția ar

fi fost de respingere a ambelor apeluri declarate în cauză.

Recursul este fondat, urmând a fi

admis pentru considerentele ce succed:

Criticile formulate de pârâtul-recurenț

nu se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., deoarece

vizează, de fapt, o greșită aplicare a dispozițiilor art. 295 alin. (1) și art.

296 C. proc. civ. ceea ce face aplicabil cazul de modificare a hotărârii

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această

perspectivă.

În speță, împotriva sentinței

pronunțate de către instanța de fond au declarat apel atât pârâtul Statul

Român, prin CN A.D.N.R. SA, cât și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul

București.

Ambii apelanți au invocat aceleași

motive de nelegalitate ale sentinței pronunțaie de instanța de fond, respectiv

încălcarea dispozițiilor art. 26 (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea

pentru utilitate publică, sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor

pentru imobilul expropriat în funcție de concluziile raportului de expertiză

întocmit în cauză.

Astfel, în motivarea apelului său,

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a criticat soluția atacată pe

considerentul că „instanța de judecată nu putea omologa raportul de expertiză

și majora cuantumul despăgubirilor acordate reclamanților de către expropriator

prin Hotărârile de stabilire a despăgubirilor din 30 august 2009 și din 11

iunie 2009."

Potrivit prevederilor art. 295 alin.

(1) teza I C. proc. civ. „instanța de apel va verifica, în limitele cererii de

apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima

instanță."

Contrar acestor dispoziții legale,

Curtea de Apel București, admițând apelul declarat de Ministerul Public, a

dispus modificarea sentinței atacate, în sensul obligării pârâtului Statul

Român, prin C.N.A.D.N.R. către reclamanți la un cuantum majorat al

despăgubirilor.

Sub acest aspect, este de reținut și

faptul că, potrivit interpretării date de literatura de specialitate și de

jurisprudență, în situația specială a exercitării căii de atac de către

Ministerul Public în interesul uneia dintre părți, situația acesteia nu va

putea fi înrăutățită, instanța neputând modifica sau casa hotărârea în defavoarea

acelei părți.

Dispozițiile art. 296 C. proc. civ.

consacră principiul neagravăi ii situației părții în propria cale de atac (non

reformatio in pejus), a cărui aplicare face ca instanța de control judiciar să

nu poată pronunța o soluție prin care să-i creeze părții o situație mai grea

decât cea stabilită prin hotărârea atacată.

Or. în speță, dat fiind limitele

cererilor de apel, pârâtului Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. i s-a creat o

situație mai grea în propria sa cale de atac, fiind obligat la plata unor

despăgubiri mai mari decât cele stabilite de către instanța de fond, deși

reclamanții, mulțumiți de soluție, nu au declarat apel, având calitatea de

intimați.

Față de cele ce preced, Înalta Curte

constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii pe

aspectele contestate și că, astfel, sunt îndeplinite condițiile cazului de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a fi admis

recursul pârâtului Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul

Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 327/A din data de 11

decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Modifică în parte decizia atacată.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat

de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva

sentinței nr. 1364 din 25 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția

a IV-a civilă.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

21 octombrie 2014.