ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 8 din 20 februarie 2014, Judecătoria Oradea, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul L.C., cu privire la sentința penală a Judecătoriei Oradea, pronunțată în Dosarul nr. 9939/1985.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuientul să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.

S-a reținut că prin cererea înregistrată la data de 11 noiembrie 2013 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, petentul L.C. a solicitat revizuirea unei sentințe penale a Judecătoriei Oradea, pronunțată în Dosarul nr. 9939/1985.

În motivarea cererii revizuentul a arătat, în esență, că solicită revizuirea Dosarului nr. 9939/1985 al Judecătoriei Oradea, întrucât a fost condamnat în acel dosar pentru infracțiunea de ultraj fără violență, fiind arestat abuziv în anul 1985 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea în colaborare cu Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și a fost supus unor condiții inumane care i-au afectat viața și sănătatea.

S-a constatat că după efectuarea cercetărilor, conform art. 399 alin. (5) C. proc. pen. din 1968, procurorul de la parchetul competent a înaintat dosarul instanței la 13 decembrie 2013, cu concluzii de respingere a cererii ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, revizuientul condamnat a formulat apel, solicitând atașarea la dosar a actelor care au stat la baza cererii de revizuire, care i-au fost reținute de către procuror.

Prin Decizia penală nr. 432/A din 23 septembrie 2014 a Curții de Apel Orsadea s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul L.C. împotriva sentinței penale nr. 8 din 20 februarie 2014 a Judecătoriei Oradea și s-a dispus obligarea apelantului la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei decizii, revizuientul condamnat a formulat contestație în anulare, invocând cazul prevăzut de art. 426 lit. d) C. proc. pen., susținând că împotriva judecătorilor care au compus completul de judecată ce a pronunțat decizia atacată a formulat plângeri penale la D.I.I.C.O.T., condiții în care aceștia trebuiau să se abțină de la judecarea cauzei.

Prin cererea depusă la dosar în 9 decembrie 2014, contestatorul a mai arătat că actul de la fila 28 din dosarul curții de apel în care s-a pronunțat decizia atacată nu a fost depus la dosarul Judecătoriei Oradea și că nu se regăsește la dosar cererea de recuzare pe care a formulat-o. De asemenea, contestatorul a susținut că sentința penală nr. 8 din 20 februarie 2014 a Judecătoriei Oradea este nelegală, deoarece judecătorul a soluționat cauza fără ca la dosar să se afle sentința atacată cu revizuire, reiterând faptul că a formulat plângere penală împotriva judecătorilor curții de apel, pe care a depus-o la D.I.I.C.O.T.

Prin Decizia penală nr. 657/IA din 9 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 431 C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de contestație în anulare formulată de către petentul L.C., împotriva Deciziei penale nr. 432 din 23 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care a menținut-o.

În motivarea acestei decizii s-a reținut că cererea de contestație în anulare este o cale extraordinară de atac, atât de anulare, cât și de retractare, iar procedura de judecare a acesteia presupune două etape, respectiv o procedură filtru, în care se verifică admisibilitatea în principiu a contestației în anulare și judecarea temeiniciei acesteia după admiterea în principiu.

Procedura filtru este o procedură în care instanța verifică dacă sunt invocate motive de contestație în anulare dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen., dacă se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, dacă hotărârea atacată este o hotărâre definitivă, respectiv dacă cererea a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 428 C. proc. pen. și de către o persoană prevăzut de art. 427 C. proc. pen. și dacă motivele și probele în baza cărora este formulată cererea nu au mai făcut obiectul unei contestații în anulare anterioare.

S-a precizat că pot forma obiectul contestației în anulare numai hotărârile judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei și anume cele prin care instanța s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, soluționând acțiunea penală prin condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.

S-a constatat că hotărârea atacată de contestator nu se înscrie în categoria celor prin care s-a soluționat fondul cauzei, motiv pentru care cererea de contestație în anulare este inadmisibilă, neimpunându-se analizarea celorlalte condiții cerute pentru admisibilitatea în principiu a contestației în anulare și nici a aspectelor invocate de către contestator în susținerea căii de atac exercitate.

Astfel cum s-a arătat anterior, prin hotărârea atacată s-a respins ca nefondat apelul declarat de contestator împotriva unei sentințe penale prin care s-a respins cererea de revizuire pe care a formulat-o petentul împotriva unei hotărâri pronunțată de Judecătoria Oradea în Dosarul nr. 9939/1985.

În raport de inadmisibilitatea căii de atac exercitate, s-a concluzionat că instanța nu poate analiza susținerile contestatorului referitoare la incompatibilitatea judecătorilor care au compus completul de judecată care a pronunțat decizia contestată și nici pe cele privind împrejurarea că judecătorul care a soluționat cererea de revizuire a pronunțat hotărârea fără ca la dosarul cauzei să se afle sentința a cărei revizuire se solicită.

Împotriva acestei decizii, contestatorul condamnat a formulat apel, cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 8 ianuarie 2015, cu nr. 22691/271/2013**.

Prin Decizia penală nr. 130/A din 17 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 50 C. proc. pen. s-a declinat competența de soluționare a apelului formulat de contestatorul L.C. împotriva Deciziei penale nr. 657/A din 9 decembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 4 martie 2015.

Examinând apelul declarat de contestatorul L.C., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil întrucât decizia atacată este definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu apel.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că prin Decizia penală nr. 651/IA din 9 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 431 C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de contestație în anulare formulată de către petentul L.C. împotriva Deciziei penale nr. 432 din 23 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care a menținut-o.

Potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen., decizia dată în apel este definitivă.

Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În ce privește contestația în anulare, legiuitorul a stabilit că sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

În cauza de față, decizia pronunțată de Curtea de Apel este definitivă, astfel că recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală, apare ca fiind o soluție inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul L.C. împotriva Deciziei penale nr. 130/A din 17 februarie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2015.