ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4268/2014

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată la 9 martie 2012 și precizată la data de 14 mai 2012, reclamanții Primarul comunei M., județul Iași și U.A.T.C.M., județul Iași au solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate C1 din 31 august 2011 eliberat de M.C.S.I. în beneficiul S.N.R. SA București pentru terenul în suprafață de 164.648,49 mp. În motivarea acțiunii, s-a susținut că actul administrativ contestat a fost emis cu încălcarea prevederilor H.G. nr. 834/1991, deoarece terenul în suprafață de 164.648,49 mp nu s-a aflat în administrarea societății beneficiare, S.N.R.

SA și nici nu este necesar desfășurării activității acesteia, raportat la obiectul principal de activitate reprezentat de "activități de telecomunicații prin rețele fără cablu". Cu privire la prima condiție impusă de lege pentru atestarea dreptului de proprietate, s-a arătat că, la data de 1 ianuarie 1990, conform cadastrului funciar al comunei M., terenul pentru care a fost eliberat certificatul contestat se afla la I.A.S.

Iași și în baza Protocolului nr. P1 din 7 iunie 2002, a fost predat Comisiei locale de fond financiar a comunei M., în vederea punerii în posesie a foștilor acționari ai I.A.S., conform dispozițiilor art. 36 și art. 38 din Legea nr. 18/1990 și de la acea dată, se află în domeniul privat al comunei M. Cu privire la cea de-a doua condiție legală, s-a precizat că nu există o legătură tehnică, economică sau juridică între obiectul principal de activitate al societății beneficiare și deținerea în proprietate a suprafeței de teren, care aparține comunei M., conform registrului cadastral funciar. Pârâta S.N.R.

SA a invocat excepția lipsei calității procesuale active a primarului comunei M., motivând că acesta nu are un drept al său ori un interes legitim și actual, recunoscut de lege pentru sine sau pentru comuna pe care o reprezintă și care l-ar îndreptăți să solicite anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului dobândit în baza Legii nr. 15/1990.

Aceeași excepție a fost invocată și cu privire la Comuna M., arătându-se că aceasta nu are nici o calitate față de terenul pentru care a fost emis certificatul de atestare a proprietății atacat, întrucât prin Protocolul din anul 2002, terenul în suprafață de 4 ha a fost predat Comisiei de fond funciar a comunei L., iar terenul în suprafață de 11,5 ha a fost predat Comisiei de fond funciar a comunei D. Pârâta a invocat și excepția prematurității acțiunii față de nulitatea plângerii prealabile, care a fost formulată de primarul comunei M., fără prezentarea mandatului acordat de unitatea administrativ-teritorială pe care o reprezintă sau de persoanele care pretind a avea un drept recunoscut de lege asupra terenului pentru care a fost eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate.

2. Soluția instanței de fond Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Sentința nr. 364 din 12 decembrie 2012, prin care a respins excepțiile cu privire la lipsa calității procesuale active a primarului comunei M., la lipsa de interes și la prematuritatea acțiunii. Prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea formulată pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate C1 din 31 august 2011 și a fost respinsă cererea reclamantei de diminuare a onorariului de expert, cu obligarea acesteia de a plăti expertului I.G. diferența de onorariu în sumă de 794,20 RON. Excepțiile invocate de pârâta S.N.R. SA au fost respinse ca nefondate, reținându-se că prin Hotărârea nr. 62 din 28 aprilie 2011 adoptată de Consiliul local al comunei M. s-a acordat primarului comunei M. mandat pentru a semna acțiunile în justiție formulate în numele U.A.T.C.M.

Pe fondul cauzei, s-a considerat că probele administrate în cauză nu dovedesc susținerea din acțiune că terenul în suprafață de 164.648,49 mp se află în domeniul privat al comunei M. și în administrarea Consiliului local al comunei M. Situația juridică a acestui teren a fost stabilită în raport cu următoarele înscrisuri anexate Memoriului tehnic care a stat la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate C1 din 31 august 2011: - Procesul-verbal nr. P2 din 27 noiembrie 1967 perfectat între T.G.I. și I.P.T., prin care suprafața de 30 ha este trecută de la I.A.S. Iași la I.P.T. în vederea construirii unei stații de radiodifuziune; - Procesul-verbal nr. P3 din 14 decembrie 1967, prin care suprafața de 23 ha este scoasă din circuitul agricol; - H.C.M.

