ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1486/2014

Asupra recursului de țață, constată următoarele: Prin cererea îregistrată sub nr. 4283/113/2011, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâta U.A.T. Municipiul Brătla,prin primar, solicitând obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în Brăila, format din teren în suprafață de 428 mp și construcții în suprafață de 328 mp -subsol, parter și etaj, cu număr cadastral provizoriu. În situația în care imobilul este înstrăinat către un terț de bună credință, reclamantul a solicitat despăgubiri bănești, cu cheltuieli de judecată. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480-481 C. civ., art. 6 din Legea nr. 21 3/1998, art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001, art. 274 C. proc.

civ. În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu mtervenienții E.P. și R.D., care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P.l., față de contractul de vânzare cumpărare autentificat din 8 martie 2010, prin care acesta a vândut drepturile sale de unic moștenitor de pe urma defunctei sale mame, W.L., decedată la data de 22 iunie 1982. Au arătat mtervenienții ca la data de 24 martie 2011, R.D. a vândut cota de xh din aceste drepturi lui E.P., astfel că au calitatea de a revendica imobilul aflat în litigiu sau de a solicita despăgubiri bănești. În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 563 C. civ., art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, art. 49 alin. (1) și (2), art. 50, art. 52, art. 53 și art. 55 C. proc.

civ. Prin cererea înregistrată sub nr. 4284/113/2011 reclamantul Profeta îosif a chemat în judecată pârâta U.A.T. Municipiul Brăila, prin primar, solicitând obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate și liniștita posesie imobilul situat în Brăila, format din teren în suprafață de 990 mp și construcțiile CI, C3, C4 și C6, iar în ipoteza în care imobilul este înstrăinat către un terț de bună credință despăgubiri bănești, cu cheltuieli de judecată. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480-481 C. civ., art. 6 din Legea nr. 213/1998, art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001, art. 274 C. proc. civ. Prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat excepția inadmisibili lăți i acțiunii în revendicare formulată în temeiul dispozițiilor de drept comun, situația de fapt fiind reglementată în drept de o normă specială, cu aplicare prioritară, respectiv Legea nr. 10/2001.

În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu E.P. și R.D. invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, față de contractul de vânzare cumpărare autentificat din 8 martie 2010, prin care acesta a vândut drepturile sale de unic moștenitor pe care le are în succesiunea defunctei sale mame, W.L., decedată la date de 22 iunie 1982. La data de 24 martie 2011 intervenientui R.D. a vândut cota de Vz din aceste drepturi intervenientui ui E.P. În baza dispozițiilor art. 164 C. proc. civ. s-a dispus eonexarea celor două cereri deduse judecății. Prin sentința civila nr. 375 din 28 martie 2012 Tribunalul Brăila a respins cererile conexe formulate de reclamantul P.I., ca fiind formulate de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

A respins, ca inadmisibile, cererile de intervenție în interes propriu conexe, formulate de E.P. și R.D. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs mtervenienții în nume propriu E.P. și R.D., iar prin Decizia civilă nr. 619/R din 12 noiembrie 2012, Curtea de Apel Galați, a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță cu motivarea că cererea de intervenție în interes propriu a fost formulată la data de 12 ianuarie 2012, dată la care intrase în vigoare N.C.C. Instanța de casare a constatat că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, respectiv a cererilor de intervenție în nume propriu, dând greșită eficiență dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 71/2011.

În rejudecare, cauza s-a înregistrat sub nr. 4283/113/2011*. Prin sentința civilă nr. 661 din 17 mai 2013, Tribunalul Brăila a respins cererile reclamantului P.l., ca fiind formulate de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, A respins, ca nefondate, cererile de intervenție în interes propriu conexe, formulate de E.P. și R.D. Pentru a se pronunța astfel, instanța de rejudecare a reținut că petitul cererilor conexe de intervenție au ca obiect principal acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ. anterior, având în vedere că imobilul revendicat a trecut. în posesia altor persoane anterior intrării In vigoare a N.C.C., iar raportul juridic s-a născut anterior intrării în vigoare a acestui cod.

Atât acțiunea principală cât și cererile conexe de intervenție în interes propriu nu se soluționează pe baza Legii nr. 10/2001 deoarece nu a fost învestită instanța cu o astfel de procedură, În cadrul procedurii de drept comun pe calea acțiunii în revendicare intervemenții nu se pot prevala de dispoziții cuprinse în Legea nr. 10/2001, care este o procedură specială. Titlul de proprietate invocat de către intervenienți nu atestă faptul că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Brăila, format din teren în suprafață de 428 mp și construcții în suprafață de 328 mp cu subsol, partere și etaj și imobilul din Brăila. Referitor la condițiile acțiunii în revendicare instanța a constatat că imobilele în litigiu aparțin unor persoane fizice și juridice în baza unor contracte de vânzare cumpărare autentificate și care produc efecte juridice.

Intervenienții au formulat acțiunea în revendicare în contradictoriu cu pârâta U.A.T. a municipiului Brăila, prin primar, care nu are posesia imobilelor. Chiar dacă imobilele au trecut în proprietatea statului pe baza unor acte normative considerate abuzive printr-o lege specială, intervenienții nu pot formula acțiunea în revendicare împotriva statului ci împotriva actualilor posesori, iar instanța nu este investită cu o astfel de acțiune. Prin Decizia nr. 69/A din data de 24 octombrie 2013, Curtea de Apel Galați, secția I civilă ,a respins, ca nefondat, apelul declarat de intervenienții în nume propriu E.P. și R.D., împotriva hotărârii mai sus menționata. Pentru a adopta această soluție instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: Așa cum rezultă din petitul acțiunii reclamantului P.I., acesta privește o acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ.

