ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6333/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6333/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cererii de recurs
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cererea de chemare
în judecată
Prin acțiunea înregistrată la data de 28
aprilie 2010 pe rolul Judecătoriei Focșani, reclamantul M.A.N., pentru U.M. X
Focșani, a chemat în judecată pe pârâții SC A. SA Focșani și Oficiul de
Cadastru și Publicitate Imobiliară Vrancea, solicitând:
- constatarea
nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate
asupra terenurilor emis în data de 19 ianuarie 1994 de Ministerul Agriculturii
și Alimentației cu privire la suprafața de 247.702 mp, identificată prin anexa nr.
2 și planurile topografice cuprinse în anexele nr. 4 și 5 din documentația de
stabilire și evaluare a terenurilor înregistrată din 09 martie 1993 la fostul
Oficiu de Cadastru și Organizare a Teritoriului al Județului Vrancea;
- obligarea Oficiului
de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vrancea la rectificarea înscrierii
cuprinse în cartea funciară a Comunei Golești, Județul Vrancea, în sensul
radierii întabulării dreptului de proprietate în favoarea S.C. Avicola S.A.
asupra suprafeței de 1,49 fa, situată în extravilanul Comunei Golești, Județul
Vrancea, identificată în tarlaua x, parcela x, Corp 12, intabulată în Cartea
funciară în suprafață de 64.666 mp cu număr cadastral x, ce se suprapune cu
tarlaua z, parcelele a, b și c pe o suprafață de 1.38 ha, respectiv tarlaua x,
parcela x, Corp 11, în suprafață de 34.452 mp, intabulată în Cartea funciară cu
numărul cadastral x, ce se suprapune cu tarlaua z, parcela b, pe o suprafață de
0,11 ha, suprafețe aflate în proprietatea publică a statului și în
administrarea Ministerului Apărării Naționale și înscrise în Cartea funciară nr.
1266 a Comunei Golești, Județul Vrancea, în suprafață de 20,3992 ha, având
număr cadastral H.
Hotărârea de
declinare a competenței
Prin sentința civilă nr.
6418 din 29 noiembrie 2010, Judecătoria Focșani a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.
Hotărârea primei
instanțe
Prin Decizia
nr. 54 din 2 februarie
2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a
respins, ca tardiv introdusă, acțiunea formulată de reclamantul M.A.N. pentru
U.M. X Focșani, reținând, în esență, următoarele:
Certificatul de
atestare a dreptului de proprietate atacat a fost emis de către Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale în anul 1994, cu 16 ani înaintea
introducerii prezentei acțiuni.
Acțiunea a fost
introdusă la instanța de judecată în anul 2010, când în vigoare erau
dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004,Chiar dacă s-ar
considera incidente dispozițiile legale de mai sus potrivit cărora termenul de
1 an se calculează de la data comunicării actului, data luării la cunoștință,
data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere,
după caz, Curtea de apel a considerat că interpretarea acestor dispoziții
trebuie să se facă în concordanță cu principiul stabilității raporturilor
juridice, astfel încât nu poate fi admisibilă o acțiune de anulare a unui act
administrativ la 14 ani de la data emiterii acestuia.
În speță, se poate
constata că reclamanta, cu o minimă diligență, ar fi putut să afle de existența
certificatului de atestare atacat cu mult înainte de data introducerii
acțiunii, având posibilitatea de a-l contesta în situația în care aprecia că
este vătămată în drepturile sale, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Având în vedere că
reclamanta este terț față de actul atacat, termenul de la care începe să curgă
dreptul de a introduce acțiune este data înscrierii în cartea funciară,
deoarece efectul înscrierii în cărțile funciare este opozabilitatea față de
terți. Aceste dispoziții nu cer ca terța persoană să fi intrat în posesia
actului, ci doar ca acesta să fi luat la cunoștință despre existența actului,
dar nu mai târziu de 1 an de la data luării la cunoștință, sub sancțiunea
decăderii din dreptul de a mai promova acțiunea.
Certificatul de
proprietate a fost emis în temeiul H.G. nr. 834/1991, iar, potrivit art. 5 alin.
(1) din această hotărâre, certificatele de atestare a dreptului de proprietate
asupra terenurilor sunt supuse regimului de publicitate imobiliară, iar art. 25
alin. (1) din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul funciar și publicitatea
imobiliară prevede că înscrierile în cartea funciară își vor produce efectele
de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererii.
Ca atare, condiția
luării la cunoștință despre existența actului, a fost îndeplinită de la data
înscrierii în Cartea funciară.
Cererea de recurs
Împotriva Deciziei nr.
54 din 2 februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios
administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul M.A.N. pentru U.M. X
Focșani, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul-reclamant
susține că prima instanță în mod greșit a reținut acțiunea a fost tardiv
formulatăîn raport cu prevederile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004,
prin raportare la data înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate
al SC A. SA în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate
asupra terenurilor, în condițiile în care a luat cunoștință de certificatul
respectiv abia prin adresa din 18 mai 2009 emisă de Oficiul de Cadastru și
Publicitate Imobiliară Vrancea. Astfel, recurentul-reclamant susține că
acțiunea a fost introdusă la data de 28 aprilie 2010 cu respectarea termenului
de decădere prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Mai arată
recurenta că, până la data constatării suprapunerii suprafețelor de teren
(adresa din 17 decembrie 2008 emisă de SC T. SRL), reclamanta nu avea deschis
dreptul de a contesta certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza prin
prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304
1
C. proc. civ.,
Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Argumente de fapt
și de drept
Prin cererea de
chemare în judecată introdusă la data de 28 aprilie 2010, reclamantul M.A.N.
pentru U.M. X Focșani a învestit instanța de contencios administrativ cu o
acțiune în constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a
dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x emis în data de 19 ianuarie
1994 de Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea SC A. SA
Conform art. 11 alin.
(2) din Legea nr. 554/2004, „Pentru motive temeinice, în cazul actului
administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut
la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data
luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii
procesului-verbal de conciliere, după caz”.
În speță, prima
instanță în mod temeinic și legal a reținut că data la care se consideră că
reclamantul, în calitate de terț, a luat cunoștință despre actul administrativ
contestat este data înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară, înscriere
efectuată în anul 1999, conform dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea
cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată în M. Of. al
României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, care prevăd că „Înscrierile în cartea funciară își
vor produce efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererilor;
ordinea înregistrării cererilor va determina rangul înscrierilor”.
Astfel fiind,
raportat la anul 1999, acțiunea introdusă în anul 2010 a fost formulată cu
nerespectarea termenului de decădere prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr.
554/2004.
În considerarea
dispozițiilor legale citate, nu pot fi primite susținerile recurentului-reclamant
referitoare la faptul că, în sensul dispozițiilor citate din Legea nr. 554/2004,
data luării la cunoștință a actului contestat ar trebui să fie raportată la adresa
nr. 8597 din 18 mai 2009 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Vrancea.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs.
Având în vedere toate
considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta
Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de M.A.N. pentru U.M. X
Focșani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de M.A.N. pentru U.M. X Focșani împotriva Deciziei nr. 54 din 2
februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 25 septembrie 2013.