nr. 2.113/1968 prin care s-au atribuit suprafețele necesare construirii stației de radiodifuziune pe unde medii, frecvența 1053 KHz, respectiv suprafața de 9.578 mp aferentă stației și suprafața de 158.388 mp pentru instalațiile ascunse (rețea plasă cupru), care se constituie ca o zonă de protecție necesară funcționării normale a stației. Astfel, s-a avut în vedere că, terenul în suprafață totală de 164.648,49 mp a fost scos din circuitul agricol în anul 1967, a fost înscris pe listele de inventar ale D.R.T. Iași, fostă unitate economică de stat, iar urmare reorganizării, aceasta s-a constituit ca unitate teritorială în cadrul RA R.P.T., potrivit H.G. nr. 882/1990, iar ulterior, în baza H.G.

nr. 448/1991, s-a reorganizat ca RA R., pentru care s-a prevăzut dreptul de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul regiei. Conform H.G. nr. 372/1998, această regie s-a transformat în actuala S.N.R. SA, care a preluat întregul patrimoniu, devenit proprietate a societății, astfel că a procedat la întocmirea documentației de atribuire a dreptului de proprietate asupra terenurilor în condițiile prevăzute de H.G. nr. 834/1991. Pe baza documentației astfel întocmită, s-a reținut că parcelele F1 în suprafață de 159.196 mp și C2 în suprafață de 5452 mp au fost greșit înscrise în evidențele I.A.S. Iași, apoi inventariate de către A.D.S. la data constituirii, iar ulterior au făcut obiectul protocoalelor nr. P4/2002 și nr. P5/2002, înscrisuri pe care s-a întemeiat pretinsul drept de proprietate al U.A.T.C.M.

Raportat la probele administrate, instanța de fond a considerat că terenul în suprafață de 164.648,49 mp se încadrează în categoria suprafețelor cu regim juridic special, întrucât pe acest teren se află construcția și instalațiile subterane aferente stației de radiodifuziune pe unde medii U., cu frecvența 1053 KHz, aflată în proprietatea și în exploatarea pârâtei S.N.R. SA, motiv pentru care este exceptat de la reconstituirile dreptului de proprietate către foștii proprietari, conform prevederilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 18/1991.

În atare situație, s-a concluzionat că regimul juridic al terenului nu poate fi schimbat pe calea unor protocoale sau evidențe cadastrale care, fiind întocmite fără participarea deținătorului legal, nu sunt opozabile M.C.S.I., ca emitent al actului administrativ emis în condițiile legii și nici beneficiarului acestui act, căruia în mod corect i s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru terenul afectat unei stații de radiodifuziune, pe care o exploatează efectiv și a cărei existență în teren a fost confirmată prin lucrarea de specialitate efectuată în cauză. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanții Primarul comunei M., în calitate de reprezentant al U.A.T.C.M.

și U.A.T.C.M., solicitând ca, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii și anulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate C1 din 31 august 2011 pentru terenul în suprafață de 164.648,49 mp. Recurenții au susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 1 din H.G. nr. 834/1991, deoarece a fost respinsă acțiunea formulată pentru anularea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate emis în mod nelegal societății intimate pentru un teren care nu se afla în patrimoniul acesteia la data înființării și care nu este necesar desfășurării activități conform obiectului de activitate.

Cu privire la prima condiție, recurenții au arătat că intimata S.N.R. SA nu a avut în administrare suprafața de teren inclusă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, așa după cum rezultă din evidența cadastrală, care dovedește că în administrarea D.R.T. Iași a fost numai suprafața de 1,01 ha. Concluzia instanței de fond că actul atacat a fost emis în conformitate cu prevederile H.C.M. nr. 2113/1968 și ale Decretului nr. 409/1955, pe baza Proceselor-verbale nr. P2 din 27 noiembrie 1967 și nr. P3 din 14 decembrie 1967 a fost criticată de recurenți cu motivarea că aceste acte nu au fost depuse la dosarul cauzei, fiind astfel încălcate dreptul la apărare al părților și principiul contradictorialității.

