ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 920/2015
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 920/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 143 din 26 martie 2014,
pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, au fost respinse ca
nefondate excepțiile lipsei calității de reprezentant și lipsei calității
procesuale active invocate de către intimata SC T.C. SA, a fost admis apelul
formulat de către apelanta reclamantă SC E.D. SA împotriva Sentinței nr. 1098
din 22 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în
contradictoriu cu intimatele pârâte SC T.C. SA și SC S. SA, având ca obiect
constatare nulitate act, anulându-se sentința apelată, cauza fiind trimisă spre
rejudecare aceleiași instanțe.
Referitor la excepția
lipsei calității de reprezentant convențional a persoanei care a semnat apelul
și cererea de chemare în judecată, instanța de apel reține că această excepție
a fost respinsă de către instanța de fond printr-o încheiere împotriva căreia
nu s-a exercitat nicio cale de atac, astfel încât apreciază că intimata nu mai
poate invoca în apelul părții adverse această excepție.
Cu toate acestea,
instanța de apel face și o analiză a probelor aflate la dosare cu privire la
reprezentantul convențional al persoanei care a semnat apelul și acțiunea
introductivă confirmând legalitatea și temeinicia măsurii de respingere a
excepției, concluzionând că SCA D.A. are calitatea de reprezentant convențional
în baza mandatului acordat de către reprezentantul legal al administratorului
reclamantei.
Referitor la excepția
lipsei calității procesuale active a apelantei reclamante instanța de apel a
considerat că în raport de cauzele de nulitate invocate - frauda la lege în
cauza ilicită - cauze de nulitate absolută ce pot fi invocate de către orice
persoană, susținerea lor în cuprinsul cererii introductive conferind apelantei
reclamante calitate procesuală activă.
Pe fond, instanța de
apel a reținut că folosul practic pe care apelanta îl urmărește este
reintroducerea în patrimoniul societății emitente a acțiunilor înstrăinate și
reluarea operațiunilor de vânzare, cu respectarea normelor legale, norme cu
privire la care apelanta pretinde că au fost încălcate, interesul reclamantei
constând în reluarea operațiunilor de vânzare-cumpărare.
Se apreciază că
interesul reclamantei este născut și actual, în lipsa exercitării prezentului
demers procedural, reclamanta ar fi lipsită de posibilitatea valorificării unor
drepturi procedurale pe care le pretinde -dreptul de preferință la dobândirea
de acțiuni, și ar crea posibilitatea producerii unui prejudiciu prin schimbarea
structurii acționariatului în cadrul societății SC T.E. SA. Mai mult, consideră
instanța de apel, interesul este personal și direct întrucât ceea ce apelanta
reclamantă urmărește prin promovarea acțiunii o vizează în mod direct, efectele
eventualei constatări a nulității absolute a actelor juridice contestate
profitându-i acesteia.
Împotriva acestei
decizii formulează recurs pârâta SC T.C. SA, în esență, pentru următoarele
motive:
Instanța de apel a
pronunțat hotărârea cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub
sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) și cu încălcarea legii, admițând o
cerere formulată fără îndeplinirea condițiilor de exercitare a acțiunii civile,
de către o persoană fără calitatea de reprezentant legal al societății
reclamante.
Se arată de către
recurentă că atât cererea de chemare în judecată, cât și apelul au fost
formulate de către SC E.D. SA prin pretinsul director general V.M., calitatea
de administrator al societății fiind deținută de SC V.P. SRL, calitate pe care
nu o mai are în prezent, astfel încât acesta nu avea dreptul de a încheia contractul
de asistență juridică. De asemenea, V.M., în calitatea sa de director general,
nu poate avea și calitatea de reprezentant al societății, în lipsa unei
mențiuni exprese în acest sens, potrivit dispozițiilor art. 143 din Legea nr.
31/1990.
Chiar dacă s-ar
admite că domnul V.M. a primit și prerogativa reprezentării prin contractul de
muncă, delegarea nu putea opera după luna decembrie 2009 întrucât
"conducerea" conferită prin delegarea de atribuții este în raport de
accesorialitate față de dreptul administratorului. Or, accesorium sequitur
principalem, cu consecința că încetarea mandatului administratorului are ca
efect încetarea mandatului persoanei căreia se pretinde că i s-a delegat
conducerea societății.
Instanța de apel a
pronunțat hotărârea cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub
sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) și cu încălcarea legii, admițând o
cerere formulată fără îndeplinirea condițiilor de exercitare a acțiunii civile,
de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Recurenta consideră
că instanța nu putea soluționa excepția lipsei calității procesuale active fără
o cercetare a fondului cauzei, respectiv a fondului raportului juridic.
Instanța de apel
trebuia să analizeze în concret dacă sunt incidente motive de nulitate
absolută, nu doar să constate formal existența acestor motive, ceea ce
echivalează cu o antepronunțare cu privire la existența unor motive de nulitate
absolută.
În opinia recurentei
pretinsele motive invocate de către reclamantă pot fi catalogate ca fiind cel
mult motive de nulitate relativă, iar nu absolută.
