ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2599/2014

Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. 1. Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul O. Șimleul Silvaniei prin P.O. S.C.T. în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P. – D.C.S.N.F.E. s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea in tot a Deciziei Comisiei de Soluționare a Contestației nr. 100 din 30 iulie 2013 prin care s-a respins contestația noastră formulata împotriva Notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor financiare nr. 40545, încheiata la data de 22 mai 2013 pe cale de excepție, actul fiind nesemnat si nestampilat de către emitentul sau, iar pe fond ca fiind netemeinic si nelegal; - anularea notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor financiare nr. 40545, încheiata la data de 22 mai 2013 de către reprezentanții de la D.C.S.N.S.C.S.N.

– P.O.R. din cadrul M.D.R.A.P. cu privire la contractul de finanțare cu nr. 800 din 07 iulie 2010, proiectul cod SMIS 11265 cu denumirea „Modernizare Ambulatoriu din cadrul spitalului orășenesc Simleu Silvaniei”, beneficiar U.A.T.O. Simleu Silvaniei, ca fiind netemeinica si nelegala, - suspendarea executării actului administrativ contestat pana la soluționarea lui pe fond definitiva si irevocabila, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004 si art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin Sentința civilă nr. 573 din data de 26 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei in favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut, in esență, că la art. 23 alin. (1) din contractul de finanțare încheiat intre reclamant și pârât a fost inserată clauza potrivit căreia in eventualitatea unui litigiu survenit in executarea contractului, in situația in care nu se poate ajunge la o înțelegere pe cale amiabilă, litigiul va fi soluționat de către instanțele judecătorești competente material din raza teritorială a Municipiului București. 2.2. Prin Sentința civilă nr. 880 din data de 17 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admite excepția de necompetență teritorială a instanței. S-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de către reclamanta O. Șimleu Silvaniei în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P.

– D.C.S.N.E., în favoarea Curții de Apel Cluj. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut că litigiul derivă direct din actele administrative întocmite in baza O.U.G. nr. 66/2011, iar nu din executarea/neexecutarea unor obligații contractuale, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că reclamanta în contradictoriu cu pârâta a învestit instanța de judecată cu o cerere având ca obiect anularea notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor financiare nr. 40545, încheiata la data de 22 mai 2013 de către reprezentanții de la D.C.S.N.S.C.S..

– P.O.R. din cadrul M.D.R.A.P. cu privire la contractul de finanțare cu nr. 800 din 07 iulie 2010, proiectul cod SMIS 11265 cu denumirea „Modernizare Ambulatoriu din cadrul spitalului orășenesc Simleu Silvaniei”, beneficiar U.A.T.O. Simleu Silvaniei, precum și suspendarea executării actului administrativ contestat pana la soluționarea lui pe fond definitiva si irevocabila, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004 si art. 50, alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011. Actele administrative contestate au fost emise în baza dispozițiilor art. 6 și art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Prin urmare, actele contestate în cauză sunt acte administrative unilaterale guvernate de dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, justificate de existența unor raporturi juridice anterioare intervenite între părți ca urmare a unui contract de finanțare, dar emise în îndeplinirea, de către autoritatea publică, parte în contract, a unor obligații fixate de lege, iar nu în executarea unor obligații contractuale. Pentru acest motiv, așa cum a reținut și Curtea de Apel București, în cauză, nu poate fi aplicabilă o clauză contractuală de stabilire a instanței competente, întrucât nota contestată a fost emisă în baza legii și nu în baza contractului de finanțare.

Pe cale de consecință, clauza atributivă de competență inserată în art. 23 alin. (1) din contractul de finanțare este aplicabilă în litigiile având ca obiect drepturi asupra cărora părțile pot să dispună, nu și cu privire la exercitarea de către pârâtă a unor obligații legale, finalizate prin emiterea de acte administrative precum Nota contestată în cauză. În aceste condiții, contestarea actelor astfel emise este supusă regimului juridic atras de către O.U.G. nr. 66/2011, și anume dispozițiilor Legii nr. 554/2004, în materia competenței teritoriale fiind incidente prevederile art. 10 din acest act normativ, reclamantul manifestându-și deja opțiunea de a sesiza instanța de la sediul său, prin introducerea acțiunii pe rolul Curții de Apel Cluj.

2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 al. 2, art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe O. Șimleu Silvaniei prin P. S.C.T. și M.D.R.A.P. – D.C.S.N.F.E. în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2014.