Recurenții au considerat că aceste înscrisuri nici nu fac dovada transmiterii suprafeței de 30 ha către I.P.T. și nici dovada scoaterii terenului din circuitul agricol. În prezent, s-a arătat că terenul respectiv se află înscris în domeniul privat al Comunei M., aflându-se în administrarea Consiliului local al Comunei M., întrucât la data de 1 ianuarie 1990 se afla la I.A.S. Iași și, conform Protocolului nr. P1 din 7 iunie 2002, a fost predat de I.A.S. Iași către Comisia locală de fond funciar a comunei M. în vederea punerii în posesie a foștilor acționar ai I.A.S. Iași. Cu privire la cea de-a doua condiție impusă de lege, s-a susținut că nu s-au administrat dovezi din care să rezulte că suprafața de teren care face obiectul certificatului de atestare este necesară desfășurării activității societății comerciale beneficiare, prin raportare directă la obiectul său de activitate, conform actului său constitutiv.

Adresa avută în vedere de prima instanță nu a fost depusă la dosarul cauzei și nici nu poate dovedi legătura dintre obiectul de activitate al societății beneficiare și afectațiunea terenului pentru desfășurarea activității, întrucât societatea are ca obiect de activitate realizarea de activități de telecomunicații prin rețele fără cablu, iar adresa respectivă se referă a o rețea de plase de cupru împământate. Ca ultim motiv de recurs s-a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 3 din H.G. nr. 834/1991, care prevăd că reglementarea cuprinsă în art. 1 din acest act normativ nu se aplică terenurilor care, în condițiile legii, fac parte din domeniul public, precum și terenurilor cărora le sunt aplicabile prevederile H.G.

nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole, în vederea aplicării art. 36 și art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu excepția terenurilor din domeniul privat al statului pe care există obiective construite care conțin suprafețe agricole și a terenurilor agricole prevăzute pentru dezvoltare. Recurenții au învederat că suprafața de teren inclusă în certificatul de atestare a cărui anulare s-a solicitat face obiectul dispozițiilor art. 36 și art. 38 din Legea nr. 18/1991, având destinația stabilită în momentul preluării, pentru punerea în posesie a foștilor acționari ai I.A.S. Iași. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, pentru următoarele considerente: 1. Aspecte de fapt și de drept relevante În temeiul prevederilor Legii nr. 15/1990 și ale H.G. nr. 834/1991, M.C.S.I. a emis în favoarea S.N.R. SA, societate comercială cu capital de stat înființată în baza H.G. nr. 372/1998, certificatul de atestare a dreptului de proprietate C1 din 31 august 2011 pentru terenul în suprafață de 164.648,49 mp, aferent obiectivului stație radiodifuziune U., Șoseaua Iași - Roman, comuna M., județul Iași. Legalitatea acestui certificat de atestare a dreptului de proprietate a fost corect constatată de instanța de fond pe baza înscrisurilor depuse în documentația topografică întocmită conform prevederilor H.G.

nr. 834/1991 și a concluziilor expertizei tehnice topo-cadastrală efectuată în cauză, din care rezultă îndeplinirea condițiilor cumulative impuse de lege pentru atestarea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în administrarea societăților comerciale cu capital integral de stat. Analizând toate aceste probe, instanța de fond a constatat judicios că, la emiterea certificatului contestat în cauză, au fost respectate prevederile art. 1 din H.G. nr. 834/1991, pentru că terenul în suprafață de 164.648,49 mp s-a aflat în patrimoniul societății comerciale intimate la data înființării acesteia și este necesar desfășurării activității conform obiectului său de activitate, înscris în actele constitutive ale societății.

Cu privire la condiția ca terenul pentru care s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate să fi fost în administrarea directă a beneficiarului, situația juridică a suprafeței de 164.648,49 mp a fost corect determinată, reținându-se că aceasta s-a aflat în patrimoniul societății intimate prin efectul următoarelor acte depuse la dosarul cauzei: - Procesul-verbal nr. P2 din 27 noiembrie 1967 prin care suprafața de 30 ha a fost transferată de la T.R.G. Iași la I.P.T. pentru construirea stației de radiodifuziune; - Procesul-verbal nr. P3 din 14 decembrie 1967 prin care Consiliul agricol regional Iași a avizat favorabil în principiu, conform Decretului nr. 409/1955, transmiterea din administrarea operativă a I.A.S.

