ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2857/2014

Asupra recursurilor de față ;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 284 din 25 iunie 2013 în Dosarul penal nr. 8853/118/2012, Tribunalul Constanța a hotărât următoarele:

„Respinge cererile de schimbare a încadrării juridice ca nefondate.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 alin. (1), lit. i) C. pen. pentru infracțiunea tentativa la omor calificat, cu aplic. art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 lit. b) C. pen.

Condamnă pe inculpatul C.F., la pedeapsa de 5, 6ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 c.pen aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b), C. pen.pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În art. 180 alin. (2), C. pen. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe .parte vătămată S.G. cu aplic art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 lit. e) c.pen condamna pe inculpatul C.F., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și lit. b) C.penal contopește pedepsele aplicate urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 5, 6 ani, închisoare.

În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b), C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2), (3), C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), C. pen. pe perioada executării pedepsei închisorii.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr 76/2008 în referire la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul C.F.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa astfel aplicată perioada reținerii din data de 17 mai 2007.

Ia act ca părțile vătămate G.I. și S.G. nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen.,art. 998-999 C. civ., art. 1003 C. civ. obligă inculpatul, C.F. către partea civilă S.C.J.U. Constanța la plata sumei de 1.488,21 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru perioada 13-18 mai 2007 - pentru partea vătămată G.I. și la suma de 874,66 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru perioada 13-16 mai 2007- pentru partea vătămată S.G.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. obligă pe inculpatul, C.F. la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului."

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate anterior, tribunalul a reținut, urmare probatoriului administrat, următoarea situație de fapt;

La data de 13 mai 2007, părțile vătămate G.I. și S.G. se aflau pe un teren de fotbal situat lângă Școala din Năvodari, partea vătămata G.I. participând în cadrul unei echipe aflate în întrecere pe teren, iar partea vătămată S.G. și inculpatul C.F. se aflau pe margine, printre susținătorii diferitelor echipe ce jucau în cadrul întrecerii sportive organizate de un partid politic.

Întrecerea consta în mai multe meciuri de fotbal, care se desfășurau organizat, asigurat de care organizatori echipamentul ce deosebea cele două echipe, echipament care la finalul meciurilor era predat de fiecare jucător la masa arbitrilor, loc aflat în apropierea scaunului pe care era așezat inculpatul C.F.

În aceste împrejurări, în jurul orelor 11,30, pe fondul unor neînțelegeri ce au avut loc în timpul jocului între partea vătămată G.I. și inculpatul C.F., datorată faptului că cel din urmă a adresat în mod constat cuvinte injurioase și indecente asupra membrilor din echipa părții vătămate, partea vătămată după meci în afara terenului de joc, i-a reproșat acestuia modul lui de comportare, luându-i ochelarii de soare de la ochi, așezându-i pe o masă alăturată, întrebându-l:,,Ce ai mă? sau,, Ce vrei mă ?", moment în care a intervenit și fratele inculpatului, atrăgându-i atenția părții vătămate, că respectivul este fratele lui „A."

În aceste împrejurări,inculpatul s-a ridicat de pe scaunul de pe care stătea și i-a aplicat părții vătămate pe lângă fratele sau două lovituri în zona abdominală, cu un corp tăietor, cuțit cu o lamă de lungime 5-7 cm și lată de 1-2 cm, fapt ce rezulta din declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați în cauză.

S-a menționat este faptul că deși partea vătămată are conformația fizică mai robustă în raport de inculpat, întrucât partea vătămată nu se aștepta la vreo lovitură din partea acestuia nu a avut o reacție de apărare.

Inculpatul s-a îndreptat spre partea vătămată cu intenția de a o ataca, lovind-o cu cuțitul dinspre dreapta spre stânga, moment în care la solicitarea de ajutor a părții vătămate Gută a intervenit prietenul acestuia partea vătămată S.G., care a fost și el vătămat, primind lovituri cu același briceag în zona abdominală precum și în zona brațului stâng.

În urma acestei altercații, agresorul a fugit escaladând gardul stadionului respectiv, iar cele două victime s-au deplasat la Spitalul Orășenesc Năvodari în vederea acordării îngrijirilor medicale.