Instanța de apel a
pronunțat hotărârea cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub
sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) și cu încălcarea legii, admițând o
cerere formulată fără îndeplinirea condițiilor de exercitare a acțiunii civile,
fiind formulată de o persoană care nu justifică un interes personal și direct.
Recurenta consideră
că și această excepție nu putea fi soluționată fără o cercetare a fondului
cauzei.
Dacă instanța ar fi
analizat motivele invocate ar fi observat că în încercarea dovediri interesului
său, aceasta susține că este justificat interesul SC E.D. SA afirmând că o
eventuală constatare a nulității absolute a operațiunilor de vânzare-cumpărare
a acțiunilor înstrăinate fraudulos ar determina o întoarcere a acestora în
patrimoniul SC S. SA.
Or, din punct de
vedere procedural, este lipsită de interes cererea prin care se invocă o
nulitate care nu vatămă partea ce o invocă. Reclamanta nu justifică un interes
în formularea cererii prin care solicită constatarea nulității absolute a
tranzacțiilor bursiere, deoarece în situația desființării acestui act, bunul nu
se întoarce în patrimoniul reclamantei, ci al pârâtei. Prin urmare, în privința
reclamantei, nu există niciun folos practic ca urmare a nulității actului.
Reclamanta este acționar minoritar al SC T.E. SA, deținând 1,148% din capitalul
social al acestei societăți testate și nu își poate justifica interesul prin
pretinsul folos al unei alte persoane, în speță, al pârâtei SC S. SA.
Dacă a fi analizat
raportul juridic dedus judecății instanța de apel ar fi contestat că reclamanta
nu deține un drept de preferință la cumpărarea de acțiuni, iar tranzacțiile
bursiere au fost încheiate cu respectarea normelor legale.
Reclamanta și-a
justificat pretinsul interes prin raportare fie la interesul SC T.E. SA, fie la
interesul SC S. SA, deci prin raportare la un eventual interes al altor
persoane, ceea ce relevă în mod clar lipsa unui interes personal și direct.
Instanța de apel a
pronunțat hotărârea cu încălcarea legii, trimițând spre rejudecare o acțiune
declarată prin lege inadmisibilă.
Astfel, recurenta
consideră că hotărârea apelată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor
art. 169 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital prin care se interzice
anularea tranzacțiilor, contractelor sau ordinelor de transfer a acțiunilor,
astfel încât, de vreme ce nici măcar în procedura insolvenței nu este permisă
anularea tranzacțiilor încheiate pe piața de capital, cu atât mai puțin poate
fi admisă o asemenea acțiune ca urmare a solicitărilor abuzive ale unor terți
care nu justifică un interes.
În drept, recurenta
invocă dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea
depusă intimata solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este
nefondat, pentru următoarele considerente:
Primele trei motive
de recurs nu se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.
5 C. proc. civ., text de lege care face trimitere la încălcarea dispozițiilor
art. 105 alin. (2) C. proc. civ., dispoziții care vizează nesocotirea formelor
de procedură, adică neregularități de ordin procedural.
Motivele de recurs
reflectă de fapt, nemulțumirea recurentei față de soluțiile pronunțate de
instanța de apel asupra excepțiilor lipsei calității de reprezentant legal al
reclamantei, lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes în
promovarea acțiunii, aspecte care nu pot fi încadrate în categoria viciilor de
procedură, putând fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9
C. proc. civ., fiind o hotărâre dată cu încălcarea legii, potrivit susținerilor
recurentei, practic în subsidiar motivului prevăzut de art. 304 pct.5 C. proc.
civ.
Ca urmare, motivele
invocate vor fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., din
perspectiva cărora vor fi și analizate.
Referitor la
calitatea de reprezentant legal al reclamantei, susținerile recurentei nu pot
fi reținute, în sensul că instanța de apel trebuia să constate că cererea de
chemare în judecată este formulată de o persoană fără această calitate și, în
consecință, să anuleze cererea.
Potrivit probelor
administrate în cauză, calitatea de administrator al reclamantei a fost
deținută de SC V.P. SRL, mandat care însă a expirat la data de 9 decembrie 2009,
acțiunea fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la o dată ulterioară,
respectiv octombrie 2012, aspect necontestat de către recurenta reclamantă.
De menționat este și
faptul că ulterior datei de 9 decembrie 2009, dată la care mandatul administratorului
a expirat, la registrul comerțului nu exista nicio înregistrare cu privire la
noul reprezentant legal al societății.
Ca atare, SC E.D. SA
nu are niciun administrator, o persoană care să aibă calitatea de reprezentant
legal, situație sancționată în mod legal cu dizolvarea societății potrivit art.
372 lit. a) din Legea nr. 31/1990, dizolvare care însă este exclusiv la
îndemâna acționarilor, neputând fi constatată de drept de către instanța de
judecată.
Având în vedere însă
că legea trebuie interpretată în sensul producerii de efecte juridice,
interesele bunei administrări a unei societăți comerciale pe acțiuni reclamând
efectuarea oricăror acțiuni care necesită protejarea acestora, Înalta Curte va
da eficiență dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora
obligațiilor și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile
referitoare la mandat, iar potrivit art. 1554 - 1555 C. civ., încetarea
mandatelor administratorilor sociali anteriori, nu poate interveni decât în caz
de revocare sau de numire a unor noi mandatari.
