ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1329/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată, reclamantul Ț.C. a solicitat instanței, în contradictoriu

cu pârâtul C.N.S.A.S., obligarea acestuia să dea curs cererii sale și să îi

comunice dacă numiții U.P., președinte A.F.D.P.R. Gorj, G.Șt., vicepreședinte A.F.D.P.R.

Gorj și S. Aida, președinte al comisiei de cenzori a A.F.D.P.R. Gorj, au avut

calitatea de lucrător sau colaborator al fostei securități, în termen de 15

zile.

Prin

sentința civilă nr. 6673 din 21 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea

formulată de reclamantul Ț.C., în contradictoriu cu pârâtul C.N.S:A.S.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea

înregistrată la C.N.S.A.S. sub nr. s949/12 din 13 martie 2012, reclamantul a

solicitat C.N.S.A.S., în conformitate cu art. 3 lit. t) și y) din O.U.G. nr. 24/2008,

să îi comunice în scris dacă numiții U.P., președinte A.F.D.P.R. Gorj, G.Șt.,

vicepreședinte A.F.D.P.R. Gorj și S.A., președinte al comisiei de cenzori a A.F.D.P.R.

Gorj, au avut calitatea de lucrător sau colaborator al fostei securități, în

termen de 15 zile.

Prin

adresa nr. P 949/12 din 26 martie 2012, pârâtul C.N.S.A.S. a adus la cunoștința

reclamantului că a demarat procedura de verificare a persoanelor menționate de

acesta, urmând ca rezultatul final al acestor verificări să îi fie adus la

cunoștință.

În

aceeași zi, pârâtul i-a încunoștințat pe cei supuși verificării despre acest

aspect, solicitându-le punerea la dispoziție a copiei carnetului de muncă, a

copiei cărții de identitate și a unui curriculum vitae amănunțit

De

asemenea, întrucât reclamantul nu a identificat corespunzător persoanele

vizate, pârâtul C.N.S.A.S. a fost nevoit să transmită solicitările mai sus

menționate la A.F.D.P.R. Gorj, potrivit susținerilor reclamantului.

Neobținând

în acest mod informațiile necesare, inclusiv în vederea identificării

persoanelor vizate pentru efectuarea verificărilor, pârâtul C.N.S.A.S. a fost

nevoit să suplinească el însuși lipsurile cererii reclamantului, făcând

demersuri la A.F.D.P.R. în vederea obținerii datelor de identificare a

persoanelor în cauză (data și locul nașterii, prenumele și prenumele

părinților), sens în care a întocmit adresa nr. P 949 din 18 septembrie 2012.

Prin

adresa nr. S/608/ A din 19 septembrie 2012, C.N.S.A.S. a solicitat către S.R.I.

identificarea și transmiterea către C.N.S.A.S. a tuturor

informațiilor/documentelor/dosarelor privitoare la exercitarea drepturilor

prevăzute de lege în ceea ce privește cele 3 persoane vizate de cererea

reclamantului. De asemenea, s-a solicitat punerea la dispoziție a informațiilor

necesare pentru stabilirea calității de lucrător al securității în sensul O.U.G.

nr. 24/2008, cu precizarea datelor privind activitatea profesională (grad, an,

unitate și funcție), dacă este cazul.

O

adresă similară a fost înaintată S.I.E., cu nr. S/608/ B din 19 septembrie 2012,

respectiv serviciul Istoric al Armatei, cu nr. S/608/ L din 19 septembrie 2012.

Dovada

demersurilor și a diligenței pârâtului reiese și din notele de corespondență

dintre diferitele direcții ale acestuia.

Curtea

de Apel a mai apreciat că cererea reclamantului nu respectă rigorile impuse de

reglementările legale care au tocmai rostul de a permite C.N.S.A.S. demararea

verificărilor prin identificarea corectă și completă a persoanelor supuse

verificării.

Instanța

de fond a mai reținut că, în cauză, nu este întrunită ipoteza normei legale

cuprinsă în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nefiind vorba de

nesoluționarea unei cereri, într-un termen rezonabil.

Împotriva

hotărârii instanței de fond, reclamantul Ț.C. a declarat recurs, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea recursului, recurentul arată că a formulat o cerere la C.N.S.A.S.

prin care solicita ca, în conformitate cu a art. 3 lit. t) și y) a O.U.G. nr. 2/2008,

să i se comunice în scris dacă persoanele nominalizate ca făcând parte din

conducerea A.F.D.P.R. filiala Gorj, U.P., G.Șt., S.A., au avut calitatea de

lucrători sau colaboratori ai securității așa cum sunt definiți de art. 2 lit. a)

și b) din legea C.N.S.A.S.

