ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 162 din 10 martie 2014, a fost calificată cererea condamnatului L.M., ca fiind contestație la executare, formulată în baza art. 461 lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 159 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată și în baza art. 42 C. proc. pen. a fost declinată competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Curții de Apel București, fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24 martie 2014.

Prin sentința penală nr. 237/F din 24 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de conversiune a pedepsei formulată de petentul condamnat L.M., rămasă definitivă prin Decizia nr. 3169 din 17 octombrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de contestator.

Din considerentele sentinței menționate a reieși că cererea a vizat aceeași sentință penală, respectiv sentința penală nr. 380/F din 16 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, în Dosarul nr. 8242/2/2010, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a fost recunoscută hotărârea penală pronunțată în Dosarul nr. 5120 Js 20422/05.1 Ks a Tribunalului Frankenthal, prin care L.M. a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață și s-a dispus transferul persoanei condamnate L., aflat în prezent în Penitenciarul Diez - Germania pentru executarea restului de pedeapsă într-un penitenciar din România.

Prin sentința penală nr. 179/F din 9 aprilie 2014, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, a respins ca neîntemeiată, cererea de conversiune a pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii, formulată de petentul condamnat L.M.

Din considerentele sentinței menționate a reieșit că cererea de conversiune a pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii, formulată de petentul condamnat L.M., este neîntemeiată în cauză existând autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel condamnatul L.M., în termenul legal.

Analizând apelul declarat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că condamnatul L.M. a mai formulat anterior o cerere cu un conținut identic prin care a solicitat conversiunea pedepsei din detențiunea pe viață aplicată de o instanță germană, respectiv Tribunalul Frankenthal, în pedeapsa prevăzută în legea penală română, pedeapsa închisorii, pentru infracțiunea prevăzută de instigare la omor calificat, prev. de art. 25 rap. la art. 174 C. pen., care a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentința penală nr. 237/F din 24 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3169 din 17 octombrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În aceste condiții, constatând că există identitate de persoană, de temei legal, de motive și apărări între cererea ce formează obiectul acestui dosar și cererea anterioară, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată, a cererii formulate.

Astfel fiind, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de contestator.

În temeiul art. 275 pct. 2 C. proc. pen., apelantul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul L.M. împotriva sentinței penale nr. 179/F din 9 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16 septembrie 2014.