ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2954/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 21 februarie 2014, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a dispus transpunerea cauzei la secția contencios administrativ și fiscal. Învestită prin declinare, Secția contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 4 din 7 martie 2014, a admis excepția necompetenței funcționale a Secției de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Secției civile a Curții de Apel Iași, a suspendat, din oficiu, judecarea apelului și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului . Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia. Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Iași, secția civilă. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. La data de 06 octombrie 2010 între U.Ș.A.M.V.I.I. de la Brad Iași, în calitate de autoritate contractantă, și SC N. SRL București, în calitate de furnizor, s-a încheiat contractul de furnizare nr. 12, potrivit căruia reclamanta s-a obligat să furnizeze pârâtei, în schimbul prețului de 111.860,09 lei, anumite echipamente. Aceste echipamente și serviciile accesorii urmau să fie plătite din fonduri europene, conform contractului de finanțare nr. nr. 151 din 11 iunie 2010. Reclamanta și-a onorat obligațiile contractuale, drept pentru care a emis cinci facturi, trei dintre ele fiind achitate cu întârziere.

În cauză, pârâta a făcut dovada că neachitarea la termenul convenit în contract a celor trei facturi în discuție se datorează unei cauze străine și nu-i poate fi imputată. Astfel, cu toate că a formulat și depus la A.N.C.Ș. cereri de rambursare a cheltuielilor pe proiect, aceste cereri au fost onorate cu depășirea termenelor, la aproape doi ani de la data formulării cererilor de rambursare. Litigiul a fost soluționat, în primă instanță, de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care prin sentința civilă nr. 1387 din 22 octombrie 2013, a respins acțiunea reclamantei SC N. SRL, ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat apel, care a fost înregistrat la Curtea de Apel Iași, secția civilă, deoarece hotărârea primei instanțe este o hotărâre pronunțată de un complet specializat în cauze privind raporturile dintre profesioniști, precum și cauze privind raporturile dintre aceștia.

Prin urmare, instanța de control judiciar nu poate fi decât Secția civilă a Curții de Apel Iași și nu secția contencios administrativ și fiscal. Prin urmare, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe apelanta SC N. SRL și pe intimata U.Ș.A.M.V.I.I. de la Brad în favoarea Curții de Apel Iași, secția civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2014.