ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1720/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin Sentința civilă nr. 139 din 11 iunie 2013, Curtea de Apel Galați, secția a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantei SC M. SA și a dispus suspendarea efectelor Deciziei de impunere nr. 14314 din 29 mai 2013 emise de A.N.V. - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați. 2. Cererea de recurs Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel A.N.A.F. - prin Direcția Generală Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală. Înalta Curte a calificat calea de atac exercitată ca fiind recurs, avându-se în vedere că, în materia contenciosului administrativ, sunt incidente dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care prevăd recursul drept cale de atac.

2.1. Motivele de casare Recurenta a solicitat, în principal, respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, și, în subsidiar, ca nefondată, apreciind că instanța de fond a aplicat și interpretat greșit legea, cu referire la aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. 2.2 Principalele argumente invocate Referitor la pronunțarea sentinței recurate cu aplicarea greșită a normelor de drept material, recurenta a susținut că în mod eronat instanța de fond admis cererea de ordonanță președințială, avându-se în vedere că aceasta este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ față de dispozițiile cu caracter special cuprinse la art. 14 și 15 din Legea contenciosului. A mai arătat că nu a fost citată pentru termenul când s-a soluționat cererea și că nu i-a fost comunicată copia acțiunii pentru a-și formula apărări.

În ce privește fondul cererii, recurenta a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării deciziei de impunere. 3. Apărările intimatei Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivând că, odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, soluționarea litigiului este condiționată de respectarea unor termene procedurale. Astfel, imposibilitatea soluționării litigiului de urgență și față de prevederile Legii nr. 554/2004 care se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, apreciază că ordonanța președințială este o cale legală de soluționare rapidă, până la soluționarea cererii de suspendare în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

4. Procedura de soluționare a recursului 4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 noiembrie 2013, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea din 15 ianuarie 2014 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului 4.2.1. Argumentele de fapt si de drept relevante . Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, motiv pentru care hotărârea recurată va fi modificată în tot. Rejudecând cauza dedusă judecății, Înalta Curte reține că, prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat pe calea ordonanței președințiale, să se dispună suspendarea provizorie a executării Deciziei de impunere din 29 mai 2013 emise de A.N.V. - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați până la soluționarea cererii de suspendare a aceleiași decizii, ce face obiectul Dosarului nr. 670/44/2013 al aceleiași instanțe.

Înalta Curte reține că ordonanța președințială este o instituție juridică de origine franceză, cu importanță deosebită în dreptul procesual civil, fiind consacrată în legislația românească încă din anul 1900, cu ocazia revizuirii Codului de procedură civilă (prin reglementarea art. 66 bis - de la acea dată). Prin reglementarea acestei proceduri, s-a avut in vedere necesitatea soluționării în regim de urgență a unor litigii care, dacă ar urma calea procedurii de drept comun (datorita formalismului exagerat), ar putea asigura rămânerea fără obiect a cauzei sau ar conduce la diminuarea semnificativă a importanței acestuia. Cât privește domeniul de aplicare, în literatura juridică s-a opinat ca procedura ordonanței președințiale își găsește - de principiu - aplicare în orice materie, câtă vreme legea nu a stabilit pentru respectiva materie o procedură specială, exclusivă.

Înalta Curte a statuat, prin hotărârile pronunțate în această materie, că, în materia contenciosului administrativ, pe aspectul normei de drept aplicabile în materia suspendării executării actelor administrative, ordonanța președințială nu-și găsește aplicarea. Și aceasta nu pentru că materia contenciosului administrativ ar fi incompatibilă prin definiție cu ordonanța președințială, ci pentru că Legea nr. 554/2004 instituie o procedura specială pentru soluționarea grabnică a unor situații de urgență, reglementând, prin dispozițiile art. 14 și art. 15, cazurile de suspendare a executării actului administrativ, condițiile de admisibilitate ale cererii de suspendare formulate, precum și procedura de soluționare și calea de atac exercitată.

Pentru aceste considerente, având în vedere natura actului ce se solicită a fi suspendat, care este un act administrativ, precum și dispozițiile legale aplicabile în aceasta materie, respectiv dispozițiile art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ, Înalta Curte apreciază că cererea de ordonanță președințială în materia suspendării unui act administrativ este inadmisibilă, motiv pentru care cererea reclamantei va fi respinsa ca atare. 4.2.2. Soluția instanței de recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, constatând că există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 488 pct. 8 C. proc. civ., și va modifica sentința atacată în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de ordonanță președințială formulate de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.A.F. prin Direcție Regională a Finanțelor Publice Galați împotriva Sentinței civile nr. 139 din11 iunie 2013 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că respinge, ca inadmisibilă, cererea de suspendare pe calea ordonanței președințiale formulată de reclamanta SC M. SA. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 aprilie 2014.