ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1720/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1720/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea pronunțată de instanța
de fond
Prin Sentința civilă nr. 139 din 11 iunie
2013, Curtea de Apel Galați, secția a contencios administrativ și fiscal, a admis
cererea reclamantei SC M. SA și a dispus suspendarea efectelor Deciziei de impunere
nr. 14314 din 29 mai 2013 emise de A.N.V. - Direcția Regională pentru Accize și
Operațiuni Vamale Galați.
Cererea de recurs
Împotriva acestei
hotărâri, a declarat apel A.N.A.F. - prin Direcția Generală Regională pentru
Accize și Operațiuni Vamale Galați, criticând soluția instanței de fond ca
netemeinică și nelegală.
Înalta Curte a
calificat calea de atac exercitată ca fiind recurs, avându-se în vedere că, în
materia contenciosului administrativ, sunt incidente dispozițiile art. 14 alin.
(4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care prevăd recursul
drept cale de atac.
2.1. Motivele de
casare
Recurenta a
solicitat, în principal, respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, și, în
subsidiar, ca nefondată, apreciind că instanța de fond a aplicat și interpretat
greșit legea, cu referire la aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 14 și
15 din Legea nr. 554/2004.
2.2 Principalele
argumente invocate
Referitor la
pronunțarea sentinței recurate cu aplicarea greșită a normelor de
drept material, recurenta a susținut că în mod eronat instanța de
fond admis cererea de ordonanță președințială, avându-se în vedere că aceasta
este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ față de dispozițiile
cu caracter special cuprinse la art. 14 și 15 din Legea contenciosului.
A mai arătat că nu a
fost citată pentru termenul când s-a soluționat cererea și că nu i-a fost
comunicată copia acțiunii pentru a-și formula apărări.
În ce privește fondul
cererii, recurenta a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.
14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării deciziei
de impunere.
Apărările intimatei
Prin întâmpinarea
formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat,
motivând că, odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă,
soluționarea litigiului este condiționată de respectarea unor termene
procedurale. Astfel, imposibilitatea soluționării litigiului de urgență și față
de prevederile Legii nr. 554/2004 care se completează cu cele ale Codului de
procedură civilă, apreciază că ordonanța președințială este o cale legală de
soluționare rapidă, până la soluționarea cererii de suspendare în temeiul art. 14
din Legea nr. 554/2004.
Procedura de
soluționare a recursului
4.1 Cu privire la
examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în
cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost
analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza
încheierii de ședință din data de 28 noiembrie 2013, în conformitate
cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din
15 ianuarie 2014 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul
raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește
condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat
recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C.
proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
4.2 Cu privire la fondul
recursului
4.2.1. Argumentele de
fapt si de drept relevante
.
Înalta Curte constată
că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente
în cauză, motiv pentru care hotărârea recurată va fi modificată în tot.
Rejudecând cauza
dedusă judecății, Înalta Curte reține că, prin cererea introductivă, reclamanta
a solicitat pe calea ordonanței președințiale, să se dispună suspendarea
provizorie a executării Deciziei de impunere din 29 mai 2013 emise de A.N.V. - Direcția
Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați până la soluționarea
cererii de suspendare a aceleiași decizii, ce face obiectul Dosarului nr. 670/44/2013
al aceleiași instanțe.
Înalta Curte reține că
ordonanța președințială este o instituție juridică de origine franceză, cu
importanță deosebită în dreptul procesual civil, fiind consacrată în legislația
românească încă din anul 1900, cu ocazia revizuirii Codului de procedură civilă
(prin reglementarea art. 66 bis - de la acea dată).
Prin reglementarea
acestei proceduri, s-a avut in vedere necesitatea soluționării în regim de
urgență a unor litigii care, dacă ar urma calea procedurii de drept comun
(datorita formalismului exagerat), ar putea asigura rămânerea fără obiect a
cauzei sau ar conduce la diminuarea semnificativă a importanței acestuia.
Cât privește domeniul
de aplicare, în literatura juridică s-a opinat ca procedura ordonanței președințiale
își găsește - de principiu - aplicare în orice materie, câtă vreme legea nu a
stabilit pentru respectiva materie o procedură specială, exclusivă.
Înalta Curte a
statuat, prin hotărârile pronunțate în această materie, că, în materia
contenciosului administrativ, pe aspectul normei de drept aplicabile în materia
suspendării executării actelor administrative, ordonanța președințială nu-și găsește
aplicarea.
Și aceasta nu pentru
că materia contenciosului administrativ ar fi incompatibilă prin definiție cu
ordonanța președințială, ci pentru că Legea nr. 554/2004 instituie o procedura
specială pentru soluționarea grabnică a unor situații de urgență, reglementând,
prin dispozițiile art. 14 și art. 15, cazurile de suspendare a executării
actului administrativ, condițiile de admisibilitate ale cererii de suspendare
formulate, precum și procedura de soluționare și calea de atac exercitată.
Pentru aceste
considerente, având în vedere natura actului ce se solicită a fi suspendat, care
este un act administrativ, precum și dispozițiile legale aplicabile în aceasta
materie, respectiv dispozițiile art. 14 și 15 din Legea contenciosului
administrativ, Înalta Curte apreciază că cererea de ordonanță președințială în
materia suspendării unui act administrativ este inadmisibilă, motiv pentru care
cererea reclamantei va fi respinsa ca atare.
4.2.2. Soluția instanței
de recurs.
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, constatând
că există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 488 pct. 8 C. proc. civ.,
și va modifica sentința atacată în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a
cererii de ordonanță președințială formulate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de A.N.A.F. prin Direcție Regională a Finanțelor Publice Galați
împotriva Sentinței civile nr. 139 din11 iunie 2013 a Curții de Apel Galați, secția
contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința
recurată în sensul că respinge, ca inadmisibilă, cererea de suspendare pe calea
ordonanței președințiale formulată de reclamanta SC M. SA.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 2 aprilie 2014.