Iași în administrarea operativă a Ministerului Poștei și Telecomunicațiilor și scoaterea din circuitul agricol a suprafeței de 23 ha, teren arabil, necesar pentru construirea unei stații de radiodifuziune; - H.C.M. nr. 2.113/1968 prin care s-a aprobat scoaterea din producția agricolă a terenurilor în suprafață de 9.578 mp și de 158.388 mp, situate în satul U., comuna M., județul Iași. Conform evidențelor cadastrale, avute în vedere și la întocmirea documentației topografice și la efectuarea expertizei tehnice topo-cadastrale, în patrimoniul D.R.T. Iași, fostă unitate economică de stat, s-a aflat întreaga suprafață de 164.648,49 mp, situată în tarlaua 13, parcelele C2 - 1,01 ha, F1 - 14,95 ha și A1 - 0, 50 ha.

Deținătoarea legală a acestui teren, D.R.T. Iași s-a reorganizat prin H.G. nr. 883/1990 în RA R.P.T., prin H.G. nr. 448/1991 în RA R. și prin H.G. nr. 372/1998 în actuala S.N.R. SA care, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 15/1990 și art. 8 alin. final din H.G. nr. 448/1991, este proprietara tuturor bunurilor din patrimoniul său. În calitate de succesoare a fostei unități economice de stat căreia i-a fost transmis dreptul de administrare directă asupra terenului în suprafață de 164.648,49 mp, intimata - pârâtă S.N.R. SA a dobândit proprietatea acestui teren prin efectul reglementării sus-menționate și dreptul său a fost atestat în mod legal prin certificatul dedus judecății în prezenta cauză.

Contestând legalitatea acestui certificat, U.A.T.C.M. nu a dovedit existența unui drept recunoscut de lege cu privire la terenul în suprafață de 164.648,49 mp, iar instanța de fond a înlăturat cu just temei apărările formulate, reținând că, înscrisurile depuse în susținerea acțiunii nu confirmă dobândirea proprietății sau a altui drept real asupra terenului respectiv. Protocoalele nr. P4 din 2002 și nr. P5 din 2002 prin care U.A.T.C.M. a susținut că a primit terenul de la A.D.S. pentru emiterea titlurilor de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 nu constituie titluri de proprietate, cu atât mai mult cu cât, nefiind însoțite de documentații tehnice cadastrale, nu permit individualizarea bunului, prin delimitarea exactă a suprafeței respective.

Din raportul de expertiză tehnică topo - cadastrală efectuat în cauză, rezultă existența unei erori în evidența cadastrală, în sensul că, parcelele F1, A1 și D1 au fost înscrise greșit în evidența I.A.S. Iași, pentru ca mai apoi să fie inventariate de A.D.S. la data constituirii, iar ulterior au făcut obiectul protocoalelor nr. P4 din 2002 și nr. P5 din 2002, în lipsa unor planuri cadastrale, care să materializeze dimensiunile parcelei predate de către A.D.S.

De asemenea, nu reprezintă un titlu constitutiv pentru dreptul de proprietate invocat prin acțiune nici Hotărârea nr. 151 din 31 august 2010 prin care Consiliul local al comunei M. a aprobat inventarul bunurilor care aparțin domeniului privat al comunei M., deoarece pentru suprafața de 12 ha situată în tarlaua 13, parcela P1 nu s-a indicat modul de dobândire, iar din categoria de folosință rezultă că terenul respectiv are destinația agricolă, spre deosebire de terenul pentru care s-a eliberat certificatul contestat și care a fost scos din producția agricolă prin H.C.M. nr. 2.113/1968.

Deși această hotărâre a Consiliului local al comunei M. nu a fost contestată, nu se poate considera că are un efect constitutiv pentru dreptul de proprietate, în condițiile în care nu poate fi asimilată unuia din modurile prevăzute de lege pentru dobândirea proprietății asupra terenurilor din domeniul privat al statului și respectiv, al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, așa după cum rezultă din dispozițiile art. 6 din Legea nr. 18/1991, republicată. Hotărârea respectivă nu cuprinde nici datele de identificare a terenului pentru a se verifica susținerea din acțiune privind eliberarea certificatului de atestare a proprietății pentru o suprafață cu destinație agricolă, diferită de cea scoasă din producția agricolă prin Decretul nr. 2113/1968 și aflată în patrimoniul societății intimate.

