ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4112/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 28 ianuarie 2013, reclamantul M.C. a chemat în judecată pe pârâta Camera Deputaților, solicitând anularea art. 65 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. La 4 martie 2013, pârâta a depus întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 1021 din 15 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția inadmisibilității s-a respins cererea formulată de reclamantul M.C. în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaților, ca inadmisibilă.

Examinând excepția de inadmisibilitate, Curtea a constatat că reclamantul este nemulțumit de dispozițiile art. 65 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, solicitând anularea acestuia și repararea prejudiciului cauzat, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 20.000 lei. A reținut prima instanță că Legea nr. 263/2010 nu este un act administrativ putând fi supusă doar unui control de conformitate față de prevederile constituționale, exercitat exclusiv de Curtea Constituțională, în formele și în condițiile reglementate de dispozițiile art. 146 din Constituția României, republicată, și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

În ceea ce privește solicitarea de recuperare a prejudiciului suferit prin cotizația dată către casa de pensii la care era obligat prin lege, Curtea a constatat ca cererea de despăgubiri pentru vătămarea produsă prin emiterea unui act administrativ nelegal este condiționată de existența unui act administrativ nelegal anulat de instanță sau a unui refuz nejustificat ori a nerezolvării în termen a unei cereri, constatate ca atare de instanță Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul M.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul nu a fost motivat. Procedura în fața instanței de recurs Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului.

Considerentele și soluția instanței de recurs Înalta Curte sesizată cu soluționarea recursului declarat, constată faptul că recursul nu a fost motivat, situație în care va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306 C. proc. civ. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Înalta Curte, verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302 1 C. proc. civ., constată că recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările. Recurentul, deși a considerat hotărârea instanței de recurs ca netemeinică, nu a depus la dosar dezvoltarea motivelor de recurs neformulând critici de nelegalitate a hotărârii atacate. Totodată, Înalta Curte constată că în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ. Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de M.C. împotriva Sentinței nr. 1021 din 15 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2014. Procesat de GGC - NN