Leziunile suferite de cele două părți vătămate reies și din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală

din 10 iulie 2007 din care rezultă că, numitul G.I. zis „ F." a prezentat la 13 mai 2007 leziuni traumatice care ar fi putut fi produse prin lovire cu corp tăietor înțepător pentru care a necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale, stabilindu-se totodată că leziunea traumatică abdominală a pus în primejdie viața victimei prin caracterul penetrant în cavitatea peritonală precum și din raportul de expertiză medico-legală din 4 iulie 2007 cu privire la leziunile provocate numitului S.G. zis „L.", concluzionandu-se că acesta a prezentat leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător pentru care durata îngrijirilor medicale acordată inițial (8-9 zile de la data producerii leziunilor) s-a prelungit la 16-18 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor datorită apariției unei complicații în evoluția plăgii ombilicale (dehiscenta suturală).

Declarațiile părților vătămate G.I. și S.G. sunt confirmate și de declarațiile martorilor audiați atât în cursul urmăririi penale și susținute în cursul cercetării judecătorești:

Din materialul probator la dosarul cauzei s-a constatat că faptele exista, au fost săvârșite de inculpat asupra celor două părți vătămate, existând legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și leziunile părților vătămate.

Astfel instanța a apreciat că inculpatul C.F. a comis faptele ce i se rețin în sarcină cu intenție directă dar în cazul părții vătămate S.G., pentru că nu s-a putut stabili cu certitudine existenta intenției de a ucide, în virtutea principiului "în dubio pro reo „ în mod corect s-a apreciat că faptă comisă întrunește elementele infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Pentru considerentele arătate s-au respins ca nefondate și și cererile de schimbare a încadrării juridice formulată de partea vătămată S.G. prin apărător dar și de inculpatul C.F. care a solicitat prin apărător schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. și ped.de disp.art. 182 alin. (2) C. pen.

Din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 75 C. proc. pen., instanța a apreciat că declarațiile părților vătămate s-au coroborat în contextul ansamblului probator, care nu a fost de natură să-l disculpe pe inculpat ori să creeze dubii asupra veridicității declarațiilor părților vătămate. Acestea au fost constante cu ocazia audierii, când au descris în detaliu activitatea infracțională, declarațiile coroborându-se și cu depozițiile martorilor, probe care au susținut situația de fapt reținută prin rechizitoriu.

Deși și-a susținut nevinovăția, inculpatul nu a reușit să probeze în conformitate cu dispozițiile art. 66 C. proc. pen., lipsa de temeinicie a probelor administrate în cursul procesului penal, neexistând temeiuri pentru a fi achitat și întrucât faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpat, acesta ar fi fost tras la răspundere penală.

La reținerea acestei situații de fapt instanța a avut în vedere mijloace materiale de probă precum proces-verbal de sesizare, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, proces-verbal de concluzii provizorii medico-legale, certificate medico-legale raport de expertiză medico-legală; declarații părți vătămate; declarații martorilor astfel cum au fost analizate; fișa cazier inculpat, declarații inculpat, mijloace de proba ce instanța le-a analizat anterior.

Fapta inculpatului C.F. care la data de 13 mai 2007, în jurul orelor 11,30, pe fondul unei stări conflicruale spontane i-a aplicat părții vătămate G.I. două lovituri de cuțit în zona abdominală, producându-i leziuni traumatice ce au necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale, punându-i viața în pericol prin hemoperitoneu, necesitând intervenție chirurgicală de urgență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 alin. (1), lit. i) C. pen.

Fapta inculpatului C.F. care la data de 13 mai 2007, în jurul orelor 11,30, pe fondul unei stări conflictuale spontane i-a aplicat părții vătămate S.G., lovituri ce i-au produs leziuni traumatice prin lovire cu corp tăietor-înțepător pentru care durata îngrijirilor medicale acordată inițial de 8-9 zile a fost prelungită cu 16-18 zile de îngrijiri medicale datorită apariției unei complicații în evoluția plăgii ombilicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violente, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile din partea generală a C. pen., limitele de pedeapsa prevăzute pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, gradul extrem de ridicat de pericol social al infracțiunii comise dat de modalitatea concretă de săvârșire, de obiectul folosit, de zona vitală în care au fost aplicate loviturile părții vătămate G.I., relațiile sociale încălcate privind viața și integritatea persoanei.

S-a avut, totodată în vedere atitudinea inculpatului, care a negat în mod constant faptele și care a arătat că nu își explica leziunile celor două părți vătămate, deși a fost prezent și s-a îmbrâncit cu partea vătămată.

S-a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care deși nu este infractor primar, este o persoană matură, are 5 clase, nu a mai săvârșit alte fapte după comiterea acestei fapte din 2007, fapt pentru care s-a reținut în favoarea inculpatului incidența circumstanțelor atenuante prevăzute la art. 74 alin. (2) C. pen.

