ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2826/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

judiciare

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Brăila sub nr. 1205/113/2013, reclamanta U.A.T. com. Grădiștea,

județ Brăila a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P. – D.G.C.S.N.F.E.,

anularea Deciziei nr. 30 din 12 februarie 2013 și a Notei de constatare a

neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 05 decembrie 2012, privind

proiectul Cod S.M.I.S. cu titlul „Extindere și reabilitare Școala cu clasele

I-VIII, com. Grădiștea” precum și exonerarea de la plata corecțiilor financiare

stabilite prin aceste acte administrative în cuantum de 80.407,19 lei.

Totodată s-a

solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 30 din 12 februarie 2013 și a

Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 05

decembrie 2012, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2.

Hotărârile care au generat conflictul de competență

2.1.

Prin sentința civilă nr. 1916 din 18 iunie 2013, Tribunalul Brăila și-a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

București, reținând incidența clauzei atributive de competență,

inserată la art. 23 alin. (1) din Contractul de finanțare din 16 iulie 2010,

invocată de pârât și necontestată de reclamant, prin care părțile au stabilit,

de comun acord, ca litigiile rezultând din executarea contractului de finanțare

să fie soluționate de instanțele judecătorești competente material din raza

teritorială a Municipiului București, aceasta fiind în cauză Curtea de Apel

București.

S-a

reținut în acest sens că actele administrative contestate au fost emise în

executarea Contractului de finanțare din 16 iulie 2010, privind proiectul Cod

S.M.I.S. „Extindere și reabilitare Școala cu clasele I-VIII, com. Grădiștea,

județul Brăila.”

2.2. Prin

sentința nr. 3014 din 9 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, reținând în esență următoarele:

Prevederea

contractuală inserată la art. 23 alin. (1) din Contractul de finanțare din 16

iulie 2010 încalcă dreptul de opțiune al reclamantului, astfel cum este

consacrat de dispozițiile art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004, neputând

produce efecte în ceea ce privește competența teritorială, care rămâne la

alegerea reclamantei U.A.T. com. Grădiștea, care prin sesizarea Tribunalului

Brăila a optat deja pentru instanța de la sediul său și nu pentru instanța de

la sediul pârâtului.

Această clauza

atributivă de competență se aplică numai în eventualitatea unui litigiu

survenit în executarea contractului.

Prezentul litigiu nu

ține de executarea contractului de finanțare, întrucât nu privește modul de

îndeplinire de către părți a obligațiilor asumate prin acest contract, ci are

ca obiect anularea unor acte administrative emise de autoritatea pârâtă în urma

verificării procedurii de atribuire a Contractului de lucrări din 14 octombrie 2010,

verificarea realizată vizând respectarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 în

procedura de atribuire și nu aspecte ce țin de executarea contractului de

finanțare.

Întrucât actele

administrative contestate de reclamant au fost emise în temeiul prevederilor O.U.G.

nr. 66/2011 și au ca obiect aplicarea unor corecții financiare ca urmare a

constatării unor presupuse nereguli în procedura de atribuire a Contractului de

lucrări din 14 octombrie 2010, precum și soluția pronunțată asupra contestației

formulate de reclamantă, Curtea de apel a constatat că, și în ipoteza în care

s-ar aprecia ca fiind legală prevederea art. 23 alin. (1) din Contractul de

finanțare din 16 iulie 2010, aceasta nu are aplicabilitate în prezenta cauză.

În

concluzie, având în vedere argumentele expuse, ținând cont de prevederile art. 10

alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, precum și împrejurarea că, prin

sesizarea Tribunalului Brăila cu judecarea prezentei acțiuni, reclamanta U.A.T.

com. Grădiștea și-a exprimat opțiunea pentru o instanță de la sediul său,

Curtea de apel a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel

București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel Galați.

2.3. Prin

încheierea din 16 ianuarie 2014, Curtea de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare la Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat

existența conflictului de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de

Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În

considerentele sentinței de declinare, Curtea de apel a reținut că instanța de

trimitere a ajuns la o concluzie greșită, câtă vreme clauza atributivă de

competență a fost însușită de ambele părți și produce efecte juridice, nefiind

anulată.

Referirea

la dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este de asemenea eronată

pentru că autoritatea reclamantă și-a exprimat dreptul de opțiune consacrat de

aceste dispoziții în clauza contractuală despre care face vorbire.

În egală

măsură, a reținut că instanța de trimitere în mod greșit a apreciat că prevederile

art. 23 alin. (1) din contractul de finanțare se aplică în eventualitatea unui

litigiu intervenit în executarea contractului.

În

speță, chiar titulatura acestui act normativ se referă la prevenirea,

constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea

fondurilor, iar corecțiile financiare vizate de actele administrative atacate

țin evident de faza de executare a contractului.

3.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Obiectul

acțiunii judiciare vizează controlul legalității notei de constatare a neregulilor

și de stabilire a corecțiilor financiare din 05 decembrie 2012 și al Deciziei

nr. 30 din 12 februarie 2013 de soluționare a contestației administrative emise

de M.D.R.A.P., acte administrative emise în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

Actele administrative

atacate

nu a

fost emise în baza contractului de finanțare încheiat între părți, ci ca urmare

a procesului de verificare a cheltuielilor, efectuat în regim de putere publică

de către autoritatea de management.

În consecință, raportul juridic dedus judecății instanței de

contencios administrativ rezultă din actul unilateral (contestat în litigiu)

emis ca urmare a constatării efectuării unor cheltuieli neeligibile.

Faptul că inițial, Între părți s-a încheiat un contract de

finanțare, nu conduce la concluzia că în speță litigiul ar viza

executarea/neexecutarea unui contract administrativ, întrucât litigiul derivă

direct și imediat din actul administrativ întocmit în baza O.U.G. nr. 66/2011,

contractul de finanțare fiind un act juridic ce a stat inițial la baza

raporturilor dintre părți cu privire la suportul financiar, dar nu acesta a

declanșat litigiul.

Prin urmare, cum izvorul litigiului este dat de un act

administrativ emis în procedura prevăzută de O.U.G.nr. 66/2011 (iar nu de

executarea/neexecutarea unor obligații rezultate din contractul de finanțare),

rezultă că în materia competenței instanței sunt aplicabile dispozițiile art. 10

din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește art. 23 din cuprinsul contractului de

finanțare încheiat între părți, se reține că prin acesta, alegerea de

competență a intervenit exclusiv pentru eventualele litigii strict în

executarea contractului, adică a clauzelor cuprinzând drepturile și obligațiile

inserate în cuprinsul acestuia (răspunderea contractuală), iar nu și a unor

acte administrative distincte de contract, emise în baza O.U.G. nr. 66/2011

prin care s-a constatat nerespectarea regulilor de eligibilitate stabilite la

nivel național și comunitar care a antrenat procedura reglementată de acest act

normativ.

Contrar

opiniei exprimate de judecătorul Curții de Apel Galați, în speță nu sunt

aplicabile dispozițiile contractuale de alegere a competenței, ci acelea ale art.

10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

care reglementează o competență teritorială

alternativă, în funcție de opțiunea reclamantului, care, în cauză, a optat pentru

instanța de la sediul său.

În consecință, având

în vedere dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. și ale art. 10 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va stabili competența Curții de Apel

Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta U.A.T. - com. Grădiștea, în

contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P., în favoarea Curții de Apel Galați,

secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 iunie 2014.