în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Brăila prin primar. La 12 ianuarie 2012 au formulat cerere de intervenție în nume propriu intervenienții E.P. și R.D. care au solicitat obligarea pârâtei U.A.T. a Municipiul Brăila prin primar să lase în deplina proprietate și posesie imobilul situat în Brăila, compus din teren în suprafață de 428 mp și o construcție în suprafață de 328 mp cu subsol, parter și etaj și în cazul în care imobilul nu poate fi restituit în natură, pârâtul să fie obligat la despăgubiri. Acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar al imobilului revendicat. În prezent pârâta U.A.T. Municipiul Brăila nu este posesorul imobilului revendicat.

Prin vânzări succesive imobilii! se află în posesia unor persoane fizice și juridice ce dețin titluri valabile. Intervenienții nu au solicitat anularea acestor titluri și ca atare nu se pot prevala de nicîo dispoziție legală pentru a solicita nici preluarea acestor părți din imobil de la persoanele respective și nici pretinse despăgubiri în baza unei legi speciale. Invocarea dispozițiilor art. 563 din N.C.C. nu poate fi luata în considerare în contextul formulării unei acțiuni împotriva unui pârât care nu are în posesie imobilul revendicat. Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs intervenienții E.P. și R.D., criticând-o pentru următoarele motive: - Instanța a tăcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale care reglementează vânzarea unei moșteniri.

- în mod greșit instanțele au concluzionat că acțiunea în revendicare este nefondată, deoarece actualii posesori dețin, imobilele pe bază de titluri valabile, titluri ce nu au fost atacate în instanță de mtervenienți, atâta vreme cât din înscrisurile existente la dosar rezultă că doar părți din aceste imobile sunt în proprietatea unor alte persoane. Sub acest aspect subliniază că instanța de ape! trebuia să se pronunțe și în ceea ce privește critica referitoare la respingerea administrării probei cu expertizele solicitate întrucât efectuarea expertizelor ar fi arătat ce părți din imobilele revendicate se mai afla în proprietatea Municipiului Brăila. - Ambele cereri de intervenție sunt întemeiate pe dispozițiile art. 563 din N.C.C.

potrivit cărora proprietarul unui bun are dreptul la despăgubiri dacă este cazul Asupra criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele: Intervenienții E.P. și R.D. au învestit instanța cu o acțiune în revendicare formulată pe cale incidență, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, lege ce vizează regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, acțiunea principală având ca obiect revendicarea acelorași imobile de către reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâta U.A.T. municipiul Brăila prm primar. Acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar al imobilului revendicat. Din perspectiva Convenției intervenienții nu au vocația obținerii măsurii restituirii imobilelor în litigiu, date fiind cele statuate în jurisprudența C.E.D.O., cu referire la Cauza Atanasiu și alții contra României din 12 octombrie 2010, publicată în M. Of.

Nr. 778 din 22 noiembrie 2010. Astfel, în analiza concursului dintre legea internă și Convenția europeană instanțele, în raport cu circumstanțele concrete ale cauzei, sunt ținute să constate în ce măsură reclamantul se prevalează de un „bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană. Aprecierea existenței unui „bun" în patrimoniul reclamanților implică recunoașterea în conținutul noțiunii explicitate în jurisprudența C.E.D.O., inclusiv în cea dezvoltată în cauzele împotriva României atât a unui „bun actual", cât și a unei „speranțe legitime" de valorificare a dreptului de proprietate. În cadrul unei acțiuni în revendicare, ambele sintagme trebuie să se refere la însuși dreptul ia restituirea bunului, dată fiind finalitatea unei asemenea acțiuni de recunoaștere a posesiei, ca stare de fapt.

În cauza Atanasiu și alții contra României se arată că un „bun actual" există în patrimoniul proprietarilor deposedați abuziv de către stat doar dacă s-a pronunțat în prealabil o hotărâre judecătoreasca definitivă și executorie prin care nu numai că s-a recunoscut calitatea de proprietar, ci s-a și dispus expres în sensul restituirii bunului (parag. 140 și 143). În caz contrar, simpla constatare pe cale judecătorească a nelegalitățiî titlului statului constituit asupra imobilului în litigiu poate valora doar o recunoaștere a unui drept la despăgubire, respectiv dreptul de a încasa măsurile reparatorii prevăzute de legea specială, sub condiția inițierii procedurii administrative și a îndeplinirii cerințelor legale pentru obținerea acestor reparații (parag.

141, 142 și 143). Potrivit principiilor ce se degajă din jurisprudența C.E.D.O., " bunul actual presupune existența unei decizii administrative sau judecătorești definitive prin care să se recunoască direct sau indirect dreptul de proprietate." Or, în speță, nu se poate considera că intervenienții ar deține un,sbun actual", câta vreme în favoarea, autorului acestora nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă șl executorie în sensul restituirii imobilului. Prin urmare, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză și de probele administrate, se constată că intervenienții în interes propriu E.P. și R.D. nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor revendicate.

În ceea ce privește pretenția în despăgubiri, este de reținut că dispozițiile Legii nr. 10/2001 reglementează măsurile reparatorii prin echivalent, lege specială, ia îndemâna fostului proprietar, cu respectarea condițiilor și cerințelor impuse de aceasta. În considerarea acestor argumente, care susțin caracterul nefondat al recursului, Înalta Curte urmează sa facă aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ, și să dispună în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenienții E.P. și R.D. împotriva Deciziei nr. 69/A din data de 24 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 20 mai 2014.