Pe cale de consecință, instanța a face aplicarea art. 74 alin. (2) și a art. 76 alin. (1) lit. b) în cazul în cazul infracțiunii de tentativă de omor și 76 lit. d) pentru infracțiunea de loviri și alte violente.

Față de aceste considerente instanța a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 5, 6 ani pedeapsa care este suficientă pentru realizarea constrângerii și reeducării inculpatului, răspunzând cerințelor art. 52 C. pen., pedeapsă care s-a executat în regim de detenție potrivit art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reținerii din data de 17 mai 2007.

Văzând și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 în referire la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul C.F.

Cât privește acțiunea civilă s-a constatat că părțile vătămate G.I. și S.G. au declarat în cursul urmăririi penale că se constituie părți civile în procesul penal cu daune materiale și morale al căror cuantum îl vor preciza în fața instanței de judecată.

La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită părțile vătămate au arătat că nu se constituie parte civilă în procesul penal solicitând tragerea la răspundere penală a inculpatului.

S.C.J.U. Constanța s-a constituit parte civilă cu suma de 1.488,21 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru perioada 13-18 mai 2007 - pentru partea vătămată G.I. și la suma de 874,66 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru perioada 13-16 mai 2007- pentru partea vătămată S.G.

Constatând îndeplinite cerințele răspunderii delictuale instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat pe inculpatul C.F. către S.C.J.U. Constanța, la plata sumei de 1.488,21 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru perioada 13-18 mai 2007 - pentru partea vătămată G.I. și la suma de 874,66 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru perioada 13-16 mai 2007 - pentru partea vătămată S.G.

Văzând și art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei 2.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, cu mențiunea că suma de reprezintă cheltuieli judiciare aferente celor doua faze ale procesul penal.

Împotriva sentinței penale nr. 284 din 25 iunie 2013 a Tribunalului Constanța, au declarat apel, în termen legal, părțile vătămate G.I. și S.G., precum și inculpatul C.F.

O primă critică din apelurile părții civile S.G., s-a referit la greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în condițiile în care din probe rezultă că inculpatul i-a aplicat și lui mai multe lovituri de cuțit la nivelul abdomenului, care chiar dacă nu i-au pus viața în primejdie, puteau produce decesul dacă nu s-ar fi apărat.

O altă critică adusă hotărârii de fond, comună ambelor părți vătămate apelante S.G. și G.I., s-a referit la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului C.F. Astfel, apelantele părți vătămate au susținut că inculpatul a fost acela care a inițiat conflictul, a aplicat ambelor părți vătămate mai multe lovituri de cuțit și apoi a fugit de la locul faptei manifestând dezinteres fată de soarta victimelor, ceea ce nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante.

În concluzie, apelantele părți vătămate S.G. și G.I., au solicitat, admiterea apelurilor lor, desființarea în parte a hotărârii de fond și, în rejudecare, să se schimbe încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., față de ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului C.F. și aplicarea unor pedepse corect individualizate.

Apelantul inculpat C.F. a criticat hotărârea de fond în privința greșitei respingeri a cererii sale de schimbare a încadrării juridice a faptei comise de partea vătămată G.I., din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. sau, în subsidiar, în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. și cu privire la greșita individualizare a pedepselor ce i-au fost aplicate.

În concluzie, apelantul inculpat C.F., a solicitat, admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, să se schimbe încadrarea juridică a faptei comise în dauna părții vătămate G.I. în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., sau de art. 182 alin. (2) C. pen., să se reindividualizeze pedeapsa pentru fapta respectivă, cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., în cuantum sub limita minimă prevăzută de lege, iar ca modalitate de executare a pedepsei rezultante să se dispună suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere, conform prevederilor art. 81 C. pen. sau art. 86

1

C. pen.

Prin Decizia penală nr. 138/P din 14 noiembrie 2013 Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.F. împotriva sentinței penale nr. 284 din 25 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 8853/118/2012.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de părțile vătămate G.I. și S.G. împotriva sentinței penale nr. 284 din 25 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 8853/118/2012.

În temeiul art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând, a dispus:

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen. a condamnat inculpatul C.F. la pedeapsa principală de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat și deosebit de

grav.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului C.F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Pedeapsa s-a executat în regim de detenție, conform dispozițiilor art. 57 C. pen.

A înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile contrare. prezentei decizii și a menținut celelalte dispoziții.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat, inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de către stat în apel.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate în apelurile părților vătămate au rămas în sarcina statului.

