ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1328/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 222/A din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul S.F.G. împotriva sentinței penale nr. 289/CC din 14 august 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 7046/30/2013. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, a fost obligat revizuentul la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat în apel. Totodată, s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Timiș, a sumei de 200 RON, onorariu avocat oficiu. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că, prin cererea introdusă și înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, la data de 29 mai 2013, condamnatul S.F.G.

a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 783/PI din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului Timiș, arătând în motivarea cererii că nu este vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat definitiv, respectiv aceea de viol, recunoscând, însă, că în data de 22 iunie 2005, ar fi comis doar acte de perversiune sexuală asupra minorei în vârstă de 13 ani. După efectuarea actelor de cercetare prealabilă, prin adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș din data de 21 iunie 2013, cererea de revizuire, împreună cu referatul organelor de urmărire penală cu propunerea de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, a fost înaintată Tribunalului Timiș spre soluționare, cauza fiind înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 7046/30/2013, la data de 26 iunie 2013. Prin sentința penală nr. 289/PI din 14 august 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 7046/30/2013, în baza art. 403 alin. (3) C. proc.

pen. anterior raportat la art. 394 din același cod, a fost respinsă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 783/PI din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului Timiș, formulată de condamnatul S.F.G., ca inadmisibilă. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, a fost obligat condamnatul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timiș a reținut că prin sentința penală nr. 783/PI din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin neapelare, numitul S.F.G. a fost condamnat la o pedeapsă de 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.

S-a reținut că, fiind vorba de o cale extraordinară de atac, situațiile în care poate fi exercitată revizuirea sunt limitativ și expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen. anterior. Având în vedere faptul că motivele invocate de către condamnat în sprijinul cererii formulate nu su putut fi încadrate în niciunul dintre cazurile de revizuire reglementate de legiuitor, în temeiul art. 403 C. proc. pen. anterior, prima instanță a respins cererea de revizuire formulată de către condamnat, ca inadmisibilă.

Astfel, Tribunalul a reținut că rolul revizuirii nu este acela de a proceda, conform nemulțumirilor condamnatului, la o rejudecare a cauzei și la o reinterpretare a probelor administrate sau de a proceda la o prelungire a probatoriului administrat în fața instanței de fond, ci scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a înlătura anumite erori de fapt evidente, datorate anumitor aspecte necunoscute în momentul soluționării fondului, or, în prezenta cauză, nu este îndeplinită această cerință. S-a constatat că, în cuprinsul cererii de revizuire, condamnatul a arătat că nu este vinovat de comiterea infracțiunii de viol pentru care a fost condamnat, ci doar pentru comiterea infracțiunii de perversiuni sexuale și a solicitat rejudecarea procesului.

Prima instanță a reținut că, pe calea unei cereri de revizuire, nu este posibilă o rejudecare a procesului doar ca urmare a nemulțumirii condamnatului, în condițiile în care o hotărâre de condamnare definitivă beneficiază de autoritate de lucru judecat. În ceea ce privește cazurile de revizuire, prevăzute la art. 394 lit. b) - e) C. proc. pen. anterior, în condițiile în care condamnatul nu a invocat existența vreunei mărturii mincinoase, a vreunui înscris falsificat ori săvârșirea vreunei infracțiuni de către organele judiciare sau prezența unor hotărâri judecătorești definitive ce nu se pot concilia, prima instanță a apreciat că motivele invocate de către condamnat nu pot fi circumscrise niciuneia dintre aceste situații, astfel încât cererea de revizuire a apărut ca fiind inadmisibilă și sub acest aspect.

Pe de altă parte, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 403 alin. (3 1 ) C. proc. pen. anterior, cererile ulterioare de revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și apărări. Tribunalul a constatat că revizuentul condamnat S.F.G., invocând nevinovăția sa sub aspectul comiterii infracțiunii de viol, a mai formulat o cerere de revizuire, care a fost respinsă prin sentința penală nr. 27 din 25 ianuarie 2012 a Tribunalului Timiș. În consecință, s-a apreciat că, și sub acest aspect, cererea de revizuire formulată în cauză este inadmisibilă.

Împotriva sentinței penale nr. 289 din 14 august 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 7046/30/2013, a declarat apel, în termen legal, condamnatul S.F.G., care a fost înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 20 septembrie 2013. În motivarea căii de atac declarate de condamnat s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și, urmare a rejudecării, admiterea cererii de revizuire, cu consecința adrninistrării unor noi probe, respectiv audierea unor martori. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen. anterior, instanța de apel a apreciat că sentința apelată este legală și temeinică, în deplină consonanță cu dispozițiile legale în materie.

S-a reținut că revizuirea este mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive care conțin erori de fapt, hotărâri care rezolvă fondul cauzei, adică cele prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, fiind puse față în față principiile autorității de lucru judecat și al aflării adevărului. Totodată, s-a reținut că, având în vedere faptul că prin revizuire se poate aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale extraordinară de atac poate fi primită prin dispozițiile art. 394 C. proc.

pen. anterior. S-a constatat că motivele invocate de condamnat vizează fondul cauzei, acesta fiind nemulțumit de condamnarea pronunțată de instanța de fond, sens în care dorește încuviințarea audierii unor martori, probă pe care instanțele investite cu soluționarea cauzei au avut-o în vedere la pronunțarea soluției de condamnare a inculpatului revizuent. S-a reținut că aspectele legate de vinovăția inculpatului revizuent au fost analizate de instanțele ce au soluționat fondul cauzei și care, în limitele efectului devolutiv, au analizat toate apărările inculpatului, apărări care nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. anterior, ci vizează fondul cauzei, soluționat în mod definitiv.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul condamnat S.F.G. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 19 decembrie 2013, cu prim termen de judecată stabilit la 14 aprilie 2014, când recurentul revizuent condamnat a învederat că înțelege să-și retragă recursul declarat în cauză. Față de această împrejurare, concluziile reprezentantului Parchetului și ale apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul revizuent condamnat au fost în sensul de a se lua act de manifestarea de voință exprimată. Astfel fiind, având în vedere dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc.

pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale - potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs -, în temeiul dispozițiilor art. 385 4 alin. (2) raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va lua act de retragerea recursului declarat de recurentul revizuent condamnat S.F.G. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, recurentul revizuent condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de revizuentul condamnat S.F.G. împotriva deciziei penale nr. 222/A din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2014.