ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1329/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul Ț.C. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul C.N.S.A.S., obligarea acestuia să dea curs cererii sale și să îi comunice dacă numiții U.P., președinte A.F.D.P.R. Gorj, G.Șt., vicepreședinte A.F.D.P.R. Gorj și S. Aida, președinte al comisiei de cenzori a A.F.D.P.R. Gorj, au avut calitatea de lucrător sau colaborator al fostei securități, în termen de 15 zile. Prin sentința civilă nr. 6673 din 21 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul Ț.C., în contradictoriu cu pârâtul C.N.S:A.S.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la C.N.S.A.S. sub nr. s949/12 din 13 martie 2012, reclamantul a solicitat C.N.S.A.S., în conformitate cu art. 3 lit. t) și y) din O.U.G. nr. 24/2008, să îi comunice în scris dacă numiții U.P., președinte A.F.D.P.R. Gorj, G.Șt., vicepreședinte A.F.D.P.R. Gorj și S.A., președinte al comisiei de cenzori a A.F.D.P.R. Gorj, au avut calitatea de lucrător sau colaborator al fostei securități, în termen de 15 zile. Prin adresa nr. P 949/12 din 26 martie 2012, pârâtul C.N.S.A.S. a adus la cunoștința reclamantului că a demarat procedura de verificare a persoanelor menționate de acesta, urmând ca rezultatul final al acestor verificări să îi fie adus la cunoștință.

În aceeași zi, pârâtul i-a încunoștințat pe cei supuși verificării despre acest aspect, solicitându-le punerea la dispoziție a copiei carnetului de muncă, a copiei cărții de identitate și a unui curriculum vitae amănunțit De asemenea, întrucât reclamantul nu a identificat corespunzător persoanele vizate, pârâtul C.N.S.A.S. a fost nevoit să transmită solicitările mai sus menționate la A.F.D.P.R. Gorj, potrivit susținerilor reclamantului. Neobținând în acest mod informațiile necesare, inclusiv în vederea identificării persoanelor vizate pentru efectuarea verificărilor, pârâtul C.N.S.A.S. a fost nevoit să suplinească el însuși lipsurile cererii reclamantului, făcând demersuri la A.F.D.P.R. în vederea obținerii datelor de identificare a persoanelor în cauză (data și locul nașterii, prenumele și prenumele părinților), sens în care a întocmit adresa nr. P 949 din 18 septembrie 2012. Prin adresa nr. S/608/ A din 19 septembrie 2012, C.N.S.A.S.

a solicitat către S.R.I. identificarea și transmiterea către C.N.S.A.S. a tuturor informațiilor/documentelor/dosarelor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de lege în ceea ce privește cele 3 persoane vizate de cererea reclamantului. De asemenea, s-a solicitat punerea la dispoziție a informațiilor necesare pentru stabilirea calității de lucrător al securității în sensul O.U.G. nr. 24/2008, cu precizarea datelor privind activitatea profesională (grad, an, unitate și funcție), dacă este cazul. O adresă similară a fost înaintată S.I.E., cu nr. S/608/ B din 19 septembrie 2012, respectiv serviciul Istoric al Armatei, cu nr. S/608/ L din 19 septembrie 2012. Dovada demersurilor și a diligenței pârâtului reiese și din notele de corespondență dintre diferitele direcții ale acestuia.

Curtea de Apel a mai apreciat că cererea reclamantului nu respectă rigorile impuse de reglementările legale care au tocmai rostul de a permite C.N.S.A.S. demararea verificărilor prin identificarea corectă și completă a persoanelor supuse verificării. Instanța de fond a mai reținut că, în cauză, nu este întrunită ipoteza normei legale cuprinsă în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nefiind vorba de nesoluționarea unei cereri, într-un termen rezonabil. Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamantul Ț.C. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, recurentul arată că a formulat o cerere la C.N.S.A.S. prin care solicita ca, în conformitate cu a art. 3 lit. t) și y) a O.U.G.

nr. 2/2008, să i se comunice în scris dacă persoanele nominalizate ca făcând parte din conducerea A.F.D.P.R. filiala Gorj, U.P., G.Șt., S.A., au avut calitatea de lucrători sau colaboratori ai securității așa cum sunt definiți de art. 2 lit. a) și b) din legea C.N.S.A.S. Deoarece C.N.S.A.S. nu i-a comunicat, într-un termen rezonabil, răspuns la această solicitare a formulat plângere la instanță, în care a solicitat să fie obligat pârâtul să-i trimită datele solicitate în termen de 15 zile de la pronunțare . Recurentul mai arată că a solicitat instanței de judecată să judece cauza și în lipsa sa. La primul termen de judecată din data de 10 octombrie 2012 instanța a dispus comunicarea către reclamant a unui exemplar din înscrisurile depuse la dosar de către pârât.

