ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1328/2014

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

decizia penală nr. 222/A din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara,

secția penală,

în temeiul

art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, a fost respins, ca nefondat,

apelul declarat de revizuentul S.F.G. împotriva sentinței penale nr. 289/CC din

14 august 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 7046/30/2013.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, a fost

obligat revizuentul la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat

în apel.

Totodată, s-a dispus plata din

fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Timiș, a sumei de 200 RON,

onorariu avocat oficiu.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel

Timișoara a reținut că, prin cererea introdusă și înregistrată la Parchetul de

pe lângă Tribunalul Timiș, la data de 29 mai 2013, condamnatul S.F.G. a

solicitat revizuirea sentinței penale nr. 783/PI din 28 noiembrie 2008 a

Tribunalului Timiș, arătând în motivarea cererii că nu este vinovat de

comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat definitiv, respectiv aceea

de viol, recunoscând, însă, că în data de 22 iunie 2005, ar fi comis doar acte

de perversiune sexuală asupra minorei în vârstă de 13 ani.

După efectuarea actelor de cercetare prealabilă,

prin adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș din data de 21 iunie 2013,

cererea de revizuire, împreună cu referatul organelor de urmărire penală cu propunerea

de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, a fost înaintată Tribunalului

Timiș spre soluționare, cauza fiind înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 7046/30/2013,

la data de 26 iunie 2013.

Prin sentința penală nr. 289/PI din 14

august 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 7046/30/2013, în baza

art. 403 alin. (3) C. proc. pen. anterior raportat la art. 394 din același cod,

a fost respinsă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 783/PI din 28

noiembrie 2008 a Tribunalului Timiș, formulată de condamnatul S.F.G., ca inadmisibilă.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, a fost obligat

condamnatul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul

Timiș a reținut că prin sentința penală nr. 783/PI din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului

Timiș, rămasă definitivă prin neapelare, numitul S.F.G. a fost condamnat la o pedeapsă

de 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197

alin. (1) și (3) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.

S-a reținut că, fiind vorba de o cale extraordinară

de atac, situațiile în care poate fi exercitată revizuirea sunt limitativ și expres

prevăzute de art. 394 C. proc. pen. anterior.

Având în vedere faptul că motivele invocate

de către condamnat în sprijinul cererii formulate nu su putut fi încadrate în niciunul

dintre cazurile de revizuire reglementate de legiuitor, în temeiul art. 403 C.

proc. pen. anterior, prima instanță a respins cererea de revizuire formulată de

către condamnat, ca inadmisibilă.

Astfel, Tribunalul a reținut că rolul revizuirii

nu este acela de a proceda, conform nemulțumirilor condamnatului, la o rejudecare

a cauzei și la o reinterpretare a probelor administrate sau de a proceda la o prelungire

a probatoriului administrat în fața instanței de fond, ci scopul acestei căi extraordinare

de atac este acela de a înlătura anumite erori de fapt evidente, datorate anumitor

aspecte necunoscute în momentul soluționării fondului, or, în prezenta cauză, nu

este îndeplinită această cerință.

S-a constatat că, în cuprinsul cererii

de revizuire, condamnatul a arătat că nu este vinovat de comiterea infracțiunii

de viol pentru care a fost condamnat, ci doar pentru comiterea infracțiunii de perversiuni

sexuale și a solicitat rejudecarea procesului.

Prima instanță a reținut că, pe calea unei

cereri de revizuire, nu este posibilă o rejudecare a procesului doar ca urmare a

nemulțumirii condamnatului, în condițiile în care o hotărâre de condamnare definitivă

beneficiază de autoritate de lucru judecat.

În

ceea ce privește cazurile de revizuire, prevăzute la art.

394 lit. b) - e) C. proc. pen. anterior, în condițiile în care condamnatul nu a

invocat existența vreunei mărturii mincinoase, a vreunui înscris falsificat ori

săvârșirea vreunei infracțiuni de către organele judiciare sau prezența unor hotărâri

judecătorești definitive ce nu se pot concilia, prima instanță a apreciat că motivele

invocate de către condamnat nu pot fi circumscrise niciuneia dintre aceste situații,

astfel încât cererea de revizuire a apărut ca fiind inadmisibilă și sub acest aspect.