Conform art. 189 C. proc. pen. onorariul parțial ai . apărătorului desemnat din oficiu-avocat C.L., în cuantum de 50 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanta.

Din coroborarea declarațiilor părților vătămate G.I. și S.G. cu ale martorilor oculari A.A., A.F., D.I., Ș.P., A.V., R.M. și Ș.P., precum și cu declarațiile inculpatului dar și cu rapoartele de expertiză medico-legale din 10 iulie 2007 și din 04 iulie 2007 ale S.M.L. Constanța, curtea a reținut următoarea situație de fapt.

La data de 13 mai 2007, în timpul unei întreceri sportive organizate între mai multe echipe de fotbal, pe un teren situat lângă Școala din orașul Năvodari jud. Constanța, inculpatul C.F. a adresat repetate cuvinte injurioase și indecente la adresa membrilor echipei din care făcea parte și partea vătămată G.I. Imediat după meci, partea vătămată G.I., s-a îndreptat spre locul în care se afla inculpatul C.F., reproșându-i modul de comportare, luându-i ochelarii de la ochi, așezându-i pe o masă alăturată și întrebându-l ce are și ce dorește. Pentru a calma spiritele, între cei doi a intervenit fratele inculpatului, însă inculpatul a scos un briceag cu care a aplicat părții vătămate G.I., două lovituri în abdomen, pe lângă fratele său, după care a mai încercat să o lovească pe partea vătămată din nou cu briceagul, însă acesta s-a apărat cu mâinile, chemându-l în ajutor pe prietenul său, partea vătămată S.G., care la rându-i a fost lovit de inculpat cu același briceag, în zona abdominală și a brațului stâng.

Imediat după aceea, inculpatul C.F. a fugit de la locul faptei, escaladând gardul stadionului, iar cele două victime au mers la Spitalul Orășenesc Năvodari, unde au primit îngrijiri medicale.

Împrejurarea că după scoaterea ochelarilor de soare inculpatului, partea vătămată G.I. i-ar fi aplicat și două palme peste față, atestată doar de martorii A.V. și R.M., nu poate fi reținută ca atare, deoarece este neconfirmată de ceilalți martori oculari, dar și adevărată de ar fi nu este de natură să justifice o ripostă cu cuțitul și nici nu echivalează cu un act de provocare, în condițiile în care inculpatul a fost acela care a agresat primul, prin cuvinte injurioase, echipa părții vătămate G.I.

Din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că gestul inculpatului de a lovi pe părțile vătămate repetat cu briceagul, a fost unul surprinzător și nejustificat în condițiile în care nici una dintre părțile vătămate nu l-a atacat de o manieră care să-l pună în pericol ci, dimpotrivă, în ajutorul său intervenise fratele pe care l-a ignorat, atacând pe partea vătămată G.I. cu briceagul.

Din situația de fapt reținută, curtea a constatat, că inculpatul C.F. a lovit cu briceagul, în aceeași împrejurare, pe ambele părți vătămate, în mod repetat, după care a fugit de la locul faptei.

Din conținutul rapoartelor de expertiză medico-legale din 10 iulie 2007 și din 04 iulie 2007, rezultă că părțile vătămate G.I. și S.G., au suferit leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător, care au necesitat, în cazul primului 30-35 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie, iar în cazul celui de-al doilea, 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Lovirea repetată a ambelor părți vătămate cu briceagul în zona abdomenului, cauzându-le plăgi penetrante, evidențiază împrejurarea că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a le provoca moartea, acceptând posibilitatea producerii respectivului rezultat, chiar dacă nu 1-a urmărit, atunci când a folosit cuțitul, lovind în mod repetat cu el, iar apoi a fugit de la locul faptei, manifestând dezinteres total față de starea victimelor sale.

Intenția inculpatului de a o ucide pe partea vătămată S.G. a rezultat din faptul folosirii unui obiect vulnerant, apt de a produce moartea și aplicarea de lovituri repetate și penetrante într-o zonă vitală a corpului (abdomen) cu briceagul, numai faptul că partea vătămată s-a ferit determinând, producerea unor leziuni mai ușoare.

În drept, fapta inculpatului C.F., de a lovi cu un briceag în zona abdomenului și a brațelor, în același conflict, consumat în loc public, pe părțile vătămate G.I. și S.G., cauzându-le leziuni traumatice penetrante, care au necesitat îngrijiri medicale de urgență, în cazul primei părți vătămate punându-i viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale tentativei la omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20, C. pen. raportat la art. 174 C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

Pentru considerentele menționate anterior, curtea constatând întemeiată critica din apelul părții vătămate S.G., privind greșita încadrare juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului C.F., a admis apelul părții vătămate amintite, a desființat în parte sentința penală nr. 284 din 25 iunie 2013 a Tribunalului Constanța și rejudecând, în temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen.

