ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față,

În

baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 52/F din 20 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 6783/2/2014, în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), b) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, a fost condamnată inculpata N.V.R. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 30 000 RON, pentru săvârșirea

infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată, iar în baza art. 81, art. 82 alin. (2) C. pen. anterior, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o durată de 1 an, ce reprezintă termen de încercare, atrăgându-se atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 C. pen. anterior, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În

baza art. 19 raportat la art. 397 C. proc. pen., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală și a fost obligată pe inculpata N.V.R. la plata obligațiilor fiscale accesorii aferente debitului principal de 2.734.700 RON, calculate de la data scadenței până la data plății efective.

A fost menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr. 1633/P/2012 din 22 septembrie 2014 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, până la concurența sumei reprezentând obligațiile fiscale accesorii aferente debitului principal de 2.734.700 RON, calculate de la data scadenței până la data plății efective.

În

baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Analizând probatoriul administrat în cauză, în procedura simplificată prevăzută de art. 375 C. proc. pen., Curtea de apel a reținut că acuzarea a făcut dovada situației de fapt expuse în actul de sesizare, din probe rezultând indubitabil că, în perioada februarie 2007- martie 2013, cu ocazia autentificării actelor de înstrăinare a imobilelor, notarul public N.V.R. a încasat și nu a vărsat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, suma totală de 2.734.700 RON, reprezentând impozit pe veniturile realizate din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, această faptă constituind infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

A constatat că inculpata a recunoscut săvârșirea faptei, mărturisirea acesteia coroborându-se cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: sesizarea emisă de D.G.F.P. Ilfov; procesul-verbal întocmit de inspectorii din cadrul A.N.A.F. - D.G.F.P Ilfov; declarațiile fiscale 100 și 208 transmise organelor de urmărire penală; raportul de constatare întocmit de specialiștii antifraudă din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - D.G.A.F. Direcția de Combatere a Fraudelor.

Având în vedere dispozițiile art. 77

1

alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., potrivit cărora impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) calculat și încasat de notarul public se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut, nevărsarea sumelor datorate la această scadență constituie infracțiune doar după trecerea unui termen de 30 de zile de la această dată.

A apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior referitoare la forma continuată a infracțiunii, aceasta epuizându-se la data de 25 martie 2015, astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico științifică întocmit de specialiștii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București), față de care a reținut incidența dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, care prevăd pedeapsa cu închisoarea cuprinsă intre 1 și 6 ani, limite de pedeapsă care au fost majorate la acest cuantum prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013 (publicată în Monitorul Oficial nr. 146/19.03.2013), intrată în vigoare anterior momentului epuizării infracțiunii.

Referitor la incidența dispozițiilor art. 5 din noul C. pen., privind aplicarea legii mai favorabile, a apreciat că dispozițiile prevăzute de C. pen. anterior referitoare la tratamentul sancționator, în ansamblu, sunt mai favorabile.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. (1) și ale art. 52 din C. pen. anterior și anume gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatei, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

În

ceea ce privește persoana inculpatei N.V.R., a considerat că acesta a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, este integrată social, își asigură existența prin mijloace oneste, conștientizează consecințele pe care le implică săvârșirea de fapte antisociale, prezintă un nivel motivațional crescut de a nu mai repeta pe viitor o conduită ilicită similară, aspecte ce au fost valorificate prin prisma circumstanței atenuante judiciare prevăzute de dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.

De asemenea, a reținut în beneficiul inculpatei circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, aceasta achitând debitul principal în cuantum de 2.734.700 RON.

Punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, a apreciat că în cauză se impune aplicarea unei amenzi penale, a cărei executare va fi suspendată condiționat, această măsură fiind aptă să atingă scopul preventiv și punitiv al sancțiunii.

Sub aspectul laturii civile, a reținut că partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 2.734.700 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii aferente acestei sume, calculate de la data scadenței până la data plății efective.

Având în vedere concluziile raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de specialiștii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, din care rezultă că debitul principal, în cuantum de 2.734.700

RON, a fost deja achitat de inculpată, capătul de cerere vizând această sumă solicitată de către partea civilă este neîntemeiat.

Cu toate acestea, s-a constatat faptul că inculpata nu a făcut dovada achitării obligațiilor fiscale accesorii aferente debitului principal de 2.734.700 RON, sume pe care partea civilă este îndreptățită să le obțină în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

criticând hotărârea atacată sub aspectul greșitei aplicări a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și b) C. pen. anterior și, pe cale de consecință, a art. 76 lit. e) teza 1 C. pen. anterior.

La judecarea apelului, Parchetul de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că nu mai susține motivele scrise și că, față de Decizia nr. 363 din 07 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 495/06.07.2015, care a declarat neconstituțional art. 6 din Legea nr. 241/2005, solicită achitarea inculpatei pentru fapta pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Examinând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin prisma motivelor susținute în ședința din data de 29 septembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 363 din 07 mai 2015, publicată în Monitorul oficial, Partea I nr. 495/06.07.2015 s-a constatat că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și sancționarea evaziunii fiscale sunt neconstituționale, apreciindu-se că nu i se poate pretinde unui subiect de drept să respecte o lege care nu este clară, precisă, previzibilă și accesibilă, întrucât acesta nu își poate adapta conduita în funcție de ipoteza normativă a legii.

Cum, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, Înalta Curte constată că prin declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 a operat o dezincriminare a acestei infracțiuni.

Totodată, constată că solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din cuprinsul motivelor scrise ale apelului, se reține că fapta săvârșită de inculpată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, nesusținută de către procurorul de ședință, este neîntemeiată.

De asemenea, din examinarea legislației penale în vigoare, Înalta Curte nu a identificat vreo normă în care să fie posibilă încadrarea juridică a faptei concret săvârșite de către inculpata N.V.R.

Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) raportat la art. 396 alin. (5) rap. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. și la Decizia nr. 363 din 07 mai 2015 a Curții Constituționale a României, o va achita pe inculpata N.V.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., iar în baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., va lăsa nesoluționată latura civilă.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 52/F din 20 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 6783/2/2014, desființează în tot sentința penală atacată și rejudecând:

În

baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. și la Decizia nr. 363 din 07 mai 2015 a Curții Constituționale a României, achită pe inculpata N.V.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

În

baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. lasă nesoluționată latura civilă.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei căi de atac rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29 septembrie 2015.