Pe de altă parte, s-a reținut că, potrivit

dispozițiilor art. 403 alin. (3

1

) C. proc. pen. anterior, cererile ulterioare

de revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal,

de motive și apărări.

Tribunalul a constatat că revizuentul condamnat

S.F.G., invocând nevinovăția sa sub aspectul comiterii infracțiunii de viol, a mai

formulat o cerere de revizuire, care a fost respinsă prin sentința penală nr.

27 din 25 ianuarie 2012 a Tribunalului Timiș. În consecință, s-a apreciat că, și

sub acest aspect, cererea de revizuire formulată în cauză este inadmisibilă.

Împotriva sentinței penale nr. 289 din

14 august 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 7046/30/2013, a declarat

apel, în termen legal, condamnatul S.F.G., care a fost înregistrat la Curtea de

Apel Timișoara la data de 20 septembrie 2013.

În

motivarea căii de atac declarate de condamnat s-a solicitat

admiterea apelului, desființarea sentinței penale și, urmare a rejudecării, admiterea

cererii de revizuire, cu consecința adrninistrării unor noi probe, respectiv audierea

unor martori.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței

penale recurate prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, conform

art. 371 alin. (2) C. proc. pen. anterior, instanța de apel a apreciat că sentința

apelată este legală și temeinică, în deplină consonanță cu dispozițiile legale în

materie.

S-a reținut că revizuirea este mijlocul

procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive care conțin

erori de fapt, hotărâri care rezolvă fondul cauzei, adică cele prin care instanța

se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului

juridic procesual penal principal, fiind puse față în față principiile autorității

de lucru judecat și al aflării adevărului.

Totodată, s-a reținut că, având în vedere

faptul că prin revizuire se poate aduce atingere autorității de lucru judecat a

hotărârilor judecătorești definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile

în care această cale extraordinară de atac poate fi primită prin dispozițiile

art. 394 C. proc. pen. anterior.

S-a constatat că motivele invocate de condamnat

vizează fondul cauzei, acesta fiind nemulțumit de condamnarea pronunțată de instanța

de fond, sens în care dorește încuviințarea audierii unor martori, probă pe care

instanțele investite cu soluționarea cauzei au avut-o în vedere la pronunțarea soluției

de condamnare a inculpatului revizuent.

S-a reținut că aspectele legate de vinovăția

inculpatului revizuent au fost analizate de instanțele ce au soluționat fondul cauzei

și care, în limitele efectului devolutiv, au analizat toate apărările inculpatului,

apărări care nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.

394 C. proc. pen. anterior, ci vizează fondul cauzei, soluționat în mod definitiv.

Împotriva acestei decizii, în termen legal,

a declarat recurs revizuentul condamnat S.F.G.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 19 decembrie 2013,

cu prim termen de judecată stabilit la 14 aprilie 2014, când recurentul revizuent

condamnat a învederat că înțelege să-și retragă recursul declarat în cauză.

Față de această împrejurare, concluziile

reprezentantului Parchetului și ale apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul

revizuent condamnat au fost în sensul de a se lua act de manifestarea de voință

exprimată.

Astfel fiind, având în vedere dispozițiile

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.

135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative

care cuprind dispoziții procesual penale - potrivit cărora recursurile în curs de

judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor

care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași

instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs -,

în temeiul dispozițiilor art. 385

4

alin. (2) raportat la art. 369

alin. (1) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va lua act de retragerea recursului

declarat de recurentul revizuent condamnat S.F.G.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, recurentul

revizuent condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat

de revizuentul condamnat S.F.G. împotriva deciziei penale nr. 222/A din 21 noiembrie

2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul revizuent condamnat la

plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie

2014.