Constatând existența faptei și săvârșirea ei de către inculpat cu forma de vinovăție a intenției indirecte, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen., s-a angajat răspunderea penală a inculpatului intimat C.F., pentru respectiva infracțiune.

Având în vedere că inculpatul C.F. s-a manifestat în mod deosebit de agresiv și nejustificat în loc public, față de două persoane, că nu este la primul conflict cu legea penală, suferind o condamnare în țară pentru care a intervenit reabilitarea, dar și o condamnare în 2003 în Italia, curtea a apreciat, că nu este justificată reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. în consecință curtea a admis apelurile părților vătămate G.I. și S.G., a desființat în parte sentința penală nr. 284 din 25 iunie 2013 a Tribunalului Constanța și rejudecând, a înlăturat aplicarea prevederilor art. 74 alin. (2) C. pen. în procesul de individualizare a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului C.F.

Raportând datele concrete ale speței la criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. și cu deosebire modul și mijloacele de săvârșire a faptei săvârșite de inculpat dar și urmările produse sau care s-ar fi putut produce, curtea l-a condamnat pe inculpatul C.F., în baza prevederilor art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., art. 176 lit. b) C. pen., la pedeapsa principală de 7 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Având în vedere natura de violență a faptei săvârșite dar și împrejurarea că inculpatul C.F., nu a înțeles să-și corijeze comportamentul deși a beneficiat de clemență atunci când i-a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate anterior, curtea a apreciat, că scopul aplicării pedepsei, prevăzută de art. 52 C. pen., poate fi atins numai prin executarea acesteia în regim privativ de libertate, conform art. 57 C. pen., urmând a dispune ca atare.

Raportat la cele reținute anterior, constatând neîntemeiate criticile din apelul inculpatului C.F., curtea, în temeiul prevederilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., l-a respins ca nefondat.

Constatând întemeiate criticile din apelurile părților vătămate G.I. și S.G., curtea, în temeiul prevederilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. l-a admis, a desființat în parte sentința penală nr. 284 din 25 iunie 2013 a Tribunalului Constanța și în rejudecare a procedat în sensul celor menționate în precedent.

Având în vedere că examinarea din oficiu a hotărârii de fond nu a evidențiat alte motive de reformare, cu excepția acelora pentru care s-au admis apelurile părților vătămate, s-au menținut restul dispozițiilor acesteia și s-au înlăturat dispozițiile contrare prezentei decizii penale.

Examinând recursurile prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

La termenul de judecată din data de 22 octombrie 2014 reprezentantul Ministerului Public a învederat instanței că retrage recursul promovat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Văzând dispozițiile art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen. anterior rap. la art. 369 alin. (3) din același cod, care prevăd că recursul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior și, constatând îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege, Înalta Curte va lua act de retragerea recursului declarat de Ministerul Public.

Referitor la recursul declarat de inculpatul C.F., verificând îndeplinirea condițiilor prev. de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior Înalta Curte constată că inculpatul nu a motivat recursul în termenul legal de 5 zile înainte de primul termen de judecată cu procedura completă, care a fost la data de 10 septembrie 2014.

Recursul, ca a doua cale ordinară de atac, nu devoluează integral cauza ci într-o măsură limitată, exclusiv în ceea ce privește problemele de drept și nu cu privire la chestiunile de fapt.

Analizând cauza din perspectiva cazurilor de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, se constată că nu sunt incidente disp. art. 385

9

pct. l- care vizează nerespectarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei; pct. 3 - care se referă la situația în care instanța nu a

fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. (2) sau a existat un caz de incompatibilitate; pct. 4 - când ședința de judecată nu a fost publică; pct. 5 - când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului când aceasta a fost obligatorie; pct. 6 - când judecata a avut loc în lipsa apărătorului, dacă prezența acestuia era obligatorie; pct. 13 - când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; pct. 14 - când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; pct. 15 - dacă nu s-a constatat grațierea.

Față de cele ce preced Înalta Curte, va lua act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva Deciziei penale nr. 138/P din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel Constanța.

Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lăngă Curtea de Apel Constanța împotriva Deciziei penale nr. 138/P din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva deciziei penale susmenționate.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2014.