ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4112/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 28

ianuarie 2013, reclamantul M.C. a chemat în judecată pe pârâta Camera

Deputaților, solicitând anularea art. 65 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

La 4 martie 2013,

pârâta a depus întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr.

1021 din 15 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, s-a admis excepția inadmisibilității s-a respins

cererea formulată de reclamantul M.C. în contradictoriu cu pârâta Camera

Deputaților, ca inadmisibilă.

Examinând excepția de

inadmisibilitate, Curtea a constatat că reclamantul este nemulțumit de

dispozițiile art. 65 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, solicitând anularea

acestuia și repararea prejudiciului cauzat, în sensul obligării pârâtei la

plata sumei de 20.000 lei.

A reținut prima

instanță că Legea nr. 263/2010 nu este un act administrativ putând fi supusă

doar unui control de conformitate față de prevederile constituționale,

exercitat exclusiv de Curtea Constituțională, în formele și în condițiile

reglementate de dispozițiile art. 146 din Constituția României, republicată, și

ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții

Constituționale, republicată.

În ceea ce privește

solicitarea de recuperare a prejudiciului suferit prin cotizația dată către

casa de pensii la care era obligat prin lege, Curtea a constatat ca cererea de

despăgubiri pentru vătămarea produsă prin emiterea unui act administrativ

nelegal este condiționată de existența unui act administrativ nelegal anulat de

instanță sau a unui refuz nejustificat ori a nerezolvării în termen a unei

cereri, constatate ca atare de instanță

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamantul M.C., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recursul nu a fost

motivat.

Procedura în fața

instanței de recurs

Intimata-pârâtă a

depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Înalta Curte sesizată

cu soluționarea recursului declarat, constată faptul că recursul nu a fost

motivat, situație în care va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art.

306 C. proc. civ.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin

însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2)

se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea

hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Înalta Curte,

verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302

1

C. proc.

civ., constată că recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale

prevăzute de lege.

În conformitate cu

dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. părțile au îndatorirea ca, în

condițiile legii să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De

asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile,

ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite

drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și

să-și probeze pretențiile și apărările.

Recurentul, deși a

considerat hotărârea instanței de recurs ca netemeinică, nu a depus la dosar

dezvoltarea motivelor de recurs neformulând critici de nelegalitate a hotărârii

atacate.

Totodată, Înalta

Curte constată că în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut

fi invocate din oficiu, de către instanță, potrivit dispozițiilor art. 306

alin. (2) C. proc. civ.

Astfel fiind, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că

cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se

sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de M.C. împotriva Sentinței nr. 1021 din 15 martie 2013 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - NN