Pentru aceste motive, urmând a fi acordat un nou termen de judecată. Recurentul a mai arătat că, datorită faptului că instanța nu i-a comunicat în copie un exemplar din înscrisurile depuse la dosar de către pârât la primul termen de judecată, a fost pus în imposibilitatea de a-și formula apărarea în conformitate cu această nouă situație și a contat atunci când i-a fost respinsă acțiunea, fiind astfel îndreptățit să solicite admiterea cererii de recurs . Pe de altă parte, recurentul arată că susținerile instanței cum că „reclamantul nu a identificat corect persoanele vizate” nu-i sunt imputabile deoarece consideră că nu este obligat de lege să comunice și alte date de identificare decât nume, prenume și funcția deținută de persoanele a căror verificare o solicită.

Respingându-i acțiunea recurentul consideră că instanța de judecată a procedat la o greșită interpretare a legii și a pronunțat o soluție greșită . Se mai precizează că pârâtul C.N.S.A.S. a fost favorizat de soluția dată de prima instanță lucru care l-a făcut să nu continue investigațiile pentru soluționarea cererii nici la aproape un an de la data solicitării. Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 3 lit. z) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității: „Pentru a asigura dreptul de acces la informații de interes public, orice cetățean român, cu domiciliul în țară sau în străinătate, precum și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice, organizațiile neguvernamentale legal constituite, autoritățile și instituțiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, a candidaților la alegerile prezidențiale, generale, locale și pentru Parlamentul European, precum și a persoanelor care ocupă următoarele demnități sau funcții: y) persoanele cu funcții de conducere, inclusiv membru al consiliului de administrație în regii autonome, companii și societăți naționale, societăți comerciale având ca obiect activități de interes public sau strategic, precum și membrii conducerii fundațiilor, asociațiilor și filialelor care activează pe teritoriul României, inclusiv fondatorii acestora”.

Potrivit art. 35 alin. (1) din Hotărârea C.N.S.A.S. nr. 2/2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare și funcționare al C.N.S.A.S.: „(1) Pentru exercitarea dreptului de acces la informațiile de interes public, persoanele îndreptățite potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, se adresează C.N.S.A.S. printr-o cerere. Aceasta trebuie să conțină, în afară de datele de identificare ale solicitantului, numele și prenumele persoanei verificate, funcția/demnitatea publică deținută sau pentru care candidează persoana verificată și, dacă este posibil, alte date de identitate (data și locul nașterii, prenumele părinților, nume anterioare, dacă este cazul)”.

Având în vedere textele de lege sus citate precum și actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză nu este întrunită ipoteza normei cuprinse în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În cauză, pârâtul a încercat să complinească lipsurile cererii, astfel că nu ne aflăm în ipoteza nesoluționării cererii reclamantului sau în cazul refuzului nejustificat de a soluționa o cerere.

Atunci când are de analizat caracterul justificat sau nejustificat al refuzului de rezolvare a unei cereri, instanța de contencios administrativ nu se limitează la un control de legalitate formală, ci trebuie să evalueze conduita autorității din perspectiva scopului legii, printr-o interpretare rațională a acesteia, pentru că principiul proporționalității măsurilor administrative individuale în raport cu interesul public ocrotit, impune ca actele administrative să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit. Or, în cauză, recurentul-reclamant este cel care a avut o atitudine culpabilă, aceasta neidentificând persoanele vizate.

Nici susținerile potrivit cărora instanța de fond nu i-a comunicat înscrisurile depuse de intimatul-pârât nu pot fi primite, deoarece la termenul de judecată din 10 octombrie 2012 instanța a amânat cauza tocmai pentru acest motiv, astfel că recurentul-reclamant nu poate invoca faptul că nu a avut cunoștință de conținutul acestor acte. Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. În consecință, în raport cu cele reținute și cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul Ț.C. împotriva sentinței civile nr. 6673 din 21 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2014.