Prin urmare,
expirarea mandatului administratorului nu conduce la pierderea calității de a
mai reprezenta în mod legal societatea, în condițiile în care contractul de
mandat poate înceta prin revocarea mandatului de către mandant, prin renunțarea
mandatarului la mandat sau insolvența mandantului/mandatarului. În condițiile
în care acționarii reclamantei nu au revocat administratorul sau nu au numit
alți administratori se consideră că aceștia vor continua să reprezinte
societatea până la numirea altui administrator, acceptând ca administratorul a
cărui mandat a expirat, să conducă în continuare activitatea societății. De
asemenea, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 înmatricularea și
mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul
comerțului.
Prin invocarea
excepției lipsei calității de reprezentant al persoanei care formulează o
cerere de chemare în judecată de către partea adversă aceasta din urmă, în
esență, susține că cel care și-a atribuit această calitate de reprezentant nu
reprezintă interesele societății respective și că, în realitate, formularea
cererii de chemare în judecată nu ar fi fost făcută de către reprezentanții
legali reali.
În speță nu s-a făcut
decât dovada unui mandat expirat, a inexistenței numirii unui alt administrator
în condițiile legii, dar și a lipsei unei alte manifestări de voință din partea
societății reclamante în sens contrar, care eventual să pună capăt acestei
acțiuni ori să o confirme, în ciuda vechilor și numeroaselor litigii în care
calitatea de reprezentant legal a fost contestată.
Referitor la cel
de-al doilea motiv de recurs prin care se critică modul de soluționare al
excepției lipsei calității procesuale active de către instanța de apel, cu
referire la motivarea în fapt și în drept a soluției de respingere a excepției,
susținerile recurentei nu pot fi reținute.
Astfel, instanța de
apel a motivat soluția de respingere a excepției, judecătorul nefiind obligat
să răspundă în mod expres fiecărui argument adus de către părți, să ofere o
motivare detaliată în acest sens, motivarea raportându-se la motivele de
nulitate absolută, enumerând frauda la lege și cauza ilicită, reținându-se că
orice persoană poate invoca aceste motive, urmărind ocrotirea unui interes
general.
În mod corect a
reținut instanța de apel și faptul că, calificarea celorlalte cauze de nulitate
invocate ca fiind relative sau absolute nu este de natură să o lipsească pe
reclamantă de calitate procesuală activă, atâta timp cât, printre acestea, sunt
identificate cauze de nulitate absolută ce îi conferă această calitate.
Neîntemeiat este și
motivul de recurs privind lipsa de interes în formularea cererii de chemare în
judecată.
Recurenta, în
susținerea acestui motiv, invocă faptul că, urmare a desființării actului
juridic contestat, bunul se reîntoarce în patrimoniul vânzătoarei S. SA, iar nu
în patrimoniul emitentului SC T.E. SA al cărui acționar este SC E.D. SA, astfel
încât nici interesul urmărit de către aceasta din urmă nu este unul direct
deoarece de efectele acestei desființări nu profită în mod direct reclamanta,
bunul întorcându-se în patrimoniul pârâtei și nu al reclamantei.
De asemenea, în
susținerea acestui motiv de recurs, recurenta arată că instanța de apel nu a
analizat raportul juridic dedus judecății, iar în situația în care ar fi făcut
această analiză ar fi observat că tranzacțiile bursiere au fost încheiate cu
respectarea normelor legale.
Contrar celor
susținute de către recurentă, Înalta Curte constată că interesul SC E.D. SA de
a anula transferurile de acțiuni este legitim, născut și actual întrucât i s-a
încălcat dreptul de preferință la dobândirea acțiunilor astfel cum este
prevăzut de art. 11 din actul constitutiv al SC T.E. SA, drept pe care,
probabil, aceasta l-ar fi exercitat și astfel și-ar fi putut păstra poziția de
acționar majoritar în cadrul societății.
Nici ultimul motiv de
recurs, privitor la inadmisibilitatea acțiunii formulate întemeiată pe
dispozițiile art. 169 din Legea nr. 297/2004 potrivit cărora este expres
interzisă anularea tranzacțiilor bursiere, nu poate fi reținut în această fază
procesuală având în vedere că soluția instanței de apel de trimitere spre
rejudecare a avut în vedere greșita soluționare a excepției lipsei de interes,
soluționând procesul fără a intra în judecata fondului.
Excepția
inadmisibilității, astfel cum a fost formulată și raportată la temeiul de
drept, nu reprezintă o excepție de procedură, excepție a cărei admitere să facă
inutilă cercetarea fondului, ci reprezintă o excepție de fond, care urmează a
fi analizată de către tribunal, ca efect al trimiterii spre rejudecare.
Având în vedere cele
reținute mai sus, constatând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu
respectarea dispozițiilor art. 261 C. proc. civ., hotărâre temeinică și legală,
Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de pârâta SC T.C. SA împotriva Deciziei nr. 143/2014 din 26
martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 martie 2015.
Procesat
de GGC - NN