Deoarece

C.N.S.A.S. nu i-a comunicat, într-un termen rezonabil, răspuns la această solicitare

a formulat plângere la instanță, în care a solicitat să fie obligat pârâtul să-i

trimită datele solicitate în termen de 15 zile de la pronunțare .

Recurentul

mai arată că a solicitat instanței de judecată să judece cauza și în lipsa sa.

La

primul termen de judecată din data de 10 octombrie 2012 instanța a dispus

comunicarea către reclamant a unui exemplar din înscrisurile depuse la dosar de

către pârât. Pentru aceste motive, urmând a fi acordat un nou termen de

judecată.

Recurentul

a mai arătat că, datorită faptului că instanța nu i-a comunicat în copie un

exemplar din înscrisurile depuse la dosar de către pârât la primul termen de

judecată, a fost pus în imposibilitatea de a-și formula apărarea în

conformitate cu această nouă situație și a contat atunci când i-a fost respinsă

acțiunea, fiind astfel îndreptățit să solicite admiterea cererii de recurs

.

Pe

de altă parte, recurentul arată că susținerile instanței cum că „reclamantul nu

a identificat corect persoanele vizate” nu-i sunt imputabile deoarece consideră

că nu este obligat de lege să comunice și alte date de identificare decât nume,

prenume și funcția deținută de persoanele a căror verificare o solicită. Respingându-i

acțiunea recurentul consideră că instanța de judecată a procedat la o greșită

interpretare a legii și a pronunțat o soluție greșită .

Se

mai precizează că pârâtul C.N.S.A.S. a fost favorizat de soluția dată de prima

instanță lucru care l-a făcut să nu continue investigațiile pentru soluționarea

cererii nici la aproape un an de la data solicitării.

Examinând

cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și

cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru

a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în

continuare arătate.

Potrivit

art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității: „Pentru a asigura dreptul de acces la informații de

interes public, orice cetățean român, cu domiciliul în țară sau în străinătate,

precum și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice, organizațiile

neguvernamentale legal constituite, autoritățile și instituțiile publice au

dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau inexistența

calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în sensul

prezentei ordonanțe de urgență, a candidaților la alegerile prezidențiale,

generale, locale și pentru Parlamentul European, precum și a persoanelor care

ocupă următoarele demnități sau funcții:

y)

persoanele cu funcții de conducere, inclusiv membru al consiliului de

administrație în regii autonome, companii și societăți naționale, societăți

comerciale având ca obiect activități de interes public sau strategic, precum

și membrii conducerii fundațiilor, asociațiilor și filialelor care activează pe

teritoriul României, inclusiv fondatorii acestora”.

Potrivit

art. 35 alin. (1) din Hotărârea C.N.S.A.S. nr. 2/2008 privind adoptarea

Regulamentului de organizare și funcționare al C.N.S.A.S.: „(1) Pentru

exercitarea dreptului de acces la informațiile de interes public, persoanele

îndreptățite potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 293/2008, se adresează C.N.S.A.S. printr-o cerere.

Aceasta trebuie să conțină, în afară de datele de identificare ale

solicitantului, numele și prenumele persoanei verificate, funcția/demnitatea

publică deținută sau pentru care candidează persoana verificată și, dacă este

posibil, alte date de identitate (data și locul nașterii, prenumele părinților,

nume anterioare, dacă este cazul)”.

Având

în vedere textele de lege sus citate precum și actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză

nu este întrunită ipoteza normei cuprinse în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În

cauză, pârâtul a încercat să complinească lipsurile cererii, astfel că nu ne

aflăm în ipoteza nesoluționării cererii reclamantului sau în cazul refuzului nejustificat

de a soluționa o cerere.

Atunci

când are de analizat caracterul justificat sau nejustificat al refuzului de

rezolvare a unei cereri, instanța de contencios administrativ nu se limitează

la un control de legalitate formală, ci trebuie să evalueze conduita autorității

din perspectiva scopului legii, printr-o interpretare rațională a acesteia, pentru

că principiul proporționalității măsurilor administrative individuale în raport

cu interesul public ocrotit, impune ca actele administrative să nu depășească limitele

a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit.

Or,

în cauză, recurentul-reclamant este cel care a avut o atitudine culpabilă,

aceasta neidentificând persoanele vizate.

Nici

susținerile potrivit cărora instanța de fond nu i-a comunicat înscrisurile

depuse de intimatul-pârât nu pot fi primite, deoarece la termenul de judecată

din 10 octombrie 2012 instanța a amânat cauza tocmai pentru acest motiv, astfel

că recurentul-reclamant nu poate invoca faptul că nu a avut cunoștință de

conținutul acestor acte.

Prin

urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate

și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

În

consecință, în raport cu cele reținute și cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul Ț.C. împotriva sentinței civile nr. 6673 din 21

noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2014.