ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2826/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 1205/113/2013, reclamanta U.A.T. com. Grădiștea, județ Brăila a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P. – D.G.C.S.N.F.E., anularea Deciziei nr. 30 din 12 februarie 2013 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 05 decembrie 2012, privind proiectul Cod S.M.I.S. cu titlul „Extindere și reabilitare Școala cu clasele I-VIII, com. Grădiștea” precum și exonerarea de la plata corecțiilor financiare stabilite prin aceste acte administrative în cuantum de 80.407,19 lei.

Totodată s-a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 30 din 12 februarie 2013 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 05 decembrie 2012, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. 2. Hotărârile care au generat conflictul de competență 2.1. Prin sentința civilă nr. 1916 din 18 iunie 2013, Tribunalul Brăila și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând incidența clauzei atributive de competență, inserată la art. 23 alin. (1) din Contractul de finanțare din 16 iulie 2010, invocată de pârât și necontestată de reclamant, prin care părțile au stabilit, de comun acord, ca litigiile rezultând din executarea contractului de finanțare să fie soluționate de instanțele judecătorești competente material din raza teritorială a Municipiului București, aceasta fiind în cauză Curtea de Apel București.

S-a reținut în acest sens că actele administrative contestate au fost emise în executarea Contractului de finanțare din 16 iulie 2010, privind proiectul Cod S.M.I.S. „Extindere și reabilitare Școala cu clasele I-VIII, com. Grădiștea, județul Brăila.” 2.2. Prin sentința nr. 3014 din 9 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reținând în esență următoarele: Prevederea contractuală inserată la art. 23 alin. (1) din Contractul de finanțare din 16 iulie 2010 încalcă dreptul de opțiune al reclamantului, astfel cum este consacrat de dispozițiile art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004, neputând produce efecte în ceea ce privește competența teritorială, care rămâne la alegerea reclamantei U.A.T.

com. Grădiștea, care prin sesizarea Tribunalului Brăila a optat deja pentru instanța de la sediul său și nu pentru instanța de la sediul pârâtului. Această clauza atributivă de competență se aplică numai în eventualitatea unui litigiu survenit în executarea contractului. Prezentul litigiu nu ține de executarea contractului de finanțare, întrucât nu privește modul de îndeplinire de către părți a obligațiilor asumate prin acest contract, ci are ca obiect anularea unor acte administrative emise de autoritatea pârâtă în urma verificării procedurii de atribuire a Contractului de lucrări din 14 octombrie 2010, verificarea realizată vizând respectarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 în procedura de atribuire și nu aspecte ce țin de executarea contractului de finanțare.

Întrucât actele administrative contestate de reclamant au fost emise în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 și au ca obiect aplicarea unor corecții financiare ca urmare a constatării unor presupuse nereguli în procedura de atribuire a Contractului de lucrări din 14 octombrie 2010, precum și soluția pronunțată asupra contestației formulate de reclamantă, Curtea de apel a constatat că, și în ipoteza în care s-ar aprecia ca fiind legală prevederea art. 23 alin. (1) din Contractul de finanțare din 16 iulie 2010, aceasta nu are aplicabilitate în prezenta cauză. În concluzie, având în vedere argumentele expuse, ținând cont de prevederile art. 10 alin. (1) 1 din Legea nr. 554/2004, precum și împrejurarea că, prin sesizarea Tribunalului Brăila cu judecarea prezentei acțiuni, reclamanta U.A.T.

com. Grădiștea și-a exprimat opțiunea pentru o instanță de la sediul său, Curtea de apel a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați. 2.3. Prin încheierea din 16 ianuarie 2014, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat existența conflictului de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. În considerentele sentinței de declinare, Curtea de apel a reținut că instanța de trimitere a ajuns la o concluzie greșită, câtă vreme clauza atributivă de competență a fost însușită de ambele părți și produce efecte juridice, nefiind anulată.

Referirea la dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este de asemenea eronată pentru că autoritatea reclamantă și-a exprimat dreptul de opțiune consacrat de aceste dispoziții în clauza contractuală despre care face vorbire. În egală măsură, a reținut că instanța de trimitere în mod greșit a apreciat că prevederile art. 23 alin. (1) din contractul de finanțare se aplică în eventualitatea unui litigiu intervenit în executarea contractului. În speță, chiar titulatura acestui act normativ se referă la prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor, iar corecțiile financiare vizate de actele administrative atacate țin evident de faza de executare a contractului.

3. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență. Obiectul acțiunii judiciare vizează controlul legalității notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 05 decembrie 2012 și al Deciziei nr. 30 din 12 februarie 2013 de soluționare a contestației administrative emise de M.D.R.A.P., acte administrative emise în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011. Actele administrative atacate nu a fost emise în baza contractului de finanțare încheiat între părți, ci ca urmare a procesului de verificare a cheltuielilor, efectuat în regim de putere publică de către autoritatea de management. În consecință, raportul juridic dedus judecății instanței de contencios administrativ rezultă din actul unilateral (contestat în litigiu) emis ca urmare a constatării efectuării unor cheltuieli neeligibile.

Faptul că inițial, Între părți s-a încheiat un contract de finanțare, nu conduce la concluzia că în speță litigiul ar viza executarea/neexecutarea unui contract administrativ, întrucât litigiul derivă direct și imediat din actul administrativ întocmit în baza O.U.G. nr. 66/2011, contractul de finanțare fiind un act juridic ce a stat inițial la baza raporturilor dintre părți cu privire la suportul financiar, dar nu acesta a declanșat litigiul. Prin urmare, cum izvorul litigiului este dat de un act administrativ emis în procedura prevăzută de O.U.G.nr. 66/2011 (iar nu de executarea/neexecutarea unor obligații rezultate din contractul de finanțare), rezultă că în materia competenței instanței sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește art. 23 din cuprinsul contractului de finanțare încheiat între părți, se reține că prin acesta, alegerea de competență a intervenit exclusiv pentru eventualele litigii strict în executarea contractului, adică a clauzelor cuprinzând drepturile și obligațiile inserate în cuprinsul acestuia (răspunderea contractuală), iar nu și a unor acte administrative distincte de contract, emise în baza O.U.G. nr. 66/2011 prin care s-a constatat nerespectarea regulilor de eligibilitate stabilite la nivel național și comunitar care a antrenat procedura reglementată de acest act normativ. Contrar opiniei exprimate de judecătorul Curții de Apel Galați, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile contractuale de alegere a competenței, ci acelea ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care reglementează o competență teritorială alternativă, în funcție de opțiunea reclamantului, care, în cauză, a optat pentru instanța de la sediul său.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. și ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va stabili competența Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta U.A.T. - com. Grădiștea, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P., în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2014.