De altfel, identitatea dintre terenul scos din producția agricolă în anul 1968 pentru construirea unei stații de radiodifuziune și incinta acestei stații a fost stabilită la data întocmirii procesului-verbal de delimitare cu vecinii, 1 septembrie 1999, act semnat fără obiecțiuni de SC "A." SA Iași. În consecință, pe baza tuturor înscrisurilor depuse la dosar și cu asigurarea dreptului la apărare pentru toate părțile care au avut posibilitatea să formuleze apărări cu privire la fiecare probă administrată, instanța de fond a constatat corect ca fiind îndeplinită prima condiție impusă de prevederile art. 1 din H.G. nr. 834/1991, întrucât terenul în suprafață de 164.648,49 mp pentru care a fost eliberat certificatul contestat s-a aflat în patrimoniul societății beneficiare, S.N.R.

SA. În mod judicios a fost constatată legalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate C1 din 31 august 2011 și cu privire la cea de-a doua condiție impusă de dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 834/1991 și anume ca, suprafața de teren pentru care a fost atestată proprietatea să fie necesară desfășurării activității societății comerciale cu capital de stat beneficiară a certificatului. Conform prevederilor H.G. nr. 372/1998, S.N.R. SA este societate comercială pe acțiuni care își desfășoară activitatea în domeniul telecomunicațiilor, având ca obiect principal de activitate transportul și difuzarea cu mijloace radio a programelor naționale de radio și televiziune, ca servicii de interes public național, precum și alte servicii în diferite benzi de frecvență alocate în acest scop în temeiul legii și al licențelor și autorizațiilor acordate de către organul competent.

Din memoriul tehnic întocmit în baza H.G. nr. 834/1991 rezultă că suprafața totală de 164.648,49 mp este afectată realizării obiectului de activitate al societății intimate, având următoarele destinații: suprafața construită - 1678,59 mp, suprafața rețele - 130281, 48 mp, suprafața de transport - 2.453,52 mp, suprafața liberă - 30. 234,90 mp. Cu adresa nr. A2 din 12 august 2002, contestată fără temei în recurs, intimata S.N.R. SA a comunicat primăriei comunei M. destinația specială de care beneficiază suprafața de teren pe care este amplasată stația de radiodifuziune pe unde medii, inclusiv suprafața pentru instalații ascunse (metalizare), care constau într-o rețea de plase de cupru și zona de protecție a instalațiilor.

În considerarea specificului activității desfășurate de societatea intimată, judecătorul fondului a constatat corect că terenul pentru care a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate este exceptat de la procedura stabilirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în condițiile Legii nr. 18/1991, deoarece aparține categoriei terenurilor cu destinație specială, care potrivit dispozițiilor art. 2 lit. e) din aceeași lege, include: terenurile pentru transporturile rutiere, feroviare, navale și aeriene, cu construcțiile și instalațiile aferente, construcții și instalații hidrotehnice, termice, de transport al energiei electrice și gazelor naturale, de telecomunicații, pentru exploatările miniere și petroliere, cariere și halde de orice fel, pentru nevoile de apărare, plajele, rezervațiile, monumentele naturii, ansamblurile și siturile arheologice și istorice.

Față de destinația specială a terenului în suprafață de 164.648,49 mp și de situația juridică a acestuia, din care rezultă că la data de 1 ianuarie 1990 nu se afla în administrarea unităților agricole de stat, recurenții au invocat fără temei dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 834/1991, considerând că nu poate fi atestată proprietatea unui teren pentru care sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării art. 36 și art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991. Recurenții nu au dovedit susținerile din acțiune privind existența terenului în suprafață de 164.648, 49 mp la data de 1 ianuarie 1990 în patrimoniul fostei I.A.S.

Iași și pe cale de consecință, nu poate fi reținută incidența prevederilor art. 36 și art. 38 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu privire la drepturile recunoscute foștilor acționari al I.A.S. Iași. Pentru considerentele de fapt și de drept care au fost expuse, constatându-se că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate. 2. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia. În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Primarul comunei M. și U.A.T.C.M., prin Primar, împotriva Sentinței nr. 364 din 12 noiembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2014. Procesat de GGC - MI